Când un om moare, sufletul său se separă de corpul fizic. Dar și când este viu, sufletul poate, de asemenea, în orice moment să părăsească corpul pentru a călători în spațiu.
Sufletul pleacă să se instruiască sau chiar să viziteze prieteni care trăiesc foarte departe, în alte locuri, pentru a-i ajuta, a-i consola, pentru a le aduce revelații. Aceste fapte descrise mai sus se regăsesc în Sfânta Scriptură – vezi Sf. Ap. Pavel, Sf. Fecioară Maria, Mântuitorul Iisus Hristos ș.a. -, în scrierile Sfinților Părinți Creștini, și nu reprezintă o noutate pentru practicanții învățăturilor Mântuitorului Iisus Hristos.
În tradiția creștină și în Viețile Sfinților sunt consemnate numeroase cazuri de dedublare a sufletului. Spre exemplu, în Sinaxar, la data de 4 aprilie, este pomenit Sf. Iosif imnograful. Acest sfânt, care a trăit în secolul al IX-lea d.H., este mai ales cunoscut pentru imnurile și cântările bisericești pe care le-a lăsat posterității.
O analiză mai atentă a vieții lui ne relevă numeroase miracole pe care acest slujitor de Hristos le-a trăit, miracole pe care le-a cerut Mântuitorului Iisus Hristos pentru alți oameni aflați în suferință. Miracolele la care facem referire sunt acele care l-au eliberat pe Sf. Iosif și care i-au inspirat opera religioasă. Eliberarea din temniță a Sf. Iosif s-a realizat de către Sf. Ierarh Nicolae, care a trăit în secolul al IV-lea d.H. Sufletul acestuia a apărut în temnița Sf. Iosif și, prin puterea rugăciunii, i-a desfăcut legăturile și i-a deschis ușile.
Un miracol se referă la apariția entității Sf. Apostol Vartolomeu, care face parte dintre cei 70 de Sfinți Apostoli ai Mântuitorului. Sf. Apostol Vartolomeu i-a apărut Sf. Iosif în altar, îmbrăcat în haine albe, și l-a chemat la dânsul. Apoi a luat de pe dumnezeiasca masă cartea Sfintei Evanghelii și a pus-o pe pieptul lui Iosif, rugându-se: ”Să te binecuvânteze dreapta Atotputernicului Dumnezeu și să izvorască de pe limba ta cerești ape ale înțelepciunii, facă-se inima ta scaun al Sfântului Duh, iar de cântările tale să se îndulcească toată lumea”.
Este un caz de dedublare, dar și de materializare a sufletului unui sfânt, care reușește să-L manifeste plenar pe Hristos.
Somnul și dedublarea
Somnul reprezintă una dintre cele mai importante activități biologice umane. Fără apă se poate trăi 3-4 zile. Au fost cazuri când s-a rezistat și 5 zile fără apă. Numeroase experimente au relevat că, după 72 de ore de trezie, unii oameni decedează, alții se pot sminti. Există o legătură între somn și dedublare? Cu siguranță.
În timpul somnului, sufletul părăsește corpul și se ridică în planurile spirituale corespunzătoare nivelului spiritual pe care îl merită. Puțini oameni reușesc în zilele noastre să aibă un somn odihnitor. Aceasta deoarece, în timpul somnului, sufletul lor nu reușește să se desprindă de planul fizic, din cauza stresului, a grijilor pe care le au etc.
Utilizarea medicației alopate în cazurile de insomnie nu face decât să amorțească trupul, iar sufletul, împovărat de patimile și grijile lumești, nu se poate ridica la înălțimea necesară pentru a putea absorbi Lumina Sfintei Treimi necesară bunei funcționări a lui și a organismului.
Noaptea, când dorm, sufletul lor rămâne acolo, învârtindu-se în jurul corpului fizic, fără să învețe nimic și fără să facă vreo treabă. Atunci cu atât mai mult ele sunt incapabile să-și părăsească corpul în timpul zilei, pentru a călători în spațiu și a reveni apoi, pentru a-și relua activitățile cotidiene.
Aceste situații caracterizează persoanele care nu și-au făcut rugăciunile înainte de culcare, care au adormit agitați, nu și-au făcut iertările creștinești cu toți cei cu care și-au greșit peste zi, nu au reușit să-și facă faptele bune peste zi (somnul nu este profund, ci superficial).
Conchidem cu spusele lui Avva Teodor al Fermei: odihna este un dar al lui Dumnezeu: ”Mulți, în vremea aceasta, au ales odihna, mai înainte de a le-o da lor Dumnezeu.”
Vedem că așa trăim astăzi, odihnindu-ne încontinuu și tot obosiți fiind, neînțelegând că odihna este o stare benefică și necesară, care se datorează prezenței lui Hristos și a Îngerilor din Lumina Necreată în propria noastră ființă.
După cum se observă, există o legătură între somn și fenomenul de dedublare. Se poate afirma că sacralizarea somnului în totalitate și dobândirea stării de trezvie în timpul somnului contribuie la controlarea fenomenului de dedublare și utilizarea acestuia în mod volițional-conștient.
Somnul sfinților
Oamenii care reușesc să-și adapteze alimentația conform necesităților sufletului, având o alimentație vegetariană, care se roagă și fac cât mai multe fapte bune observă schimbări majore în viața lor. Necesitățile de hrană scad, de asemenea și numărul de ore de somn. Acest fapt se datorează unei maturizări a sufletului, care reușește să se hrănească cu Iubirea Tatălui – mai mult sau mai puțin, după cât de vrednic este în slujba lui Dumnezeu – în starea de veghe.
Despre Sf. Siluan Athonitul se spune că dormea doar o oră sau două pe noapte, însă acesta era un dar al lui Dumnezeu, pe care nu mulți îl primesc. Nu mulți pot dormi atât de puțin și încă să muncească o zi întreagă, precum făcea sfântul la moară.
Somnului îi sunt recunoscute calitățile terapeutice, când este folosit cu măsură, uneori fiind recomandat chiar în lupta cu patimile. În această privință, Sf. Ioan Scărarul afirma: ”Câinele e dușmanul iepurilor, iar dracul slavei deșarte e dușmanul somnului.”
Decât să priveghem cu mândrie, spre pierderea noastră și spre îngâmfarea asupra celorlalți care dorm, mai bine dormim și noi, rugându-ne în vremea zilei.
Oricine se poate dedubla?
Veți spune că doriți să aflați repede ce trebuie făcut pentru a vă dedubla. Ei bine, nu fiți atât de grăbiți. Dacă nu sunteți suficient de pregătiți, vă pasc mari pericole psihice (obsesie, posesiune, nebunie) și chiar pericole de moarte. Dacă nu începeți prin a vă purifica, ca să deveniți stăpâni pe voi înșivă, pe gândurile voastre, pe sentimentele și înclinațiile voastre, va fi foarte periculos să părăsiți corpul și să-l lăsați fără protecție, la bunul plac al oricărei entități: atunci se pot produce fenomene deplorabile.
Cei care sunt grăbiți să meargă să frunzărească cărți oculte despre acest subiect, sunt liberi s-o facă, dar sunt preveniți că își asumă mari riscuri.
Dacă ne pregătim timp de ani de zile, insistând mai ales asupra purității – puritatea hranei (alimentația vegetariană), a gândurilor, a sentimentelor și practicând numeroase exerciții spirituale pentru a dobândi autocontrolul structurilor noastre -, atunci sufletul va putea într-o zi, după voia sa, să se detașeze fără niciun pericol de corpul fizic. Chiar și atunci este necesară permisiunea Mântuitorului Iisus Hristos, deoarece incursiunile în planurile subtile perturbă activitățile existențelor de acolo, după precizează și Măicuța Veronica de la Vladimirești în scrierile sale.
Sfaturi ale Sfinților Părinți creștini pentru un somn hristic
• Sf. Antonie cel Mare: Când te întorci cu mulțumire spre așternutul tău, aducându-ți aminte de binefacerile și de marea purtare de grijă a lui Dumnezeu și umplându-te de înțelegerea cea bună, te vei veseli și mai mult, iar somnul trupului tău se va face trezvie a sufletului și închiderea ochilor tăi, vedere adevărată a lui Dumnezeu.
Dacă trupul veghează deplin în timp ce sufletul pomenește neîncetat numele lui Iisus, sau cade în somn adânc, în vreme ce sufletul pomenește acest nume, să se știe că se află și el sub lucrarea Duhului și e atras și el în adâncul iubirii lui Dumnezeu, nefiind tulburat de nicio ispită.
• Sf. Nichita Stihatul: Cele trei trepte ale vieții duhovnicești se cunosc și după cele trei feluri de arătări din somn: visuri, vederi și descoperiri. În cele din urmă are loc o inițiativă accentuată a Duhului Sfânt.
• Avva Isaia: Rugăciunea lui Iisus să fie mereu rostită de cel care vrea să doarmă. Când ne întindem pe așternut, trebuie să fim cu multă grijă, pentru ca, în timpul somnului, mintea singură, fără de trup, se luptă cu demonii prin gândurile ce-au străbătut-o în timpul zilei, iar dacă gândurile ce ne-au preocupat au fost îndreptate spre plăcerile trupești, mintea va fi o trădătoare a cauzei sale însăși și a trupului. Nimeni să nu se învoiască a se gândi ziua la nălucirile sale din timpul somnului, căci intenția demonilor este aceea de a ne pângări starea de veghe cu cele visate.