Polițiștii de la Secția Rurală Sagna răspund de siguranța locuitorilor din comunele Bâra, Boghicea, Doljești, Gâdinți, Sagna și Stănița, adică peste 22.000 de oameni, jumătate ortodocși, jumătate catolici. Zona e relativ liniștită, mai ales de câteva luni încoace, de când pădurea de la Ghidion, o adevărată atracție pentru hoții de lemn, a fost cumpărată de niște austrieci. Au fost angajați pădurari pentru pază, au fost montate camere video, iar furturile de copaci au devenit un fel de misiune imposibilă. În schimb, legea compensației funcționând în toate cele, albia Siretului a devenit foarte „aglomerată”. În iarna 2012-2013, când au fost niște geruri crunte, apa a înghețat bocnă și, în anumite zone, râul arăta ca o tablă de șah, atât de multe copci erau.
„Dl. Bezim ne-a spus atunci că am fost prima secție din țară la constatări privind infracțiunile de braconaj piscicol”, a declarat inspectorul principal Daniel Lungu, șeful Secției Sagna. „În iarna 2013-2014 nu a fost la fel de frig și râul n-a înghețat decât două, trei săptămâni, dar braconierii nu acționează doar iarna. Acum, când e apa tulbure și peștele se ridică la suprafață, tentația e mare, deși e perioadă de prohibiție. În plus, se fac lucrări pe albie și, pe alocuri, s-a deviat cursul, așa că au rămas un fel de bălți pline cu pește. Noi facem acțiuni tot timpul și prindem destui «pescari» care folosesc plase interzise. De altfel, și simpla deținere este infracțiune, așa că pot să-i opresc și dacă îi văd pe stradă, cu celebrele genți de la masca de gaze în portbagajul bicicletei. N-am văzut niciodată să scoată cineva pește la vânzare pe marginea drumului, ca în alte părți. Localnicii care riscă un dosar penal pentru braconaj prind somn, crap și caras pentru consumul propriu, ca să spun așa”.
Efectul rachiului de 80 de bani – mii de amenzi pentru scandal
O altă categorie de localnici care dă bătăi de cap polițiștilor este cea a consumatorilor de rachiu la 80 de bani suta, combinat cu bere la pet. Imediat ce-și fac plinul, indivizii se iau la bătaie, adesea pe subiecte care-i învrăjbesc de ani de zile. „Există o dispoziție a Parchetului general, care a stabilit să se înregistreze dosare penale în cazurile de mică violență”, a precizat inspectorul Lungu. „Că, ulterior, se retrag plângerile dacă se împacă părțile, este altă discuție, dar noi trebuie să înregistrăm tot acest balast de dosare, majoritatea cu până în 10-15 zile de îngrijiri medicale. N-am avut omoruri, nici măcar vătămări corporale grave și nici nu ne dorim. În schimb, avem o sumedenie de loviri. În 22 de ani de muncă de poliție am remarcat că s-a stins etapa certurilor și lumea sare direct la scandal și la dat cu pumnul. Anul trecut, din cele 3178 de amenzi – câte am dat, 1430 au fost pentru încălcarea Legii 61/1991, privind liniștea și ordinea publică”.
Pe locul trei într-un top al infracționalității locale se situează, evident, furturile. Mai ales cele din locuințele aflate în construcție și nepăzite de nimeni și din casele lăsate moștenire unor persoane care locuiesc în alte părți. Între 5 și 20% din locuitorii fiecărei comune sunt plecați la muncă în străinătate, trimit bani acasă și rudele se ocupă să le ridice casele la care au visat. Numai că nu stă nimeni de pază, iar hoții nu „iartă” nici materialele de construcție, nici sculele și uneltele, și nici obictele din metal care pot fi duse la fier vechi.
„În 2012, am prins un bărbat din Rotunda, care a fost arestat ulterior pentru comiterea unei tâlhării”, povestește Daniel Lungu. „Îl suspectam că el fură de prin gospodării, avea vreo 7-8 fapte în timp scurt, dar n-am reușit să le probăm. Însă după ce-a fost arestat, n-am mai avut furturi în zonă și asta ne-a confirmat că l-am bănuit întemeiat. Pe urmă, am prins unul la Oțeleni, de-am încărcat o camionetă din tot ce-am găsit la casa lui: bormașini, flexuri, pickamere. Le-am adus la secție și am chemat lumea să le recupereze. Care le-a recunoscut, le-a luat, dar era dificil pentru că sculele de la Bosch erau toate de culoare verde”.
„Am vrut să mă fac profesor de română”
Ca toate secțiile din județ, Sagna are personal puțin (24 de lucrători în loc de 31, câți ar trebui), 4 mașini pentru 6 posturi și una la secție, și combustibil insuficient. Primăriile au vrut să ajute cu benzina, dar n-au găsit baza legală. Totuși, clădirea secției, în care funcționează și Postul de poliție Sagna, a fost renovată cu bani de la primăria din comună, un sprijin care a contat. În rest, polițiștii și-au făcut rost de mobilier, au tras apă curentă și și-au făcut condiții de lucru. Echipa e mică, dar are eficiență pentru că șeful s-a străduit să creeze relații de prietenie în colectiv, nu doar de colegialitate. În calitate de „tată de fată” , cum îi place să spună, Daniel Lungu ține cel mai mult lacele două fete pe care le are în subordine: secretara secției Roxana Baciu și agentul principal Natalia Ailenei, care lucrează la post, este din Suceava și a rămas în Neamț pentru că s-a căsătorit recent. „Atmosfera de la serviciu contează foarte mult în eficiența muncii”, crede inspectorul Lungu. „Noi suntem împreună și la bine (de Crăciun, am luat un porc și l-a gătit tradițional, mai facem și câte un grătar din când în când), dar și la greu. Când este o problemă la un post comunal și trebuie audiate 20 de persoane, de exemplu, ne ducem toți. Decât să stea un singur polițist să audieze 20 de ore, mai bine ne ducem 20 și într-o oră am terminat treaba repede, bine și corect. Eu am vrut să mă fac profesor de română, îmi plăcea să fac compuneri și țin foarte mult la exprimare. Tot timpul sunt atent ce acte se fac, pentru că ajung la parchet și apoi sunt comunicate oamenilor și nu vreau să râdă nimeni de noi. Formulări de tipul «am fost la fața locului și am constatat liniște» sau «mașina a fost scoasă din șanț cu boii de polițiști» au făcut deja istorie prin inspectorat, dar eu nu accept să scrie nimeni bazaconii în dosarele penale”.
Daniel Lungu a ajuns polițist dintr-o întâmplare. A fost o hotărâre de moment pe care au luat-o mai mulți băieți din clasă și s-au dus cu toții la școala de subofițeri. A terminat al 18-lea cu media 9,28 și a lucrat un an ca agent de ordine, după care s-a transferat la Judiciar, unde a lucrat până în 2007. Între timp, a absolvit Academia de poliție în 2004, a făcut cursuri postuniversitare în managementul instituțiilor publice și masterat în consilierea, terapia și reintegrarea socială a consumatorilor de droguri. Ca să nu mai zică nimeni că polițiștii nu au școală! În plus, în 2012, Daniel Lungu a devenit mediator autorizat, dar nu are voie să profeseze din motive de incompatibilitate. Face, în schimb, „mediere” la serviciu, împăcând sătenii care se ceartă de la proprietăți și explicându-le ce au de făcut ca să obțină acte în regulă pe pământurile lor, și intervenind între cele câteva grupuri de tineri care încă se mai află în rivalitate: „S-au păstrat niște antipatii vechi între băieții din Rotunda și cei din Adjudeni, Buruienești și Tămășeni, Sagna și Gâdinți. Cei care merg la discotecă în alt sat și dansează cu fetele de acolo atrag ura localnicii, care sar la bătaie. Nu se bat rău, dar unii mai ajung pe la urgență. La ei merge greu cu medierea, cât timp pumnul face legea”.
[quote align=”center” color=”#999999″]”În 22 de ani de muncă de poliție, am remarcat că s-a stins etapa certurilor și lumea sare direct la scandal și la dat cu pumnul”.[/quote]
[quote align=”center” color=”#999999″]”De câte ori prindem câte un hoț, se duce vestea până la Iași și la Vaslui, pe unde mai are prieteni cu care dă lovituri, și se mai potolesc de frică. Numai prietenii noștri din Strada Nouă din Roman nu se descurajează așa ușor și ne vizitează des, că le plac păsările de curte, nu alea de la magazin.”[/quote]
Cristina MIRCEA