• interviu cu președintele OFSD Roman
– De când faceți politică? Politică în mod activ…
În PSD sunt din 2006-2007, dar pot să spun că sunt, de fapt, dintotdeauna. Atunci când eram la Goscom, nu eram implicată în politică și nu am vrut eu să mă implic. Am zis că este loc pentru cei care au o experiență. Eram la faza când, din punct de vedere profesional, voiam să bătătoresc tot terenul. Când am constatat că am ajuns la o vârstă în care am învățat din viața politică și tot ce se întâmplă în oraș, am zis că este bine să mă implic. E drept că am fost și un pic împinsă de la spate. Nu mă consider un bun politician, în primul rând pentru că sunt pragmatică. În politică trebuie să fii poet. Eu sunt de profesie economist, iar matematica îți impune reguli stricte. Îi admir pe cei care reușesc să îmbine cuvintele care mângâie sufletul. Dar pentru mine totul este realitate. Când te abați de la ceea ce consider că ar trebuie să fie realitatea, am dubii.
– Care este cea mai importantă lecție învățată de când faceți politică?
Cea mai bună lecție m-a învățat viața, să fac anumite compromisuri. În politică, dacă ești foarte rigid, nu prea reușești să duci la bun sfârșit ceea ce ți-ai propus. Fără compromisuri, viața politică se oprește la un punct. Trebuie să fii, până la urmă, un caracter, care să facă față la compromis. Pentru mine cel puțin, a fost o etapă ce trebuia parcursă pas cu pas. Mi-am asumat tot acest traseu, pentru că vreau să văd finalul, să facem ceva din politică.
– Există un compromis pe care nu l-ați face? O limită peste care nu puteți trece?
Nu aș trăda. Trădarea mi se pare cea mai urâtă. Am trăit niște momente în viața profesională în care am simțit-o pe propria piele. Asta te învață mai mult decât atunci când ai exemplul altora. Nu aș face-o niciodată. Mai bine te retragi, faci un pas înapoi. Există alte soluții. Dar să lovești cu cuțitul în spatele celui care, poate l-ai considerat vinovat pentru ceva, nu este ceva ce aș face.
– Legat de activitatea de la Goscom aveți vreun regret?
Reverberația am simțit-o în politică, adusă încet-încet și până la maxim. În politică, oamenii îți spun în față ce cred, nu te mai menajează. Partidul este o comuniune, unde fiecare spune ce gândește, e democratic și te ajută mult. Când am făcut primul pas și am călcat pe arena politică, cineva mi-a zis ”Ce căutați aici? Ne-ați oprit apa și ne-ați luat banii din buzunar”. Era o funcție pe care trebuia să o fac, eram numită să fac asta. Acum sunt om politic, desfășor o activitate ca fiecare dintre dumneavoastră. A fost greu, dar am început să schimb din mentalitate. Omul te asociază automat cu ”Havrici de la Goscom, care ne oprea apa”. Dar să vedem și cauzele, de ce sunt eu omul rău în fața altora! Îi cred că au avut de suferit, dar să fim corecți. Când le-am explicat, au înțeles, dar a fost o muncă de lămurire de lungă durată. Când am fost invitată să preiau Organizația de Femei, am vorbit despre asocierea mea cu ”Havrici de la Goscom”. Totuși, am făcut pasul și s-a dovedit că am reușit să-mi creez în jurul meu o echipă care să mă iubească, politic vorbind. Ne-am dat cu toții mâna și le mulțumesc tuturor doamnelor, sunt de nota 10. Femeile sunt mult mai aprige când vor să facă politică.
– Se vorbește tot mai des de o femeie președinte de țară? Are șanse o femeie să ajungă sus?
În România, sunt mici șansele. Dar văd o speranță și nu mă refer la cineva anume, ci femeia ca model politic. Din păcate, misoginismul la noi, ca popor, există. A mai dispărut mentalitatea ”femeia la cratiță”, dar nu urcăm repede pe scara politică. Lumea politică este condusă de bărbați. Încercăm să pătrundem, dar hățișurile sunt greu de rupt. Eu îmi doresc ca, peste 10 ani, să avem o femeie președinte.
– Aveți un model feminin în politică?
Mi-a plăcut Margaret Thatcher, o mână de fier. Nu trebuie să fii frumos. Politica nu cere calități fizice, ba uneori constituie chiar un defect. O admir mult și pe regina Angliei. Inclusiv ca prezență. Îmbrăcată la vârsta dumneaei, în acele culori vesele, cere o schimbare de mentalitate. Dacă o doamnă în vârstă se îmbracă la noi în roz, ești judecat. Eu nu cred asta. Cred că îmbrăcând haine în culori vii, întinerești sufletul. Alungă norii.
– Țineți cont de părerile celorlalți?
Țin foarte mult cont, mai ales pentru acele clipe pe care le-am trăit când am crezut mult în oameni și mi-am dat seama că nu toți sunt sinceri când îți spun ce bine arăți. Lingușitorii nu mi-au plăcut niciodată. Faptul că cineva vrea să ajungă la suflet, spunându-ți ce bine arăți, și faptul că tu ai putea lua în calcul este cea mai mare greșeală. Viața mi-a demostrat că este bine să asculți cât mai multe păreri și să știi de care păreri să ții cont.
– S-a vorbit despre dvs. ca viitor președinte al PSD Roman. V-ați gândit măcar pentru o secundă?
E greu de spus. De vorbit s-a vorbit, dar nu cred că este momentul cel mai potrivit.
– Ce vă reține?
Este vorba de multă muncă, cel puțin pentru PSD Roman. Știm foarte bine evoluția partidului. S-au pierdut, de-a lungul timpului, oameni valoroși din organizație. Încercăm acum să reconstruim și să aducem oameni valoroși. Când voi considera că am ajuns în acel punct, vom mai discuta. Dar, până atunci, nu încape discuție.
– În CL Roman există o stare de bună pace, încât se spune că sunteți ”oamenii primarului”. Dvs. ar trebuie să faceți opoziție?
Nu suntem oamenii primarului. Când am intrat în politică activ, ca și consilier local, în PSD era o cutumă: dacă nu ești la putere, trebuie să fii Gică contra. Eu cred că trebuie să faci opoziție constructivă, nu trebuie să fii un al doilea Cazan (n.r. – Sorin Cazan, fost consilier local). Face deliciul presei, poate asta se caută, dar nu cred că a ajutat mult ca pe orice subiect să te opui sau să vorbești numai să te vadă presa. Când am intrat în CL, au fost discuții despre ce fel de opoziție facem. Mulți membri PSD nu înțeleg, ne-au luat efectiv la întrebări că de ce votăm cu primarul. Noi nu votăm cu primarul, ci cu comunitatea locală și în a le apăra interesele romașcanilor. Dacă primarul încalcă regulile, ne opunem! Dar, dacă aduce ceva bun pentru romașcani, nu ne putem ridica pentru că suntem în Opoziție și nu suntem în PDL sau PMP și să strigăm: ”Nu suntem de acord”! Eu am spus că nu voi face asta, indiferent de acuzațiile ce-mi pot fi aduse. Bâlci este ușor de făcut. Le-am spus că vină să ne spună problemele, necazurile, le-am dus aparatului Primăriei și s-au rezolvat. Am făcut asta, dar nu-mi place să mă laud, deoarece nu este neapărat meritul tău, ca persoană. Ești un consilier care a rezolvat o problemă, deoarece de asta ai fost trimis.
– Care considerați că sunt prioritățile Romanului?
Cred că cea mai importantă este crearea locurilor de muncă, atragerea de investitori. Dar Romanul nu este atât de atractiv ca alte localități. Ne aflăm pe partea de est a țării, sunt condiții pe care nu le îndeplinim. Faptul că ne aflăm că E85 nu mai este un atu, sunt multe orașe care oferă mai mult.
– Nu sunt locuri de muncă? Sunt angajatori care nu găsesc oameni cărora să le ofere un salariu, ce-i drept mic.
Așa se pune problema. Îți ofer capacitatea de a munci, dar ar trebui să fiu remunerat pe măsura muncii.
– Dar să stai acasă și să mori de foame?
Tot mentalitate românească. Vrei să-i dai cuiva de muncă și el preferă să stea în fața crâșmei. Trebuie să muncim și să avem o conștiință. E vorba și de educație. Toți așteaptă o minune, o slujbă bine plătită cu muncă puțină.
– Următoarele două probleme?
Uitându-ne la imaginea orașului, cred că s-a îmbunătățit. Zona Ștrandului ar fi importantă. Trebuie să-i ținem pe tineri lângă noi. Mi se umple sufletul, când trec prin parc și văd mămici cu landouri și copii mici. Chiar spuneam că e oraș îmbătrânit, dar nu este adevărat. Dar… revenim la locuri de muncă, trebuie să ai ce să le oferi tinerilor.
– Întorcându-ne la Consiliul Local, un proiect al PSD-ului o să vedem?
Fac parte dintr-un partid de stânga. Ne-am îndreptat spre ajutoare, este și normal. Dar ajutoare se dau peste tot. A fost o mare greșeală, după Revoluție, că oamenii au fost învățați doar cu bani. Au greșit toate partidele că au oferit ajutoare fără muncă. Condițiile din alte țări pentru ajutoare sunt altele. Noi am luat doar partea proastă, cea cu bani și fără muncă. Trebuie să ne uităm și la pensionari, cei care au pensii mici.
– Unde vă vedeți peste 10 ani?
În primul rând, mă văd bunică. Aștept să cresc un nepot, care să-mi dea de muncă. Și vreau să rămân în politică.
– Nu parlamentar, nu primar?
Nu aspir la astfel de funcții. Aștept să vină din urmă generația tânără, care să ia în piept tot ceea ce înseamnă politica.
Claudia MATEI