Sfinții României
Sfinții 14.000 de prunci uciși din porunca lui Irod – 29 decembrie
Irod a poruncit uciderea tuturor pruncilor de parte bărbătească, din tot Bethleemul Iudeii și din împrejurimi, gîndind că astfel va ucide pe noul împărat. El confunda pe Împăratul Luminii, al Cerului, cu un împărat lumesc. Crima aceasta fără seamăn s-a petrecut la un an după Nașterea Mîntuitorului. Irod căuta Pruncul ca o fiară sălbatică, ca să îl ucidă.
Prin voia lui Dumnezeu, Familia Sfîntă și Pruncul Iisus s-au refugiat în Egipt. În acest fel a scăpat de mînia împăratului.
Sfînta Muceniță Anisia (harți) – 30 decembrie
Sfînta Muceniță Anisia s-a născut la Tesalonic. Părinții ei erau de neam nobil. Au crescut-o cu mare evlavie pentru credința creștină.
După moartea părinților, s-a hotărît să meargă pe Cale, alegînd rugăciunea și cugetările dumnezeiești. Ea și-a vîndut toate averile, a împărțit venitul săracilor și a trăit după aceea numai din munca mîinilor ei.
– Prigoana creștinilor. În acea perioadă, împăratul Maximian a decretat că oricine poate să ucidă în voie creștini oriunde îi va afla, fără nici o judecată sau sentință.
Oare, istoria se repetă în zilele noastre?
Pentru că a mărturisit că este creștină, Sfînta Muceniță a fost ucisă, de către un soldat, în timp ce mergea spre biserică.
Noi, creștinii de astăzi, mai avem oare hotărîrea, credința, tăria de a muri pentru Mîntuitorul Iisus Hristos? Nu sîntem capabili (unii) de jertfa supremă! Încă!
Dar putem „jertfi” din orgoliul imens care strivește – de cele mai multe ori pe cei din jurul nostru -, și să creștem prin bun-simț, beneficitate, răbdare, înțelegere – care vine din ascultarea propriului suflet, cînd reușim să IUBIM așa cum ne-a învățat Hristos.
Ne auzim propriul suflet cînd nu ne „ascultăm” instinctele pervertite, dorințele de a reuși oricum, „să fim primii”, cînd ne vedem și ne acceptăm așa cum sîntem în „oglinda” sufletelor celor pe care îi iubim și ne iubesc.
Sfînta Cuvioasa Melania Romana – 31 decembrie
Sfînta Cuvioasa Melania Romana s-a născut la Roma într-o familie de nobili, în a doua jumătate a secolului al IV-lea.
S-a căsătorit, fiind silită de către părinții săi, cu un tînăr nobil, Alpinian, cu care a avut doi copii. După nașterea celui de-al doilea copil, Melania și Alpinian au hotărît să stea împreună doar ca frate și soră. După o vreme, cei doi copii ai lor s-au mutat la Domnul.
– Calea monahală. Au hotărît împreună să-și împartă averea săracilor, bisericilor și mînăstirilor. Au călătorit în multe țări și cetăți, făcînd pretutindeni danii. Au luat Har și Cunoaștere de la Dumnezeu, prin părinții sfințiți din pustia
egipteană. Cuvioasa Melania postea foarte strict, avea rînduială de rugăciune, citea mereu în întregime toate Sfintele Scripturi. În Alexandria, au primit binecuvîntarea Sfîntului Chiril. După aceea, au călătorit la Ierusalim și s-au stabilit la Muntele Măslinilor.
– Desăvîrșirea spirituală în trup – începul Căii lui Hristos. Cuvioasa Melania a trăit într-o peșteră vreme de paisprezece ani. A întemeiat o mănăstire de bărbați și o alta de femei.
A trecut la Domnul, în Muntele Măslinilor, în anul 439.
† Sfîntul Vasile cel Mare. Tăierea împrejur, cea după trup a Domnului –
1 ianuarie 2012
Tăierea împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos se prăznuiește și astăzi, pentru a arăta că Mîntuitorul Iisus Hristos a luat trup asemenea nouă oamenilor.
S-a supus rînduielilor Legii Vechiului Testament, pe care le-a împlinit. Hristos a primit aceasta pentru a împlini și desăvîrși rînduiala Legii Vechi, astfel încît ca să pună în locul tăierii împrejur, pe cea după Duh, a inimii.
A făcut și aceasta, pentru a arăta că noua lege de evoluție pentru oamenii acestei planete este IUBIREA – „Atîta poruncă Vă las: să vă iubiți între voi, precum V-am iubit Eu!” – Sfînta Scriptură.
– Sf. Vasile cel Mare. Familia Sfinților. Sf. Vasile, episcopul Cezareii, este unul dintre cei mai importanți părinți ai bisericii ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi creștini. S-a născut în Pont în jurul anului 329. Provine dintr-o familie creștină binecunoscută: tatăl său, Sf. Vasile cel Bătrân, a fost un renumit învățător în Pont, iar sora sa, Macrina, și fratele său, Grigore din Nyssa, au devenit de asemenea sfinți.
– Ajutor frățesc, întru Hristos. Sora sa, Macrina, îl îndemna pe Vasile să se apropie mai mult de biserică. În căutarea căilor spre perfecțiune, Vasile vizitează multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina și Mesopotamia. La întoarcerea în Pont, el înființează o mănăstire pe malul Iris-ului. Scrierile sale din acea perioadă pun bazele vieții monahale sistematice. Din acest motiv Sf. Vasile este considerat părintele monahismului oriental.
– Prietenia sfinților. A studiat, pe rînd, școlile din orașul său Cezareea, apoi din Bizanț, mergînd și la Atena. Aici era cea mai înaltă școală din timpul său, unde l-a întîlnit pe Sf. Grigorie de Nazians, cu care a legat o strînsă prietenie. Ales Arhiepiscop al Cezareei în anul 370, a dus o luptă aprigă, cu scrisul și cuvîntul, luminînd creștinătatea și apărînd Calea Mîntuitorului Iisus Hristos. Sf. Vasilie a îndreptat unele abateri de la Calea Mîntuitorului Iisus Hristos ale monahismului din timpul său. A arătat monahilor să slujească și aproapelui, nu numai în folosul mîntuirii personale. „Credința fără fapte bune nimic nu este”.
Sf. Vasilie cel Mare este primul ierarh cunoscut care a întemeiat, pe lîngă Biserica Creștină, azile și spitale, în ajutorul celor săraci și neputincioși.
Recomanda celor bogați să folosească avuțiile lor pentru ajutorarea celor săraci, bolnavi, bătrîni.
– Îndrumător spiritual. Sf. Vasile cel Mare a lăsat posterității o serie de scrieri, prin care a contribuit la dezvoltarea creștinismului: Liturghia Sf. Vasile cel Mare și Molitfele Sfîntului Vasile cel Mare. El a scris, de asemenea, despre Psalmi, Isaia și Iov, 24 de predici și a ținut multe discursuri. Alte importante scrieri ale sale sînt: „Regulile Monahale”, „Moralele”, „Despre Judecata lui Dumnezeu”, „Despre Religie și 366 de epistole”.
Sf. Vasile cel Mare a adormit cu pace în ziua de 1 Ianuarie a anului 379 după Hristos, strămutîndu-se în Împărăția Cerurilor.
Sf. Serafim de Sarov. Sf. Silvestru, episcopul Romei – 2 ianuarie
Sf. Serafim de Sarov s-a născut la 19 iulie 1759, în orașul Kursk din Rusia, primind la botez numele de Prohor.
– O mie și una de nopți cu Dumnezeu. Obișnuia să plece din chilia sa seara și, pe o piatră anume, în pădure, priveghea toată noaptea în rugăciune. Dimineața se întorcea la chilie și priveghea pe o altă piatră, toată ziua. Aceasta nevoință a ținut-o sfîntul vreme de o mie de zile și o mie de nopți.
– „Hristos a Înviat”. A meritat Darul înainte-vederii. Cu ajutorul Sfîntului Duh, care lucra prin el, Sf. Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, oferea tuturor mîngaiere și sfat. Sfîntul întîmpina pe oricine venea la el cu o închinăciune, un sărut duhovnicesc și cuvintele urării pascale „Hristos a Înviat!”. Îi numea pe toți „bucuria mea’.
Să încercăm acest exercițiu spiritual – numindu-i pe toți cei care care îi întîlnim „bucuria mea” – pînă la apariția următoarei ediții!
– Adormirea sfîntului. În data de 2 ianuarie 1833, Sf. Serafim de Sarov a fost aflat adormit întru Domnul în chilia sa, la rugăciune, în genunchi, cu mîinile încrucișate pe piept. Se afla în fața icoanei Maicii Domnului.
Sf. Prooroc Maleahi. Sf. Mucenic Gordie – 3 ianuarie
Numele “Maleahi” se traduce „înger”. A primit acest nume pentru că vorbea față în față cu îngerul Domnului și pentru că păzea îngereasca curăție. Cartea profetului Maleahi transmite mustrările adresate de Dumnezeu lui Israel prin el. De asemenea proorocește venirea lui Mesia, îndemnînd poporul la pocăință.
Soborul Sfinților 70 de Apostoli. Cuviosul Teoctist (harți) – 4 ianuarie
Cei Șaptezeci de apostoli sînt ucenicii aleși de Dumnezeu (descriere în Luca 10,1-16) alături de cei Doisprezece și au fost trimiși să predice. După o vreme, cei Doisprezece Apostoli au mai adăugat cîțiva celor Șaptezeci pentru a predica Evanghelia. Deși în cele din urmă numărul lor a depășit șaptezeci, toți vor fi pomeniți ca „cei Șaptezeci de Apostoli”.
Vă urăm să pășiți în noul an mai bogați în Daruri de la Sfînta Treime, mai Luminoși, mai plini de Iubire, Înțelegere, Cunoaștere, Adevăr, Viață, Credință, Duh Sfînt!