Există personaje în Neamț care au fost în prim-planul vieții publice și care și-au pus amprenta, în bine sau în rău, pe viața județului și, implicit, a locuitorilor săi. Unii dintre ei au fost doar pasageri, cu apariții de durată scurtă, dar au produs totuși bulversări, prin ceea ce au făcut și au dres. Alții au trecut granița județului și s-au impus pe plan național. Toți au lăsat ceva în urmă. Fără pretenția unei analize, încercăm niște aduceri aminte în cazul unora dintre ei, cu scurtă prezentare a ceea ce au însemnat ei pentru județ și pentru politică. Atunci, când erau pe val. Acum, unii dintre ei abia mai sunt recunoscuți pe stradă sub eticheta uitării colective care și-a pus amprenta pe ei.
Alexandru Țibulcă – Meșterul bun la toate
Inginer constructor de meserie, Alexandru Țibulcă e într-o formă de invidiat la cei 77 de ani, împliniți la sfârșitul lunii august. A lucrat la fostul Trust de Construcții-Montaj (sub diversele denumiri succesive) al județului, de la înființare, în 1968. Ani de zile, până a plecat la Inspecția de Stat în Construcții (1985), a fost director tehnic într-o echipă de numele căreia se leagă tot ce s-a construit modern în Neamț. Adrian Ghica și Ioan Mancea sunt alte două nume cunoscute din acea echipă.
După Revoluție, Țibulcă este numit primar al județului și, în 1990, devine prefect. E pus de FSN în dauna fostului președinte al CPUN, viitorul țărănist Florin Buruiană.
Bun organizator, autoritar, ține echilibrul între partide. Gestionează relații internaționale, vizite istorice, inundații, alegeri locale și parlamentare, referendumul pentru prima Constituție. Susține pe unii întreprinzătorii privați care proveneau din rândul constructorilor. Complexul financiar-bancar de pe Traian i se datorează în mare măsură.
În 1993, în primăvară, FDSN îl debarcă și-l înlocuiește cu Alexandru Casapu, pe mâna lui Ioan Bivolaru. Trei primăveri mai târziu, Bivolaru se revanșează și îl reinstalează ca prefect pe cel alintat Meșterul. Între timp lucrase în domeniul privat, evident, la ce se pricepea, în construcții. Își face datoria la rundele de alegeri din 1996 și este înlocuit, la începutul lui 1997, de Dan Marian Lospa, din partea PD. Pleacă din nou în sectorul privat și își leagă numele de Iulian Costel Țocu, prin celebra societate decedată COMRE. Este, de fapt, unul dintre oamenii de maximă încredere ai lui Țocu, atât în afaceri, cât și în politică. Pe această filieră, aproape firesc, în 2000 prinde un mandat de deputat PDSR (PSD). Este singurul. Se retrage la Iași, în rol de bunic. Revine periodic în Piatra când sunt alegeri și îi ajută pe cei din PSD de pe postura de om care știe cum se fac alegerile. Interesant este că, în ciuda înrolării politice oficiale, Meșterul este un liberal autentic.
Despre Alexandru Țibulcă s-a vorbit mult fără să se spună niciodată ceva foarte clar, în afară de faptul că a știut întotdeauna să beneficieze de ce a avut mai bun fiecare regim politic prin care a trecut.
Dan Marian Lospa – Prefectul fără diplomă
Dan Marian Lospa este una dintre cele mai interesante persoane care au ocupat funcții politice din Neamț. Un om plăcut, șarmant, respectuos și, spun cei care l-au cunoscut la acea vreme, se ținea de cuvânt înainte de Revoluție. Plăcut, șarmant și respectuos a rămas în continuare. Aceste calități la vedere și multe altele ascunse l-au propulsat în diverse funcții publice și în apropierea unor oameni politici importanți, precum Petre Roman. Revoluția l-a prins la Edilproiect, se ocupa de ceva legat de arhitectură, conductor arhitect sau doar tehnician de STACO (școala tehnică de arhitectură și construcția orașelor). Se orientează spre FSN pe bază de prietenii, dar și pe mâna cumnatului din Bacău, fost director la Combinatul de îngrășăminte chimice. A ajuns viceprimar în perioada Ocneanu și a avut o contribuție deosebită în hotărârea acestuia de a nu mai candida. S-a visat primar și credea că va ajunge, fără mari eforturi pe linie de partid. A neglijat relația cu presa și s-a văzut bătut, fără drept de apel, de fostul tipograf Ion Rotaru, care a venit de nicăieri, din partea PDAR, un partid care încă nu spunea nimic. L-a zdrobit.
Calitățile despre care aminteam l-au propulsat pe Lospa reprezentant al PD-FSN în Biroul Electoral Central, funcție de maximă încredere și răspundere. Așa s-a născut legenda că Dan Marian Lospa era omul pe care Petre Roman se baza oricând și oriunde. Relațiile sale se extind peste tot și ajunge să fie numit prefect de Neamț. Presa de la acea vreme a constatat că nu îndeplinea condiția minimă și necesară de a avea studii superioare. În public a declarat că este arhitect, deși cei din breaslă i-au negat această calitate. Celebrul episod de la Nemțișor, când a fost somat să spună dacă are studii superioare și când a anunțat că va afișa diploma de la ISE la birou, i-a întrerupt cariera de prefect. Nu a făcut dovada studiilor și a fost nevoit să plece. A ajuns inițial la o firmă privată, specializată în preluat oameni ejectați de sistem.
Numele său, alături de cele ale lui Sorin Vornicu și Ioan Onisei, se leagă de cei mai buni ai Partidului Democrat în Neamț, lucru care nu l-a împiedicat ca, în timp, să se întoarcă spre principiile tradiționale ale FSN-ului lui Iliescu și să treacă la PSD. Trecerea a meritat și a ajuns pe un post extrem de călduț la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, în postura care l-a consacrat, de vice. Din această poziție a asistat și poate a și influențat multe din lucrurile – bune și rele – care s-au întâmplat în zonă.
Pasiunea pentru arhitectură s-a materializat prin fiica sa, Roxana, unul dintre cei mai titrați și interesanți arhitecți contemporani din zona Moldovei.
Marius Munteanu – Omul pregătit pentru anii de după revoluție.
Marius Munteanu a fost omul care a fost construit special pentru ce se preconiza să se întâmple în România după 1990. A ales (sau i s-au sugerat) taberele potrivite, a ajuns senator al României în perioada 2000-2004 și, important pentru cunoscători, a fost șeful comisiei parlamentare care controla activitatea Serviciului de Informații Externe. Era perioada când Alexandru Radu Timofte ajungea șef la SRI. Putem spune că la Neamț se împleteau multe informații în zona PSD-ului. Șefia comisiei i-a fost de folos după 2004, când a ajuns la Departamentul de Comerț Exterior al României și, de aici, șef al Biroului Comercial al României la Rabat (Maroc).
Cariera locală în domeniul afacerilor se leagă indestructibil de Fondul Proprietății Private (FPP), organism care gestiona 30% din acțiunile la toate fostele întreprinderi de stat, în tandem cu FPS-ul. De aici a început ascensiunea sa în mediul de afaceri, de aici a venit numirea sa ca șef al reprezentanței Neamț al SIF Moldova (Societate de Investiții Financiară), succesoarea FPP, locul unde se află îngropate multe din misterele privatizărilor din Neamț. Apropierea de FPP și de miezul informațiilor de afaceri l-a adus în postura de membru fondator al Bursei Române de Mărfuri și al Terminalului Piatra Neamț. Orientarea sa a fost de bun augur, dacă ne raportăm la volumul uriaș de achiziții publice făcute prin terminalul nemțean, cu comisioanele aferente. Calitatea de membru fondator și de administrator la Bursa lemnului și materialelor de construcții (1995-1998) a venit ca o completare, la fel și calitatea de președinte al companiei italo-române RICON S, care a activat în domeniul proiectelor investiționale.
A fost unul dintre cei cu mari merite în felul în care există acum societatea Mecanica Ceahlău din Piatra Neamț. De aici i s-a tras și conflictul cu Iulian Țocu, acționar important la societate, cu care a fost foarte apropiat în vremea privatizărilor în care FPP-ul avea un cuvânt hotărâtor.
Episodul cel mai hazliu de pe vremea când era la FPP l-a constituit celebra cerere pe care cetățeanul Marius Tudor Munteanu o adresa șefului FPP Neamț, cerând ajutor pentru o operație la ochi în Germania. Șeful FPP a transmis cererea la mai multe societăți unde FPP avea 30% din acțiuni și în felul acesta s-au adunat bani frumoși pentru operație. În aceași perioadă, Marius Tudor Munteanu conducea mașina și își cumpăra un asemenea obiect de folosință îndelungată. Ziarele au publicat la vremea aceea respectiva cerere și prietenii viitorului senator și șef de comisie SIE au făcut presiuni pentru a opri respectivele articole.
Pentru a întregi profilul fostului șef al comisiei SIE trebuie să spunem că vorbește franceza foarte bine, engleza, italiana, germana și maghiara bine. În prezent, o duce foarte bine și se spune că a avut un rol important în îndepărtarea lui Neculai Timaru de la Mecanica Ceahlău.
Mesagerul de Neamț
Un comentariu
pacat ca nu am invatat nimic…