Dispariția neașteptată a comisarului șef Gheorghe Chelaru i-a lăsat pe polițiștii de la Secția Rurală Borlești fără șef, cu un om mai puțin și cu o groază de probleme – inclusiv organizatorice – de rezolvat. Conducerea IPJ Neamț a decis să-l împuternicească la conducere pe singurul ofițer care a rămas în cadrul secției – subcomisarul Radu Paul Pintilie: ”Nu vreau să particip la concurs, pentru că nu-mi place munca de birou. Și așa mă sufoc într-un maldăr de hârtii, iar dimineața când vin la serviciu găsesc câteva zeci de oameni în fața sediului. Numai până îi asculți pe toți se duce trei sferturi de zi. A început munca la câmp, au început și problemele. Au găsit hotarele schimbate, își smulg țărușii, își dau cu sapa în cap… Așa e în fiecare primăvară. Și dacă îi întrebi, nu-i nici unul vinovat. Toți sunt victime. Nu știu cum reușea șeful să se înțeleagă cu ei. Că mulți vin după ce au trecut deja pe la Casablanca și au ras o halbă, două de rachiu de 50 de bani suta. O porcărie chimică de-i înnebunește de cap”.
Casablanca e o crâșmă de țară, la vreo 10 metri de sediul Secției de Poliție Borlești. Localnicii îi spun ”La varice” pentru că nu sunt scaune la bar și consumatorii matinali beau în grabă, în picioare, lângă tejghea. Cel mai punctual client este – culmea – o bătrână care se apropie de 80 de ani. La ora șase fix e în fața cârciumii și să ferească Dumnezeu să nu vină fetele la timp, că le-a și ”taxat”. Își bea halba de tărie, de 400 de mililitri, și apoi pleacă în treaba ei.
”De la băutura multă și proastă încep necazurile”, spune subcomisarul Pintilie.
Prevenire cu preoții
În încercarea de a mai potoli populația pusă pe scandal, polițiștii au discutat cu preoții din toate comunele care țin de secție – Borlești, Piatra Șoimului (unde, din cei 9687 de locuitori, 503 sunt țigani), Tazlău, Rediu și Cândești. Toate fețele bisericești au acceptat să se implice în educarea sătenilor și, la predicile de duminică, i-au sfătuit să fie mai buni, mai toleranți, mai cu frică de Dumnezeu. Câteva ceasuri, învățăturile aveau efect, după care începeau apelurile la 112: certuri în familie, scandal între vecini, bătăi, încăierări la cârciumă. ”Nu se prinde nica de ei, pe de o parte îți vine să râzi, dacă n-ar fi de plâns”, zâmbește amar subcomisarul Pintilie. ”Avem unul la Rediu, i-am făcut dosar penal. Sună la 112, se duc polițiștii în fața casei lui și el nu iese câte un ceas. Nu se înțelege cu un vecin, și-l reclamă și când respiră. De cele mai multe ori este beat când sună, numai că de acum chiar face abuz. Oricum e un fel de obicei al locului ca bărbații, mai cu seamă, să sune la telefonul de urgență când sunt beți. Unii vor să ajungă acasă și nu mai știu unde stau, în așa hal își beau mințile”.
”Șeful era un om special, nu l-am auzit să zică ceva de rău”
La fiecare subiect abordat, subcomisarul Pintilie pomenește de șeful său, regretatul Gheorghe Chelaru: ”El a făcut tot aici, a adus uși, a dat cu var, a cumpărat mobilă în rate, pe numele lui. N-a apucat să le achite. Era un om special. Când venea la serviciu, oricât ai fi fost de agitat, parcă te linișteai pe loc. Era mereu calm, avea o vorbă bună și un fel de a ajuta pe toată lumea. Avea 3 telefoane și, fiind lider de sindicat, toată ziua îi sunau, cu tot felul de probleme. Nu l-am auzit niciodată să spună ceva de rău despre vreun polițist sau să nu-l ajute. Când venea la serviciu, aducea covrigi, hotdog, suc. A fost șef de secție de pe 25 martie 2012 până pe 27 martie 2014, ziua în care a murit – Dumnezeu să-l ierte! – dar parcă ar fi fost aici de când lumea. N-a sancționat pe nimeni, niciodată. Dacă era ceva cu vreun polițist, îl chema, discuta cu el, dar frumos, așa ca între colegi, și căuta soluții. Când a murit, lucram la materialul de bilanț și ne organizam cu măsurile de Paști. Vreo săptămână înainte a fost cam palid. Răcise. În ziua în care a murit, a tușit tot timpul, dar nu s-a alarmat. Ne-a adus covrigi în ziua aia. Seara, pe la 7 fără 20, m-a sunat Cristi Roșu și eu l-am luat din prima și i-am spus «condoleanțe», că jucase Steaua cu Dinamo. El a crezut că știu de domnul Chelaru. Am încremenit”.
Biroul comisarului șef Chelaru a rămas exact așa cum l-a lăsat. Cu rafturile, canapeaua și scaunul cumpărate de el, așezate cu gust în una din cămăruțele de la etaj – fosta locuință a șefului de post. Singura problemă nerezolvată încă e cu sobele, care au început să scoată fum, deși le-au ”meșterit” câteva rânduri de coșari și tot nu le-au dat de capăt. Biroul e încălzit de un radiator mic, dar în zilele reci temperatura e doar cu câteva grade mai ridicată decât cea de afară. Singura care stă la căldură este secretara, ”amplasată” în fosta bucătărie a șefului de post, unde este o sobă bună cu plită și cu rolă – ideală pentru copt cartofi.
”Țiganii cu covoare nu mai calcă pe la noi”
De numele comisarului șef Chelaru se leagă rezolvarea unei mari probleme în Secția Borlești. Țiganii care umblă cu diverse lucruri de vânzare nu mai calcă prin zonă. ”Veneau destul de mulți, băteau în porți și, unde găseau bătrâni singuri, își făceau planuri de atac”, povestește subcomisarul Paul Pintilie. ”Cum apăreau cu câte o mașină veche, încărcată cu covoare, șeful ne trimitea să le luăm datele, să le avem în caz de nevoie. Așa ne-am făcut o bază de date cu numere de înmatriculare, nume și adrese. Odată au venit unii cu mașina plină de marfă, șeful ne-a trimis să-I controlăm și i-am găsit fără acte. Le-am confiscat toate țoalele și de atunci s-a dus vestea. Din vorbă, în vorbă au aflat toți și n-au mai venit pe aici, de teamă să nu rămână fără încărcătură. Mai erau unii care umblau după fier vechi și, când nu era atent omul, mai sucea gâtul la o găină din curte și o băga dedesubt. A aflat șeful, i-a prins pe vreo doi și i-a pus să descarce tot fierul din căruțe, să se asigure că n-au dosit nimic de furat. Acum nu mai umblă pe la noi, se duc prin alte locuri, și-am mai scăpat de o bătaie de cap”.
Ceea ce n-a reușit să rezolve ”șeful”, pentru că nici nu ținea de el, este criza de personal. La cinci comune, relativ ”grele”, cu peste 30.000 de locuitori, 24 de polițiști, cu tot cu cei de la secție, sunt foarte puțini. Ei trebuie să primească plângerile, să audieze, să facă cercetările la fața locului, să răspundă la apelurile 112 și să asigure măsurile speciale de sărbători. Plus o cârcă de treburi administrative. Iar posturile din Cândești și Tazlău nu sunt conectate la intranet și, în caz că este comunicat un plan de acțiune urgent sau un ordin, oamenii trebuie să bată drumul până la Borlești ca să ia hârtia. Dar, vorba subcomisarului Pintilie, cineva trebuie să facă și muncă de poliție în țara asta!
Scandaluri, bătăi, violuri
”Încă acum au mai scăzut reclamațiile, dar din 2006 încoace, de când sunt eu aici, am avut peste 200 de plângeri de viol. În multe cazuri facem cercetări zile în șir și pe urmă părțile se împacă. Pe o căruță de lemne, pe o gâscă, pe niște bani. Cel mai «ieftin» viol a costat o bere. Și nici măcar aia ca lumea, că era la pet. Și azi a venit o fată de 19 ani să reclame un viol. Spune că e însărcinată în 6 săptămâni”, spune subcomisarul Pintilie.
Șeful de post, care are biroul la parterul clădirii, a preluat cazul, în primă fază și a audiat victima. Apoi i-a adus hârtiile subcomisarului Pintilie comentând ca pentru el: ”Iote tineretul din ziua de azi, iubitor de carte. A scris că îi este rău de la «stomag» și crede că e gravidă. Mama ei de limbă română!”.
Cristina MIRCEA