Sfântul Ierarh Nicolae este unul dintre cei mai mari și mai populari sfinți ai Bisericii. Numit al doilea Înaintemergător, prieten și laudă a apostolilor (după cum se spune în Acatist), întâi stătător al ierarhilor, el se bucură de o mare iubire și cinstire din partea credincioșilor, poate imediat după Maica Domnului, alături de Botezătorul Ioan și mai marii apostolilor sfinții Petru și Pavel.
Sf. Ierarh Nicolae s-a născut în jurul anului 260 d.H., în Asia Mică, în localitatea Patara, provincia Mira Lichiei, din părinți înstăriți și evlavioși, pe nume Teofan și Nona. Tradiția creștină menționează că, încă din copilărie, Nicolae s-a arătat un ales al lui Dumnezeu, deoarece prunc de sân fiind, nu primea să fie alăptat în zilele de post, miercurea și vinerea. Sfântul Nicolae nu este numai un model veșnic viu și atrăgător de viață în Hristos, ci și un grabnic ajutător, prieten de nădejde, ocrotitor al călătorilor, al celor care naufragiază pe mări și oceane.
Tradiții de Sfântul Nicolae
În România, Sf. Nicolae, cunoscut ca Moș Nicolae, vine în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 Decembrie, cu daruri atât pentru copii, cât și pentru adulți. În seara de 5 Decembrie, ghetele și cizmele sunt curățate, lustruite și puse la ușă. Moș Nicolae are grijă de fiecare membru al familiei și pune câte un cadou mic (dulciuri sau fructe) în ghetele fiecăruia.
În unele părți ale țării, Moșul aduce și crenguțe argintii odată cu darurile. Copiii neascultători sunt avertizați de părinți că vor primi doar crenguțele dacă nu sunt cuminți. De la palma Sf. Nicolae a rămas obiceiul ca, în 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o joardă în semn de avertisment.
În colindele românești se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr. Bățul Sf. Nicolae, cu care pedepsește păcătoșii, este din lemn de măr, după cum știm de la bătrâniinoștri. Bățul (bota) dacă este pus în apă și va înflori până la Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța. El ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii. Apără soldații pe timp de război.
Zilele bubatului
Începe ciclul de sărbători trinitare consacrate vărsatului (4-6 decembrie), una dintre bolile cele mai de temut în mediul țărănesc. Zilele Bubatului sunt Sf. Sava, Sf. Varvara și Sf. Nicolae. Se spunea că două sfinte umblă cu vărsatul din sat în sat, din casă în casă, și celor care n-au ținut această sărbătoare le-au îmbolnăvit
copiii de vărsat. Varvara se ține cu mare sfințenie, nepunându-se mâna pe nimic.
Sf. Varvara este una dintre puținele sfinte cu numeroase atribuții de protector – îi apără atât pe copii, pe mamele lor, pe tinerele fete, dar și pe mineri.
Descântece populare în zilele Bubatului
În Zilele Bubatului, se fac turte, în toate diminețile, zicând: „când va veni bubatul are să fie bun ca mierea și dulce ca pâinea”.
Mamele obișnuiesc să-și îmbărbureze copiii, ungându-i pe față cu miere, cu apă în care s-a topit zahăr etc., ca să fie feriți copiii de vărsat (sau de friguri). Dacă s-au îmbolnăvit, boala să fie dulce ca mierea, ca zahărul. În apa cu care se spală copiii s-a spălat în prealabil o icoană, pentru ca fața copiilor să fie curată ca icoana. Îmbărburarea constă în a înmuia un pai în miere și a face cruce copilului în frunte, pe obraji, pe barbă, pe piept, pe braț etc., zicând: „Cruce, să iasă vărsatul dulce!”.
Sfânta Barbara, arhaic Sf. Varvara, este o fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmir, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători”, invocați, cu precădere în Evul Mediu, drept protectori în caz de pericol.
Sfânta Varvara (Barbara) a trăit în secolul al III-lea d.H., în Nicomedia. Datorită frumuseții ei neobișnuite, ea a fost ferecată de tatăl ei, Dioscorus,într-un turn. În captivitate, L-a descoperit pe Hristos, la care nu a mai renunțat chiar cu prețul vieții.
Obiceiuri populare de Sf. Varvara
Sf. Varvara se numără printre așa numiții „Patrusprezece Ajutători”, considerați protectori în caz de pericol. Varvara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor ș.a.
Sfânta Muceniță Varvara este sărbătorită de Biserica Creștină Ortodoxă și Catolică la data de 4 decembrie. În ziua Sf. Varvara, nu intră nimeni în mină, e veselie mare. Vârvarei îi plac petrecerile, glumele și cântecul. Vârvara era ținută numai de femei, căci ele zic că e ziua lor. Dis-de-dimineață, pe nespălate și negustate, toți ai casei fac pe față semnul crucii cu miere de stup. Cine mănâncă fasole și muncește în această zi îi ies bube.
Femeile care au copii fac două turte în acea zi și una se pune la streașina casei. Se spune că Vărsatul, când trece pe lângă acea casă, se abate, mănâncă din turtă, bea apă și apoi pleacă înainte, la altă casă.
Ziua Sf. Varvara era ținută și pentru bunul mers al vieții și al treburilor. Se credea că cei care sărbătoresc această zi vor primi ajutor la nașteri, la boale, precum și pentru ajutor de năpaste. Era ”scos” de la orice. Fetele o țineau ca să se mărite. Sf. Varvara curmă chinurile grele ale morții. Ziua Sf. Varvara se ținea și pentru furtuni.
Este una dintre puținele zile din calendarul popular, care erau ținute pentru a avea longevitate, pentru a trăi mult.
Ana Zacetania
În această zi de 9 decembrie, având în calendarul creștin denumirea de
Zămislirea Maicii Domnului, era obiceiul ca oamenii să se trezească dis-de-
dimineață. Atunci începeau o mulțime de lucruri, toate înainte de a răsări soarele. Astfel le va merge tot lucrul cu spor în anul ce va urma. Fiecare lucru pe care îl începeau în această zi va continua să crească, precum crește ziua de la această sărbătoare. Se observase că, de la Ana Zacetania, soarele se dă spre vară. Interesant este faptul că spiritualiștii benefici recomandă începerea lucrurilor odată cu luna în Crai Nou, la începutul săptămânii sau imediat după solstițiul de iarnă (9/22 decembrie). O vorbă din bătrâni spunea că „De la Ana Zacetania începe a se mări ziua cu cât sare cucoșul din prag”.
În ziua aceasta e bine de început, spre deosebire de alte sărbători, cât mai multe lucruri casnice, mai ales cele importante – torsul, cusutul etc., căci va merge mai cu spor.