Acasă Patrimoniu Cultural TradițIE și mândrIE la Borlești

TradițIE și mândrIE la Borlești

1
0
DISTRIBUIȚI
pietricica turism

Motto: Fiecare ie are o poveste, se citește…

Veșnicia s-a născut la sat. După acest crez se ghidează o mână de oameni din Borlești, care se încăpățânează să-i dea dreptate lui Blaga și acum, în anul lui 2014. În căutarea magiei trecutului, ”Cufărul Borleștiului” a reînviat șezătorile și a adunat la povești urechi dornice să asculte despre identitatea și valorile unei nații.

Într-o vreme în care tehnologia aproape ne dezumanizează, în Borlești s-a organizat o petrecere a iei. În zi de mare sărbătoare, de Sânziene, Căminul Cultural a fost locul unde s-a dansat, s-a împletit, s-a croșetat și s-a cântat în port național, pentru a cinsti această comoară națională. De la copii de grădiniță până la bunici, toată lumea a avut o ocupație. Cei mici au împletit coroane de flori, au cântat la chitară, au desenat semne de ie, au mâncat plăcinte și au creat atmosfera unei șezători de odinioară.

Ia este o identitate – ”Cufărul Borleștiului

Ideea cufărului este a unei borleștence, care a vrut ca tradițiile să nu se piardă, iar generațiile ce vor veni să aibă o identitate în care să se regăsească. Inițial a fost o mică adunare virtuală, care, în puțin timp, s-a concretizat în șezători. Din noiembrie, anul trecut, seara de vineri se păstrează cu sfințenie ca moment de relaxare prin cusut, țesut, tors, spus povești și învățat modele noi de ie. Cea care a creat ”Cufărul Borleștiului” vrea să rămână anonimă, pentru că ”ideea în sine e importantă, nu persoana. Iar eu sunt convinsă că toate zonele din țară au ce arăta și fiecare loc are valoarea lui. Tot timpul am fost mândră de Borlești. Fiecare trebuie să-și găsească în viață un reper, avem nevoie de o identitate. Avem impresia că suntem debusolați și nu ne mai regăsim. Probabil prin tradițiile străvechi fiecare se regăsește. Ia este o identitate. Fiecare ie are o poveste, «se citește», are semne. Când nu știm să coasem vreun element din ie, mergem în sat și găsim o bătrână care știe și vrea să ne învețe. Copiii și mai ales adolescentele care vin deja cunosc iile, învață să le citească”.

S-a creat și virtual o șezătoare, se numește ”Semne cusute în acțiune” și sunt vreo 150 de ii care se cos la ora actuală în lume.

Ideea sărbătoririi iei pe plan local a luat naștere tot la o șezătoare.

”Cufărul Borleștiului este bogăția comunei”

Cristina Staicu, secretar al primăriei Borlești, este nelipsită de la aceste întâlniri. ”Ne-am gândit să sărbătorim și noi ia în Borlești, pentru că aproape în fiecare casă se găsește măcar o ie și trebuie să ne mândrim cu lucrul acesta. Au venit copii de la școlile din comune, dar și copii ai căror mame vin la șezătoare, preșcolari, chiar și studenți din comună care sunt în vacanță. Toți trebuie să ne mândrim că suntem români, iar ia pe care o purtau bătrânii noștri ar trebui să o purtăm și noi, să o scoatem din lăzi și cufere”.

Copiii s-au gândit să facă limonadă și, din vânzarea ei, să ajute o fetiță, care s-a născut cu o malformație și are programată operația în septembrie. Și banii din lucrurile hand-made vândute vor fi de asemenea donați și ”sperăm că de aici să pornească mesajul nostru pentru a o ajuta pe această fetiță. Românul care poartă ie poate ajuta pe cineva care e în suferință și care are nevoie”, mai spune Cristina Staicu.

Tot de la secretara primăriei comunei aflăm că această dorință, de a se păstra obiceiurile și tradițiile strămoșești, nu se încheie aici, ci ”ne dorim ca, în următoarea ședință de consiliu, să se aprobe înființarea expoziției etnografice Cufărul Borleștiului. Consiliul Local va acorda în folosință gratuită o suprafață de teren pentru o construcție, care va fi ca un muzeu, dacă nu e prea mult spus, cu obiecte vechi, ii, tot felul de lucruri uitate, unde să vină oameni de diferite meserii să-i învețe pe copii arta meșteșugului. De exemplu, un olar sau cineva care știe să picteze pe lemn sau să sculpteze. Și acolo dorim să ne desfășurăm șezătorile. Ne dorim să nu se piardă meserii sau obiceiuri vechi, iar copiii sunt singurii care pot duce mai departe valorile tradiționale. Copiii sunt foarte receptivi la chemarea noastră”.

 

Oana IOSUB-TOMA

Lasă un răspuns