Cînd am acceptat invitația de a participa la Colocviul internațional “Literatura și sentimentul național”, desfășurat la Morra De Sanctis în octombrie 2011 și dedicat sărbătoririi a 150 de ani de la nașterea națiunii italiene, nu bănuiam că voi descoperi locuri cu adînci semnificații pentru civilizația europeană și, nu mai puțin, românească. Morra De Sanctis este o localitate de munte, în provincia Avellino, cu o populație de cca.1400 de locuitori. Interesant este că aceasta, pînă în 1934, s-a numit Morra Irpinia. Noua denumire s-a dat după numele unui important “fiu al satului”, erou al Italiei, Francesco De Sanctis. Dar… despre acesta vom vorbi mai tîrziu.
Istoria spune că Morra Irpinia a fost fondată de o populație care s-a stabilit aici acum vreo 2700 de ani. Aceasta vorbea limba “osca”. Din această limbă vine și toponimul Irpinia. În limba osca “hirpus” înseamnă “lup”. Morra Irpinia s-ar putea traduce prin “Piatra Lupului”, “morra” avînd rădăcinile în latinul “murus”, galezul “mur” sau spaniolul “moron”. Cum s-ar zice, am plecat de la Piatra Neamț și am ajuns la Piatra Lupului.
Morra de Sanctis este numai o localitate din cele peste 30 care fac parte din așa numita “Terra Irpinia”, în traducere liberă “pămîntul lupului”.
Spuneam că acesta e un teritoriu cu adînci semnificații pentru civilizația europeană și românească. Istoricii spun că cei ce au fondat “Terra Irpinia” erau o populație de origine indo-europeană venită din zona Greciei pe culoarul venețian. Dacă aceste triburi au venit dinspre Grecia și erau indo-europeni, e sigur că au trecut și prin teritoriul daco-get. Și dacă dacii aveau drept stindard capul de lup și chiar venerau lupul, considerîndu-l strămoșul lor îmi vine să interpretez cu totul altfel celebrul simbol latin al lupoaicei care alăptează pe Romulus și Remus, întemeietorii Romei. Se pare că nu legiunile romane au civilizat spațiul carpatic, adică România de astăzi, ci invers. Din marele popor dac s-a desprins o “așchie” care a fondat “Terra Irpinia”. Și apoi Roma și Imperiul Roman.
Că “istoria” este uneori complicată se releva și dintr-o fotografie aflată în Casa memorială a lui Francesco De Sanctis. Imaginea este o stampă din 1870, numită “Plebiscitul pentru Roma”. Femeia care apare în această stampă poartă cămașă și un acoperămînt pe cap, ce seamănă izbitor cu costumul popular din România, mai precis zona Argeșului. Te întrebi cine de la cine s-o fi inspirat? Și, ca să sporim “corola de minuni a lumii”, cum ar spune Lucian Blaga, la o manifestare artistică organizată ad-hoc într-o sală a Castelului Principelui Biondi, după o suită de “tarantella” – dans specific italian – s-a trecut la un dans sinonim, în muzică și coregrafie, cu celebra “brașoveancă” românească. Mi s-a spus că este un vechi dans popular italian…
…Și a anticelor arome
Regiunea Irpinia are drept logo “Tara lupilor și a anticelor arome”. După ce am cunoscut cultura, obiceiurile și economia multor localități din această regiune a Italiei sînt convins că “anticele arome” nu se referă doar la celebrele vinuri, brînzeturi, mezeluri, dulciuri sau paste produse aici după metode păstrate de secole. Sînt sigur că “anticele arome” se referă la cele 23 de castele medievale încărcate de istorie și valori ale artei medievale. Precum și la cele peste 50 de vechi biserici, adevărată școală de arhitectură de la stilul roman la toate variantele de gotic. Ele adăpostesc opere ale marilor pictori italieni ca și incunabule de mare valoare.
Să revenim la Morra De Sanctis. O localitate în care însemnele materiale ale istoriei multimilenare se completează perfect cu viața cotidiană, obiceiurile și produsele industriei locale tradiționale. Francesco De Sanctis, în onoarea căruia Morra Irpinia și-a schimbat denumirea, este considerat un erou al Risorgimento-ului Italian. Născut în 1817, după studii universitare la Napoli, în 1848, la 21 de ani se alătură lui Giuseppe Garibaldi în lupta de unificarea a Italiei. După 3 ani de temniță, pleacă la Zurich unde va preda limba și cultura italiană la universitatea din oraș. Participă și la ceea ce italienii numesc al doilea război de unificare, între anii 1859-1860, precum și la al treilea război ,1870, atunci cînd revoluționarii conduși de Garibaldi se îndreptau spre Roma, sub deviza “Roma sau moartea”. După unificare, Francesco De Sanctis este numit ministru al instrucțiunii publice în cabinetul Cavour. Dar, asemenea intelectualilor epocii, cei care au unificat și făurit Italia modernă, Francesco De Sanctis este și fondatorul criticii literare italiene moderne, opera sa “Istoria literaturii italiene” fiind considerată o capodoperă a genului. O operă care stă sub semnul romantismului epocii și a filosofiei lui Hegel. O operă care va defini metoda științifică a unor alți mari critici și istorici literari, ca Benedetto Croce sau Antonio Gramsci.
Cu atît mai mult un Colocviu internațional pe tema “Literatura și sentimentul național”, la care au participat delegați din 19țări de pe 4 continente, trebuia să se desfășoare la Morra de Sanctis. Și nu numai din acest motiv. Castelo del Principe Biondi din Morra De Sanctis, locul de desfășurare al Colocviului, găzduiește și o filială a prestigioasei universități „L’Universita degli Studii Guglielmo Marconi” din Roma. O secție, dotată la standarde internaționale, menită să satisfacă cererile de studii universitare, masterate și doctorate ale locuitorilor din comunitățile locale ale provinciei. Și, toate acestea într-o comună, cu aspect și utilități normale oricărei “metropole”, cu doar puțin peste 1400 locuitori. Acestea sînt “anticele arome” ale civilizației italiene. O Italie a comunităților care, mai presus de orice, pun educația, civilizația, cultura. Așa se explică și participarea la colocviu nu numai a primarului comunei, a primarilor comunităților care au contribuit la susținerea colocviului, a consilierilor culturali ai consiliilor provinciei și regiunii, dar și a secretarului de stat din Ministerul bunurilor culturale și a Președintelui Comisiei pentru cultură a Senatului Italian. Aceasta este Italia profundă, definită de Francesco De Sanctis într-o frază revelatoare: “Adevărata știință nu e abstracțiune goală, ci acțiune și viață”.
Prof. C.H. Alupului Rus