Brumărel este denumirea populară a lunii octombrie și vine de la faptul că acum începe să cadă bruma. Este perioada în care încep pregătirile pentru iarnă, țăranii fiind preocupați în special de treburile gospodăriei. Aceste ritmuri ancestrale vin din moși-strămoși și încă nu și-au pierdut în totalitate forța. Doar orășenii s-au mai îndepărtat de ciclurile și ritmurile naturii. Este, de asemenea, perioada propice însămânțărilor de toamnă, curățatului grădinilor și livezilor.
Prima săptămână a lui „Brumărel” se cheamă Săptămâna lui Procoavă, după numele sfântului care acoperă ogoarele cu zăpadă. Săptămâna a doua este Săptămâna Satului, cea în care preocupările sunt pentru gospodărie. Cea de-a treia săptămână este numită Săptămâna Lucinului, de la numele zeului protector al lupilor. Ultima săptămâna a lunii poartă numele Săptămâna Sâmedrului și este săptămâna în care se sărbătorește Sfântul Mucenic Dimitrie – „Sâmedru”.
Gromovnic din bătrâni sau cum merge timpul
Și în această lună, bătrânii satelor deschid „Gromovnicul”, privesc cu atenție cerul și pământul, iar observațiile meteorologice pe care le fac sunt luate în seamă de întreaga comunitate. Aflăm astfel că, dacă frunzele copacilor cad în prima parte a lunii, este semn de iarnă timpurie și grea, iar dacă plouă mocănește, vor fi viscole năpraznice în decembrie. În schimb, dacă bruma poleiește câmpul și mai și fulguiește din când în când, prima lună a anului va fi însorită, întocmai ca primăvara.
Cerul lui octombrie are și el semnele lui, care așteaptă să fie citite și înțelese. În vreme de seară, de vrei să știi ce vreme va să fie în anul următor, trebuie să cauți „stelele ce se numesc „Cloșca””. Dacă înainte de apusul acestei constelații e vreme bună, înseamnă că vara viitoare va fi timpurie și plină de rod; dacă la apusul ei va ploua, „va fi roadă de mijloc la semănături”; de vin ploile după apusul constelației, e semn clar că vara se va lăsa așteptată.
Citind cerul înstelat, pomii, comportamentul animalelor, țăranii știu de cât fân au nevoie, când trebuie să semene pământul, câte lemne de foc să-și pregătească pentru iarnă.
Se spune că va fi iarnă grea dacă în noaptea de Sâmedru oile se culcă grămadă, șoarecii de câmp se retrag spre sat, nucii și gutuii sunt prea încărcați de rod.
Dacă tună în octombrie, e semn de iarnă blândă, iar ceața deasă înseamnă zăpadă din belșug la sfârșit de an.
Mistere spirituale – Apocalipsa Sfântului Apostol Toma (ocrotitorul întârziaților)
Sfântul Apostol Toma, serbat în data de 6 septembrie în calendarul creștin-ortodox, a rămas în conștiința umanității pentru un lucru care nu este de laudă: necredința sa în Hristos. El nu a crezut miracolul Învierii Fiului lui Dumnezeu, cerând să-L atingă pentru a se convinge. Este un episod din Sfânta Scriptură care nu este foarte explicit și la care lasă loc multor interpretări. Posibil ca numeroasele traduceri și interpretări ale Bibliei de-a lungul timpului să fi deturnat sensul adevărat al mesajului Sfintei Scripturi. Sf. Apostol Toma nu se îndoiește de faptul că Hristos a înviat, ci de faptul că Hristos Se află, după învierea Sa, într-un trup care nu mai poate fi văzut, după cum consideră Sfântul Chiril.
Să luăm în considerare și Apocalipsa după Toma, unul dintre textele apocaliptice apocrife, atribuite unor persoane proeminente din perioada nou-testamentară. Literatura apocrifă are un caracter popular. Ea completează unele date absente din cărțile canonice ale Noului Testament. Aceste scrieri sunt cărți necanonice, de origine și de autori necunoscuți. Cu toate acestea este bine a se ține cont și de interesele politico-religioase ale diferitelor timpuri în care aceste texte apocrife au fost acceptate sau respinse.
Apocalipsa lui Toma, spre deosebire de Apocalipsa lui Petru și Pavel, care prezintă vizionar lumea viitoare, se conturează ca o profeție eshatologică. Această apocalipsă i-a fost arătată de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos lui Toma. Iisus se identifică pe Sine ca ”Fiu al lui Dumnezeu Tatăl… și tată al tuturor duhurilor”. Apocalipsa lui Toma a fost scoasă dintre scrierile canonice, precum și cea a Sfinților Apostoli Pavel și Ștefan, în sec. VI d.H., prin Decretul Gelasian.
Ocrotitorul întârziaților
Sfântul Apostol Toma este considerat și ocrotitorul întârziaților. Tradiția orală ne amintește că, la înmormântarea Sfintei Fecioare, Sf. Ap. Toma împreună cu ceilalți Sfinți Apostoli au fost aduși miraculos pe norii cerului, la Ierusalim, din locurile unde propovăduiau Evanghelia. Sfântul Apostol Toma a sosit prea târziu, de abia după trei zile. Pentru aceasta, a plâns nemângâiat. La rugămințile lui, ceilalți apostoli au deschis mormântul Sfintei Fecioarei, pentru ca și el să se poată închina cinstitului Ei trup. În acest fel s-a descoperit că trupul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu nu se mai afla în racla în care fusese așezat: Domnul o luase pe Maica Lui în Locașurile Sale cerești.
Astfel, întârzierea Sfântului Toma a descoperit lumii întregi minunata preaslăvire și înălțare a Maicii lui Dumnezeu cu trupul la ceruri.
Tradiții creștine în ziua Sf. Mc. Serghie
Sfinții mucenici Serghie și Vah au trăit în secolele II-III d H., la Roma. Ei își ascundeau credința în Hristos, deoarece ocupau funcții în importante în armata romană. În acele vremuri, creștinii erau arestați și torturați. Au fost descoperiți și li s-a cerut să-L părăsească pe Hristos pentru a se închina demonilor. Sfinții au refuzat și au acceptat martiriul. Sfinții Serghie și Vah au fost schingiuiți și omorâți pentru că nu au renunțat la credința în Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos. În fiecare an, în ziua praznicului Sfântului Serghie, fiarele sălbatice din zona unde trupul sfântului a fost aruncat, își schimbă caracterul sălbatic. Ele devin blânde, le dispar tarele primitive, arătând un comportament umanizat. Nu atacă pe nimeni, nici oameni, nici alte animale. Înconjoară acel loc sfânt, unde a fost înmormântat Sf. Serghie, ca într-o procesiune, apoi se întorc în sălbăticie.