Medicina nu e chiar pentru oricine. Ani de facultate, ani de rezidențiat. Trebuie nervi de fier și multă dragoste de oameni. Iar dacă se orientează spre Medicina Legală, junii doctori au nevoie, pe lîngă răbdare și dragoste de meserie, de forță. Nu atît fizică, dar multă, multă forță psihică. Au nevoie de un caracter tare (și) greu de impresionat.
Medicina Legală este exact așa cum sună și cum o știe toată lumea. Unii, mai slabi de înger, fug de ea. Pentru alții, însă, e prima opțiune la rezidențiat. Cadavre? Nu e nici o problemă… Sau e?
Am zis că n-o s-ajung niciodată la morgă, acum nu mai ies din ea”
Serghei Ciuchilan este medic legist la Serviciul Județean de Medicină Legală Neamț. Mai pe scurt și românește, la morgă. A venit din Republica Moldova ca să facă facultatea de medicină la Craiova. S-a acomodat atît de mult cu traiul românesc, încît n-a mai vrut să plece. Pentru că nu avea cetățenie, și-a dat rezidențiatul în Moldova și, imediat ce l-a luat, s-a întors. Ar fi vrut să rămînă în Republica Moldova, dar cei cinci ani petrecuți departe de casă, la școală în România, l-au făcut să se simtă cam musafir la el acasă. S-a obișnuit cu alt stil de viață în România.
Chiar dacă n-a fost prima lui opțiune, și-a făcut transferul de pe Anatomie Patologică la Medicină Legală, în București. “Unii probabil își aleg meseria din timpul facultății. La mine n-a fost așa. Din contră. Am zis că n-o să ajung niciodată la morgă, dar pînă la urmă am ajuns să nu mai ies din ea”, spune medicul Ciuchilan.
Crede că a fost soarta de vină, pentru că unele lucruri sînt la mîna destinului. Tot destinul face ca doctorul să aibă o fiică, actualmente în clasa a XII-a, care se pregăteștem, evident, pentru Medicină. Nu Medicina Legală. Cel puțin pînă acum…
Începuturi…interesante
În Piatra Neamț s-a angajat ca medic legist de prin 2003. ”În medicina legală”, spune el, “ești într-o continuă căutare, nu ai parte de monotonie. Se caută mereu cauzele și factorii decesului, dar diferă de la caz la caz. Unele cazuri sînt interesante, unele sînt tipice”.
N-a leșinat, nu i s-a făcut rău la locul de muncă. Nici măcar la începuturile carierei. În schimb, în facultate, ține minte că i s-au înmuiat picioarele o dată. I s-a făcut rău la un caz de arsură. A făcut greșeala să asocieze mirosul de corp carbonizat cu cel al afumăturilor tradiționale românești. Priveliștea și mirosul erau cum erau așa că nu i-au căzut deloc bine la stomac.
”Eu dorm foarte bine, la mine pacienții nu mor”
Serghei Ciuchilan nu înțelege de ce oamenii se îngrozesc cînd aud de meseria lui. Cum o vede el, e o profesie ca oricare alta. Inevitabil, cea mai frecventă întrebare care i se adresează este cum doarme noaptea.
”N-am treabă cu somnul. M-a întrebat acum mulți ani un prieten chirurg cum dorm noaptea. Eram la început de carieră amîndoi. «Eu? Eu dorm foarte bine? La mine pacienții nu mor. Cum dormi TU noaptea după ce operezi un om? Cînd nu știi dacă se face bine sau nu». Răspunsul lui a fost prompt: «Ai dreptate, eu dorm rău. Dorm rău pentru că mă gîndesc la pacient». Știu că multă lume nu poate să facă ce facem noi, dar dacă iei lucrul ca atare, cadavrul îl iei ca pe un obiect al muncii și urmărești să faci ce ai de făcut, pentru ce te-a pus statul acolo, nu trebuie să te îndoiești sau să-ți fie frică sau să nu poți dormi noaptea. Pentru că, dacă ar fi așa, aș avea nevoie chiar de un psihiatru”, spune, deschis, medicul.
Românul, veșnicul suspicios
”Trebuie să ai o chemare pentru medicină”, este de părere dr. Ciuchilan. ”Dacă vezi că nu poți, n-o faci. Dar dacă îți faci meseria din suflet, e imposibil să nu-ți iasă”.
El, unul, pune suflet în ce face, iar satisfacția lui este enormă atunci cînd găsește cauza unui deces, mai ales în situații de omucidere sau suspiciuni de omor. Un lucru de care s-a lovit constant în activitatea sa este susceptibilitatea românului. ” Noi, românii, vedem moartea ca și cum ar fi fost pusă la cale de cineva. Cînd moare un om, apar imediat fabulații, ba că au vrut să-i ia casa, calul, cizma și l-au omorît, i-au pus ceva în mîncare. Vin o grămadă de solicitări de suspiciuni. Majoritatea cazurilor nu se confirmă. Rar se întîmplă să fie adevărat”, povestește medicul zîmbind.
”N-am tăiat niciodată o găină!”
Doctorul Serghei Ciuchilan nu s-a gîndit niciodată că ar avea ceva în plus față de alți oameni, suficient de ”greu” ca să lucreze ca medic legist. Pur și simplu își face datoria și o face detașat. Pune suflet în ce face, atît cît își permite. Adică își face meseria cu drag, dar nu se implică emoțional. La fel cum nu se implică nici în tăierea unei găini. Sau a porcului de Crăciun. ”N-am tăiat niciodată o găină. În primul rînd, noi, aici, nu tăiem oameni vii. Probabil dacă ar fi să lucrez pe o găină să văd de ce a murit, aș lucra pe ea, dar s-o tai n-aș putea. N-am tăiat niciodată nimic! Ca să tai o găină, știi că o omori, nu o tai ca să îi faci bine. Cred că nici doctorii din spital care operează n-ar tăia o găină”, ne povestește sincer medicul.
”Toți vin cu dureri și pleacă cu durere”
La Serviciul de Medicină Legală Neamț lucrează puțin peste 20 de persoane. Dintre care 3 sînt medici legiști. Jumătate din cît prevede schema. Pentru că “nu se mai produc medici legiști și se scot foarte puține posturi pe rezidențiat”. ”Rețeaua e bătrînă, au început să iasă mulți la pensie”, spune medicul Ciuchilan.
În toată țara sînt 180 de medici legiști. O sută dintre ei lucrează la institutele mari. Restul sînt cîte doi medici pe județ, trei, poate patru. La Piatra Neamț, cei care sînt, formează o echipă. Autopsierii își fac treaba lor, legiștii lucrează acolo unde e nevoie de finețe. Se fac poze, se filmează. Iar la orice necropsie lucrează trei oameni. Cu toate acestea, echipa știe că munca lor nu produce bucurie. Nimeni nu pleacă bucuros de la SML, cam toți pleacă plîngînd.
”Ne înconjoară tot timpul o aură negativă. Că e omul bătut, împușcat, tăiat, omorît, toți vin cu dureri și pleacă, la fel, cu durere. Din partea lor sau a celor dragi. Asta e diferența față de ceilalți medici”, spune Serghei Ciuchilan.
”Avem timp să gîndim un pic mai încet”
Partea bună a meseriei este că munca medicului legist nu e chiar urgentă. Sînt situații, într-adevăr, care trebuie verificate la momentul respectiv, pentru că așa e codul de procedură penală la ora actuală. Dar, în rest, nu stau sub presiunea timpului, n-au deadline-uri (oricît de cinic ar suna). ”Necropsia se poate face pînă în 72 de ore, avem 3 zile la dispoziție. Nu ești forțat de timp ca să dai repede, pentru că este și o treabă meticuloasă. Noi avem timp să gîndim un pic mai încet. Pentru că are o importanță foarte mare. De munca noastră depinde uneori vinovăția sau nevinovăția unui om. Dacă bagi un om nevinovat în închisoare e mai grav decît dacă nu-l bagi pe unul vinovat. Totul trebuie făcut bine”, povestește medicul legist.
Fără nume, doar numere
Doctorul încearcă să nu se implice în emoțiile oamenilor, fiindcă altfel n-ar putea face față. Pe cît poate, se ține departe de problemele lor. Sînt cazuri și cazuri. Sînt copii, sînt oameni în floarea vieții, sînt accidente. Dacă s-ar implica în fiecare caz, ar lua-o razna. “N-aș spune indiferență, ci doar că nu ne implicăm emotiv. La început, n-are cum să nu te atingă, dar, încet, încet, înveți să te detașezi”, spune medicul. Un alt lucru pe care îl face fără să-și dea seama, care i-a intrat în reflex, este să nu se uite la numele mortului. Se uită doar dacă este nevoie, dar foarte rar. ”Nu-mi încarc memoria cu nume pentru că numele pot fi asociate cu cunoștințe, neamuri. Colegii scriu actele, eu nu vreau să știu”, explică Serghei Ciuchilan. Este ca un zid de autoprotecție, bine clădit, pentru a nu-l atinge nimic rău.
Oana IOSUB-TOMA
Ziceri sincere de la Serghei Ciuchilan
”N-am tăiat niciodată o găină. În primul rînd, noi, aici, nu tăiem oameni vii. Probabil dacă ar fi să lucrez pe o găină să văd de ce a murit, aș lucra pe ea, dar s-o tai n-aș putea”.
”Multă lume spune că meseria aceasta e ingrată, că se lucrează cu decedații. Dar, din cîte știu eu și din cîte cărți am citit, n-am văzut niciodată ca un mort să facă rău unui viu” .
”Decesele la copii sînt cele mai grele, că sîntem și noi oameni. Ne macină și pe noi”.
2 comentarii
Este o profesiune ingrată, delicată, plină de suspiciuni din partea celor care au bănuieli că decesul unei persoane poate fi datorat relelor tratamente, atunci când la mijloc se află o avere importantă. Tentaţia înlocuirii probelor reale cu probe mistificate, contra unor sume de bani nu a apărut doar în România. Când ajung în laborator probe din ţesutul unui decedat, mai ales dacă a fost vorba de un vârstnic, vigilenţa trebuie să fie maximă. Vârsta înaintată nu este cel mai bun argument pentru a trage concluzii definitive, mai ales dacă persoana în cauză a urmat, în mod suspect şi nejustificat, un tratament psihiatric! Când te laşi pe mâna…”binevoitorilor-binevoitoarelor” amatori-amatoare de avere nemuncită, riscul de a ajunge la morgă este mare! O necropsie curată, contra cost(150-200 de milioane de lei vechi), nu-i de ici de colo, dar poate fi o realitate! Suspiciuni asupra onestităţii executării unei necropsii, cu tot cu rezultatele…semi-finale(?), poate declanşa o deshumare a cadavrului şi o nouă necropsie, la un alt laborator. Surprizele nu lipsesc niciodată, mai ales când asemenea manevre au fost depistate şi pe teritoriul U.S.A! Când sunt implicate mai multe persoane, cu interese diverse, cu sume considerabile, vigilenţa poate fi sporită pentru evitarea unor malversaţii!
Ador meseria asta,dar pacat ca nu mi-a placut de tanara sa o si invat.Insa as munci ca machior in astfel de cazuri.Pacat ca nu exista cerere.