Eram elev de liceu, cred, cînd am citit o carte cutremurătoare despre lagărul de concentrare de la Auschwitz. Evrei, țigani, comuniști erau duși în trenuri ale morții spre lagăr, unde un program ce se voia științific trebuia să ducă la eliminarea lor. Adică, erau bătuți, înfometați, umiliți, împușcați, gazați, pe ei se făceau diferite experimente mortale. Aceste fapte abominabile se petreceau în timpul celui de-al doilea război mondial, cînd germanii îl aveau în frunte pe Hitler. După război au fost găsiți munți de cadavre, supraviețuitorii erau schelete ambulante, cu mințile rătăcite. A urmat procesul de la Nurnberg. Liderii naziști cei mai importanți au fost condamnați la ani grei de închisoare, unii chiar condamnați la moarte. Titlul cărții era ”Fabrica Morții”.
Neamț. România, 2011. Uniunea Europeană. Potrivit autorităților, ne aflăm în plină reformă a sistemului de sănătate. Neamțul nu face nici el excepție. Sîntem foarte reformați. Statul , prin ministerul de resort, a plasat spitalele în poala autorităților locale. Amețiți de parcă ar fi consumat droguri ușoare, alde Pruteanu, Catrinoiu au și văzut ce lucruri frumoase se puteau face pe spinarea bolnavilor. Așa a început competiția pe care o putem numi fără grija de a greși, „cum să arunci bani pe apa Sîmbetei, cu grija de a face imagine pentru șeful ce vrea să candideze”! Fericit, triumfător și condescendent, președintele Pruteanu ne anunța mărețele realizări, constînd în tencuieli la preț de marmură, asfalt pe post de medicamente, termopane la cost de supersonice și tot așa.
Amețiți de atâtea „succesuri”, onor guvenanții locali n-au văzut cînd omologii de la București au desfințat spitalele de la Bicaz și Roznov. Sute de oameni trebuie să fie aduși la Piatra prin voința marelui ministru Czeke Attila. Unde se presupune că vor fi tratați la un nivel superior. Într-un spital bulversat de joaca de-a directorul, ba e Roșescu, ba e Petrovici, ba e Ciobanu, ba e Zamfir, că e economistă, într-un spital care nu are bani de medicamente, de materiale, unde nimeni nu are siguranța salariilor, un spital care este ba ciuca criticilor, ba un motiv de laude electorale. Spital care suportă experimentul managerial numit Ghiță, de pe urma căruia nu se pot justifica peste 70 de miliarde! Degeaba avem medici buni, asistenți dedicați, dacă dracul politicii și-a vîrît coada peste tot, de la reparația unei prize, pînă la aprovizionarea cu mîncare.
Ce mai știm despre sănătatea din Neamț? O femeie naște în curtea spitalului din Bicaz; nu sînt medicamente suficiente pentru bolnavii de cancer, pentru diabetici, pentru cei bolnavi de SIDA, carnea din alimentație este o raritate ; medicii de familie refuză să semneze contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate; șeful acestei instituții habar n-are de ce se întîmplă în sănătate, dar vrea să conducă totul; un președinte de Consiliu Județean cu ieșiri de dictator care crede că dacă vrea și poate obligatoriu. Știm sigur că au murit oameni în județ din toate aceste cauze. Cui îi pasă? Un bolnav mai puțin, mai puține probleme! Mai mulți, mai puține probleme.
După al doilea război mondial a avut loc un proces. După războiul deschis de ministerul sănătății și de autoritățile județene împotriva românilor în general, nu va fi nici un proces. La un eventual proces, dacă aș fi jurat aș vota cam așa:
Vasile Pruteanu , vinovat!
Stelian Ghiță, vinovat!
Valerică Frățilă, vinovat!
Noi, toți care credem în minciunile lor, VINOVAȚI!
(Valentin BĂLĂNESCU)