Cât de ușor se poate obține un teren, din domeniul public, în orașul de pe malul Ozanei, ar putea fi o temă de roman plictisitor, cu personaje șterse și grotești. Mesagerul de Neamț vă prezintă astăzi un episod cu personaje vii și intens colorate, în care goana după pământ în Târgul Neamțului are toate ingredientele: un preot, Ioan Mihoc – lacom după terenuri în sensul bun al cuvântului, cu mențiunea declarată ritos că nu vrea nimic pentru el, doar enoriașii, biserica și binele public fiind prioritare pe agenda sa -, un fost primar, Decebal Arnăutu – aplecat spre cele sfinte și atent la toate posibilele mesaje electorale plecate din amvoane -, un consiliu local obedient și gata să voteze orice, mai ales dacă cererile veneau de la un preot cu mare influență până la Patriarhie, căruia mai toate autoritățile îi sunt îndatorate (pensiunea de la Seminarul pe care îl conduce este un argument serios în acest sens), un actual primar, la fel de aplecat spre cele sfinte, care ar trebui, dacă nu are teamă de implicațiile electorale, să facă tot ce este posibil pentru a împiedica o fraudă cu iz de legalitate, întărită printr-o hotărâre judecătorească, și un secretar de oraș, care este mic, nu se amestecă și, în general, evită să dea soluții juridice limpezi. În esență, episodul cu preotul – fostul primar – consiliul – actualul primar – secretarul se referă la un teren public, cerut în 2009 de parohia Adormirea Maicii Domnului din oraș, și care, brusc, ajunge în proprietatea acesteia prin hotărâre judecătorească.
Cere și ți se va da…
În anul 2009, în ședința Consiliului Local din13 noiembrie, consilierii sunt de acord să transmită, la cerere, în administrare gratuită, 3 suprafețe de teren către Parohia Adormirea Maicii Domnului. Una dintre ele, de 287 mp, situat pe str. Ștefan cel Mare, este în imediata apropiere a bisericii, și cuprinde spațiul prin care se face accesul spre Trezorerie și Motelul Doina. Practic, se dorește ca respectivul teren să se unească cu terenul pe care se află acum biserica. Cererea către primărie are în vedere, vag, dar suficient pentru consilieri, ”realizarea unor investiții în domeniile social, educațional și de prezentare”. Primarul Arnăutu semnează expunerea de motive, inginerul Margareta Dorneanu semnează, cu aprobarea secretarului orașului, raportul de specialitate și, sub conducerea președintelui de ședință Maria Vrânceanu, se votează voios solicitarea. Nimeni nu s-a sufocat în fața cererilor cel puțin ciudate, pentru un teren în chiar centrul orașului, pe un proiect vag și fără conținut.
Bate și ți se va deschide…
După succesul repurtat prin primirea celor 3 terenuri în administrare, preotul Mihoc, ca reprezentant al parohiei, mai bate o dată la ușa Consiliului Local, de data aceasta solicitând ”transmiterea în folosință gratuită, pe durata existenței construcțiilor, a suprafeței de 992 mp” . Urmează același ritual: expunere de motive, raport de specialitate și un nou președinte de ședință, care supune la vot proiectul, care trece la fel de voios. Oricât am căutat, nu am găsit decât motive laice în cererea prin care, la numai o lună de zile, se insistă pentru schimbarea regimului terenurilor, de la administrare la folosință gratuită. Cum documentele nu spuneau mare lucru, ne-am gândit că și-a băgat coada vreun necurat, cu gânduri ascunse, care a luat mințile tuturor. De fapt, hotărârea pregătea o alta, judecătorească de data aceasta, care nu putea fi emisă dacă nu exista cea de consiliu local.
Necunoscute sunt căile Domnului…
Lucrurile se lămuresc taman un an mai târziu, când Judecătoria Târgu Neamț emite sentința civilă 2661, în dosarul 2215/321/2010. În respectivul dosar, reclamant era Parohia Catedrală ”Adormirea Maicii Domnului”, iar pârât era orașul Târgu Neamț. Sentința este semnificativă pentru puterea de influență, inclusiv mentală, a reprezentanților parohiei, care au anihilat în față orice dorință de luptă a reprezentanților orașului, care au declarat din start că nu se opun niciunei cerere a parohiei.
Parohia a cerut să ”se constate dreptul său de proprietate asupra bunurilor imobile – construcții și teren, care au fost în posesia și folosința parohiei”.
Vă rugăm să nu uitați că, în urmă cu un an, se cerea terenul de 287 mp în folosință, iar acest teren face parte integrantă din această cerere a parohiei. În motivarea cererii, se spune sec că ”în fapt, de peste 30 de ani, parohia a avut în posesie biserică și casă socială (corect – n.r.) și teren aferent acestor construcții (mai puțin terenul cerut primăriei, dar ce mai contează un fleac de 287 mp – n.r.) și teren aferent acestor construcții, că parohia a investit mereu în aceste clădiri, întreținându-le și stăpânindu-le netulburată, fără întrerupere și sub nume de proprietar”.
Aserțiunea ar putea fi adevărată cu privire la clădiri, dar nu și la terenul despre care vorbim. Minciuna, prin omisiune, cu legarea subtilă a terenului respectiv de clădiri, denotă un fariseism specific iezuiților, deloc ortodox. Deși orașul ar fi putut protesta, măcar de formă, roadele hotărârilor consilierilor locali au fost culese cu concursul completului de judecată, care a luat act de exercitarea neîntreruptă a posesiei, de o perioadă de 30 de ani, care a fost dovedită (cum ? – nr.) și implicit recunoscută de părți, posesia fiind de peste 30 de ani, fără intermitențe și care a hotărât că admite acțiunea în constatare și ”constată că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra următoarelor imobile – teren și construcții – situate în Târgu Neamț, județul Neamț:
1. Teren în suprafață totală de 3613 mp și al clădirilor de mai jos
2. Biserica, având suprafața construită de 296 mp
3. Casă socială cu suprafață construită de 142 mp și a terenului aferent acestor construcții, în suprafață de 438 mp, imobile situate în Tg. Neamț cu vecinii N: str. M. Kogălniceanu și SC Trust Doina SRL, S: B-dul Ștefan cel Mare , S- SC Trust Doina SRL, V: intersecția Ștefan cel Mare și Mihail Kogălniceanu.”
Evident, ar fi fost posibil un recurs, dar cum nimeni nu s-a sinchisit de asta, lucrurile au rămas așa cum a hotărât judecătoarea. Să observăm apariția unei suprafețe de 438 mp, suprafață care s-a mărit brusc de la 287 mp, prin contribuția dezinteresată a celui care a întocmit schița care s-a demonstrat la judecătorie dorința parohiei de a deveni proprietar. Evident, nimeni nu a băgat de seamă amănuntul, important a fost să se rezolve treburile conform rugăciunilor dezinteresate ale părintelui Mihoc și ale celor care erau alături de el.
Crede și nu cerceta?
Nicidecum. În toată această ”operațiune”, se ridică niște întrebări, la care Primăria Târgu Neamț trebuie să răspundă.
1. Cum a fost posibil ca în 2009, în Consiliul Local Târgu Neamț să fie transmise în administrare gratuită trei terenuri (992mp) către parohia ”Adormirea Maicii Domnului”, pentru ca, după nicio lună de zile, să se hotărască transmiterea în folosință gratuită?
2. Cum a fost posibil ca o primărie, care a dat un teren în folosință gratuită în 2009, să declare că este de acord cu cererea parohiei de a i se constata în instanța de judecată ”dreptul său de proprietate – asupra bunurilor mobile – construcții și teren, care a fost în posesia și folosința parohiei, prin folosință neîntreruptă de peste 30 de ani”?
3. Cum s-au putut metamorfoza cei 287 mp din curtea care face trecerea spre clădirea Trezoreriei și a Motelului Doina în 438 de mp, în condițiile în care parohia cerea terenul, spațiu public, de la Primărie, ca să facă investiții de interes local? Să fie vorba de o înmulțire a pâinilor? Greu de crezut…
4. Chiar nimeni de la Primărie nu s-a sesizat de aceste mici amănunte care văduvesc urbea de un teren în buricul târgului? Nu intră aici în discuție judecătoarea, care a decis ce a decis pentru că reprezentantul Primăriei a fost de acord cu orice i s-a pus în față (și ne referim aici la solicitări și cereri).
5. Domnul primar Arnăutu a dat terenul, împreună cu consiliul local de atunci. Primarul de acum, Daniel Harpa, nu face nimic pentru intrarea în legalitate, tot de teamă că din amvon se va transmite un boicot la nivel electoral. Dar secretarul orașului, doamna Laura Elena Maftei, ale cui interese le apăra?
[message_box color=”red”]Potrivit evidențelor agricole, în zona în care se spune că parohia a stăpânit neîntrerupt de peste 30 de ani terenul despre care facem vorbire, apar trei proprietari: Grumăzescu V. Dumitru, Goldemberg Etta, Ravaru I. Toma. Cum amănuntele de acest fel nu pot influența un proces corect și cinstit, în care una din părți, Primăria, este de acord cu tot ce solicită cealaltă parte, Parohia, s-a dat o decizie conformă cu dorințele reprezentantului parohiei, preotul ortodox Ioan Mihoc, nu cu adevărul din documentele istorice. În definitiv, chiar dacă s-a greșit ceva, păcatele și deciziile pot fi iertate, dacă există un intermediar pregătit să facă asta.[/message_box]
[message_box title=”Apel către deputatul Ionel Arsene” color=”red”]Mesagerul de Neamț face un apel la deputatul Ionel Arsene, cunoscut pentru setea sa de dreptate și de revizuire a greșelilor din mandatul Arnăutu, să facă demersuri față de primarul Harpa, pentru a uza de toate căile legale pentru revenirea la legalitate. Cunoscând și aplecarea spre cele creștinești a domnului deputat, credem că doar domnia sa va reuși, cu diplomația care îi este caracteristică, să-l convingă pe Ioan Mihoc că se poate face vinovat de un abuz și împreună, ca doi buni creștini, să găsească o soluție mulțumitoare pentru toată lumea.[/message_box]
Valentin BĂLĂNESCU
Un comentariu
Tipic romanesc. jonglam, jonglam, pana se inmulteeste si se pierde. un fel de pacanele :))