• interviu cu Mihaela Marian
De două decenii este om de afaceri, de câțiva ani a îmbrățișat și politica, iar din 2012 este și consilier local la Târgu Neamț din partea PSD, a cărei organizații de femei din oraș o și conduce. Numele său este binecunoscut în orașul de sub Cetate, fie că vorbim de domeniul economic, politic, administrativ, social sau sportiv. Prin natura funcțiilor pe care le deține, dar și prin natura sa, personală, Mihaela Marian se poate numi o femeie care a reușit în viață. Cum a reușit și cum le împacă pe toate? Pur și simplu.
Acasă…
– Sunteți om de afaceri. Mai mult, femeie de afaceri. Sunteți președinte OFSD Târgu Neamț, consilier local, mamă, soție… Cum le duceți pe toate?
- Rolul cel mai important și greu dintre toate este cel de mamă și soție. Cred că am reușit să le prioritizez, să dau importanța cuvenită în primul rând familiei, apoi firmei, pe care am construit-o de-a lungul a 20 de ani, și, nu în cele din urmă, administrației locale, în care m-am implicat în 2012. Recunosc, cel mai mult timp îl mănâncă munca politică, administrația locală și mai puțin viața de familie, fapt pentru care îmi pare foarte rău că nu pot fi mai mult alături de familie, de copilul meu.
– Familia vă înțelege?
- Când am decis să intru în viața politică, am discutat cu soțul și cu copilul meu, neștiind ce presupune, dar cunoscându-mă pe mine ca o persoană hotărâtă, demnă, cu puterea de a duce la bun sfârșit promisiunile din campania electorală, pentru comunitatea în care trăiesc și lucrez. Da, familia mea îmi acordă tot suportul și sprijinul moral.
La primărie…
– Pentru dvs. ce-a fost mai întâi, administrația sau politica?
- Am început ca membru al Partidului Social Democrat, apoi președinte al organizației Femeilor Social Democrate din Târgu Neamț, iar din 2012 am câștigat mandat de consilier local la Târgu Neamț, fiind pe poziția a treia în listă. Deci, mai întâi a fost politica. Acum este mai mult administrație. Fac parte din comisiile de specialitate ale consiliului local, cea economică în mod deosebit pentru că mă reprezintă, dar și din comisia pentru protecția copilului – poziție din care, fac o paranteză, am reușit ca în 2013 să promovez un proiect privind sprijinul financiar acordat elevilor olimpici. M-am implicat în relația cu familiile cu probleme sociale, cu copiii care au probleme, în relația cu compartimentele primăriei, tocmai pentru a veni în sprijinul cetățenilor care, poate, aveau nevoie doar de îndrumare și nu știau unde s-o găsească. O altă orientare a activității mele de consilier a fost spre școli, spre educație, unde am încercat, prin implicarea mea, să găsesc resurse pentru realizarea investițiilor în unitățile de învățământ, dar și pentru activități extrașcolare ale elevilor. Satisfacția mea deosebită este că am văzut elevii mulțumiți, asta înseamnă, implicit, și o recunoaștere a activității și muncii mele în consiliile de administrație la școlile lor. Am încercat de fiecare dată să răspund solicitărilor venite din partea conducerii școlilor și am promovat în consiliul local proiecte pentru unitățile de învățământ.
– În general, oamenii de afaceri care au ajuns în politică și, în special, în administrație, au încercat să aplice în aceste domenii principiile pe care le-au aplicat în mediul privat. Ați procedat la fel? V-a ieșit?
- În administrație, depinde foarte mult și de gândirea managerului. Și de susținere. Eu, de exemplu, am avut susținerea dlui primar în proiectele pe care le-am inițiat, iar asta e important. Crucial, aș putea spune. Există, desigur, o diferență între mediul de afaceri și administrația publică, pentru că în administrație depinzi foarte mult și de modul cum preiei o autoritate. Noi am preluat Primăria Târgu Neamț cu datorii foarte mari. Am fost mărginiți, practic, în dezvoltarea economică, în planurile pe care le aveam pentru oraș. La o firmă, ai un plan de venituri și cheltuieli de la care pleci și știi ce faci. Noi am găsit sacul gol și a trebuit să facem socoteli – asta e rata, asta trebuie plătită, restul… să vedem ce putem face. Și-am început să facem proiecte, memorii pe la ministere, să vedem cum putem atrage finanțări în oraș.
La partid…
– Care sunt riscurile la care se expune un om de afaceri, o femeie, atunci când intră în jungla politicii?
- Când ai decis să intri în administrație, și în politică, dar mai cu seamă în administrație, timpul tău este doar pentru rezolvarea problemelor comunității. Cred că asta e. Nu mi-a mai rămas timp pentru mine, pentru afacere și pentru familie. Sigur, în firmă lucrurile au mers în continuare, pentru că am reușit să formez aici, de-a lungul timpului, o echipă, care funcționează, care știe ce are de făcut. Familia, la fel, m-a înțeles, chiar dacă au fost situații în care am lipsit de-acasă în weekend ca să particip la activitățile de partid.
– Și-atunci satisfacția?
- Satisfacția vine de la cetățeni. Când te opresc oamenii pe stradă sau te caută la birou și-ți spun că le place cum s-a făcut asta sau cealaltă, că li s-a rezolvat problema acolo unde i-ai îndrumat tu.
– Ați avut și momente când care ați simțit că, poate, se profită de dvs.? Din partea celor pe care ați încercat să-i ajutați, zic…
- Sigur, sunt oameni și oameni… Poate or fi fost și din aceștia, dar eu nu am simțit asta. Sau, poate, n-am vrut să văd atât de profund.
– Nu vă descurajează când vedeți oameni care vor să profite? sau care nu apreciază ajutorul primit?
- Nu mă descurajează. Chiar dacă unii oameni profită, cum spuneți dvs. Eu știu că îi ajut pentru că vreau să îi ajut, pentru că așa sunt eu, așa mi-e firea. Eu o fac pentru liniștea mea sufletească, pentru că am convingerea – și mi s-a demonstrat de-a lungul timpului și în afaceri, și în viață – că Dumnezeu îmi va da mai departe. Am fost copil într-o familie în care suntem 6 frați. Și m-am descurcat singură. Nu, sunt convinsă că, de ce dai, de ce-ți dă Dumnezeu…
[quote align=”center” color=”#999999″] ”Femeile sunt mai responsabile, mai minuțioase decât bărbații. Analizează mai bine, intră până-n miezul unei probleme și știu să găsească soluții. Bărbații… nu vorbesc în numele lor”.[/quote]
Dana OSTAHIE