S-a făcut polițist din întâmplare, pentru că l-a tentat oferta celor care umblau prin școli și prin fabrici să recruteze cadre și și-a spus „ce-ar fi dacă…?”. Tatăl său n-a fost deloc încântat de idee, ba i-a spus clar că asta e o meserie în care faci rău oamenilor și ai parte mai mult de dușmani decât de prieteni. Până la urmă a cedat, dar l-a avertizat: „Să-ți faci munca potrivit legilor date!”.
„Atunci, pe loc, n-am înțeles ce-a vrut să spună, dar mai târziu mi-am dat seama cât de multe lucruri mi-a transmis printr-un mesaj atât de simplu. Adică nici să nu fac abuzuri, nici să nu cad în nemuncă, nici să nu mă las călcat în picioare, nici să nu fiu dur, ci să stabilesc un echilibru între legile Statului și legile lui Dumnezeu”, povestește Petru Bîrsan, azi comisar șef, împuternicit la conducerea Poliției Piatra Neamț.
S-a născut la Bodești, într-o familie bogată în copii „patru frați și patru surori, cel mai mic – eu” și s-a orientat, ca toți ceilalți, către o meserie care să-i asigure pâinea. La 17 ani și jumătate, avea carnet de șofer profesionist – toate gradele, în buzunar, alături de un certificat de mecanic auto. N-a lucrat decât vreo doi ani în domeniu, la Întreprinderea de Construcții Forestiere și apoi a dat examen la școala de subofițeri. „Mi s-a părut greu, nu era democrație ca acum. Nu prindeam o permisie de 3 zile decât dacă aveam medii peste 8 și comportament corespunzător. Am fost tentat să renunț, dar tata m-a atenționat imediat că eu mi-am ales drumul, eu trebuie să merg mai departe. Și am mers…”.
* „Tu, ăla înalt și slab, te duci la Borlești!”
Doi ani mai târziu era proaspăt absolvent, cu medie mare, repartizat la Neamț, în poziție de drepți, în sala de ședințe de la poliția municipiului. Comandantul a venit, i-a cântărit pe toți cu privirea, s-a uitat de câteva ori în tabelul cu locuri libere și a decis: „Tu, ăla înalt și slab, te duci la Borlești, că e multă violență acolo!”. Era 1982. Cu valiza în mână, așteptat de șeful de post în stația de autobuz, Petru Bîrsan a plecat spre Borlești, localitate despre care nu avea idee unde se află. Până i-a găsit șeful gazdă, a locuit în „camera oficială” de la post, o încăpere de doi metri pe doi metri, în care erau un pat, o masă și un dulap. Plus un om, cu o valiză în care erau hainele militare și copii xerox după lucrările penale învățate în școală.
„Făceam câte 8-10 km zilnic, pe jos sau cu bicicleta, cu porthartul în spate. M-am dus la Bălan, la Șovoaia, la Mastacăn, în fiecare sat care ținea de sectorul meu. Într-o zi am găsit un șofer, cu 5 tone de ciment furat de pe șantier, mergea din poartă în poartă, să-l vândă. A fost primul meu dosar penal cap-coadă, pe care șeful doar s-a uitat, să vadă dacă actele sunt întocmite conform procedurilor. Șoferul a fost arestat, dosarul a mers șnur și atunci am prins curaj pentru muncă”.
La Borlești, subofițerul Bîrsan a cunoscut-o pe Maria, cu care s-a căsătorit, semnând odată cu certificatul și mutarea din comună. Nu era permis pe vremea aceea să lucrezi în sistem într-o localitate în care soția avea rude, prieteni și cunoscuți. Așa a ajuns la Dumbrava Roșie, unde s-a luat la „trântă” cu hoții de la fabricile din zonă, s-a remarcat și a fost trimis să facă un curs la București, pentru „cadre de conducere”. După 3 luni, era cel mai tânăr șef de post din județ, repartizat la Timișești.
„Aveam 24 de ani și mi se părea că port o mare responsabilitate pe umeri. Am lucrat la Timișești până în 1988, când am fost mutat la Grumăzești, unde erau multe probleme cu specula – cumpărarea în scop de revânzare, cum se numea atunci. Acolo m-a prins revoluția, când s-a făcut o adunare generală de vreo 200 de cetățeni în fața bisericii. Preotul le-a spus să fie liniștiți, să nu distrugă nimic, să se comporte civilizat și i-a întrebat explicit dacă au ceva de împărțit cu polițiștii din comună. Nimeni nu a spus nimic, dar după câteva ore pe câțiva i-a apucat euforia, au întrecut măsura cu băutura, s-au lovit între ei și au spart vitrina unui magazin. Mi-am dat seama că gustul democrației poate fi periculos și am luat aceleași măsuri pe care le-aș fi luat și dacă nu ar fi fost revoluție. I-am dus pe toți la judecată, au primit închisoare contravențională și tot satul s-a potolit”.
* Primul caz de ofițer: smântână cumpărată cu bani falși
În 1991, odată cu absolvirea facultății de drept, Petru Bîrsan a obținut șansa de a fi ales pentru a da examen să acceadă în corpul ofițerilor. A susținut probele, a devenit sublocotenent și a ajuns la Poliția Piatra Neamț, în aceeași sală din care fusese trimis, cu ani în urmă, la „camera oficială” din Borlești. De data asta a ajuns la compartimentul „judiciar”, care se ocupa cu investigarea omorurilor, violurilor, tâlhăriilor și a altor fapte grave. Primul caz al proaspătului ofițer a plecat de la un borcan cu smântână. Era în piața centrală, în control, și o bătrânică i s-a plâns că a fost înșelată de un individ care a cumpărat de la ea un borcan cu smântână, a plătit cu „bani mari” – 100 de lei, care într-adevăr erau „mari” pe vremea aceea, ea i-a dat restul corect și pe urmă a descoperit că bancnota era falsă. Individul a fost prins, asupra lui au fost găsite mai multe bancnote false, dar și banii „buni” ai bătrânei, căreia i s-au umplut ochii de lacrimi când și-a recuperat munca. Au urmat dosare mult mai „urâte” de omor, viol, sechestrare de persoane, tâlhărie, dar s-a ivit și ocazia de a scăpa de ele, în 1996, când s-a eliberat un loc la poliția rutieră. Experiența de la judiciar s-a dovedit a fi bagajul necesar și suficient, în foarte scurt timp Petru Bîrsan căpătând faima polițistului cu nas, care-i trăgea pe dreapta exact pe șoferii cu probleme, fără ca ei să facă neapărat greșeli în trafic. Și acum foștii lui subordonați se miră de modul în care funcționa – fără greșeală. „E ușor, îți dai seama după poziția pe care o are în scaun, după modul în care ține volanul, după felul în care privește, sunt detalii care îți atrag atenția și-ți transmit că ceva e în neregulă. Îmi amintesc că odată am văzut un câine care alerga după o mașină și lătra. Mi-am spus că o fi simțit el ceva. Și simțise bine: șoferul era beat”.
După 18 ani de poliție rutieră, comisarul șef Petru Bîrsan a fost împuternicit la comanda Poliției Piatra Neamț până se va organiza concurs pentru ocuparea funcției. Nu s-a mutat din biroul său de la parter, nu cu mult mai mare decât „camera oficială” de la Borlești și împărțit – culmea! – între o canapea pe care stau oamenii veniți în audiență, o „masă” (biroul) și un „dulap” (fișetul). Plus un frigider mic, așezat într-un colț, în dreptul unui raft cu documente. Comisarul șef Bîrsan nu-și dorește, însă, să fie șef de poliție municipală și nu se va înscrie la concurs. „În fiecare dimineață, când fac ședințele, mă uit prin sală și văd măcar câțiva care ar merita funcția asta. Băieți tineri, la 35-40 de ani, care au prins hoți la viața lor – cum se spune, și știu meserie. Eu am 53 de ani. E cam târziu”.
* După program, polițistul cu „nas” devine țăran autentic
După o zi de muncă, de 10 ore, care începe la 6,30 dimineața cu un teanc de hârtii pe birou, Petru Bîrsan se întoarce acasă, la Bodești unde s-a născut, se îmbracă în salopetă, își pune un telefon mobil într-un buzunar și altul în celălalt și se duce în… grajd. Unde îl așteaptă două vaci, trei viței, trei scroafe fătate, fiecare în padocul ei, alți 17 porci – care au între 35 și 200 kg, și vreo 140 de păsări. Concediile de odihnă și le împarte între perioadele se arat, semănat, prășit, adunat fânul și strâns recolta, pentru că, la atâtea animale, are nevoie de mâncare, nu glumă. Are 4 hectare de pământ, pe care le cultivă singur. Nu se plânge, e învățat de mic cu munca și oricum este de părere că „greul îl duce soția”, care, dincolo de treburile din gospodărie, are și serviciu – este agent agricol la primărie. În week-end, însă, soții Bîrsan au ajutoare de nădejde: fiica cea mare (profesoară de limba română la Școala nr. 3 Piatra Neamț, cu ginerele) și fiica cea mică – elevă de liceu în clasa a X-a, care locuiește în oraș, la sora ei. „De când erau mici, fetele au învățat să facă treabă în gospodărie. Cărau apă la animale cu găleata de 5 litri, doar pe jumătate, după puterile lor. Băieți? Mi-am dorit mai demult, dar dacă Dumnezeu mi-a dat fete, îmi aduc ele băieți. Atât mă rog: să fim sănătoși cu toții și să nu abatem de la drumul drept, că restul care trebuie făcute, le-om face pe toate!”.
Cristina MIRCEA
4 comentarii
mult respect DOMNULE Birsan. Bravo
un om de milioane cum rar pot fi…..nu a uitat de unde a plecat si este om intre oameni fara a face vreodata abuz de functia pe care o are…..multa stima…
L-am cunoscut si eu la sfarsitul saptamanei trecute.10 cu felicitari!Nota este data cu simt de raspundere, spun asta in calitate de fost profesor si director de scoala 16 ani de zile, actualmente pensionar! Are, cu cine sa se mandreasca Politia P.Neamt!
Nota 10, domnule comisar sef! Are cu cine sa se mandreasca Politia P. Neamt!