Într-o perioadă în care lumea urmărește, în primul rând, ce mai fac DNA-ul, DIICOT-ul sau Înalta Curte de Casație și Justiție, există tentația de a uita de alte probleme, esențiale pentru viitorul unei națiuni. În contextul în care acordurile încheiate după cel de-al doilea război mondial sunt încălcate și, odată cu asta, se schimbă granițele, România suferă atacuri subtile, atât din interiorul Uniunii Europene, cât și din afară. Atacurile se referă direct și indubitabil la granițele țării, iar planurile de autonomie a diferitelor regiuni sunt parte a unui plan mai mare de disoluție națională. Un parlamentar de Neamț, senatorul Liviu Bumbu, membru al UNPR, a avut mai multe luări de poziții în sensul devoalării unor asemenea inițiative. Întrebat de ce s-a axat mai mult pe asemenea subiecte, senatorul ne-a declarat scurt: ”Pentru că trebuie ca ele să fie cunoscute și să nu fie lăsate în plan secund. Iar UNPR are o politică clară în acest sens”. Câteva fragmente din declarațiile sale politice sun relevante în acest sens.
O lume întreagă privește înmărmurită și este îngrozită de perspectivele tragice ale unor conflicte și războaie din cauza politicii expansioniste a Rusiei carenaționale, au luat pur și simplu ucrainienilor Crimeea.
Nu trebuie să fii cine știe ce analist politic ori strateg militar ca să-ți dai seama că urmează, nu neapărat în această ordine, sud-estul Ucrainei, cu zonele puternic industrializate și cu resurse naturale bogate, apoi zona cu ruși de pe malul stâng al Nistrului, în așa-zisa Republică Moldovenească Nistreană, unde este prezentă o armată rusă de primă mână, apoi probabil vor urma republicile baltice și Moldova.
Scenariul acesta apocaliptic va continua, până când Putin, care visează la stăpânirea gurilor Dunării, ar trimite provocatori care să-l ajute să preia sudul Basarabiei, doar pentru a ajunge astfel la Dunăre, un obiectiv strategic de mare importanță și actualitate în zilele noastre. Mă tem că Putin și Rusia pot face pași mici, și cu pauze mari în timp, pentru a obișnui Occidentul cu ideea că nu este vorba decât de mici ajustări teritoriale care nu pot cauza conflicte majore. Nu cred că NATO ori marile puteri din UE vor acționa mai mult decât prin declarații politice ori amenințări cu blocada economică. Ca să înțelegem ce se întâmplă acum în Ucraina, să ne întoarcem în timp, în 1999, când americanii, prin susținerea autonomiei unei provincii din cadrul statului suveran Serbia, au dat foc Europei. Granițele țărilor Europei au fost indestructibile până la războiul din Kosovo.
Precedentul Kosovo creat de SUA se întoarce, iată, împotriva păcii din Europa, deoarece ”modelul” americanilor este preluat acum de ruși, un prim exemplu fiind peninsula Crimeea, care a fost anexată de armata Moscovei. Anexarea s-a făcut sub același pretext, al autonomiei etnice. Mai întâi a fost Iugoslavia, apoi Transnistria, apoi Kosovo. Acum e Crimeea. Urmează oare încet, încet Ținutul Secuiesc? Problema minorităților etnice a fost și este scânteia unor conflicte în atâtea părți ale lumii. ”Modelul” rus, preluat de la americani, poate fi urmat și de unguri, că tot se vorbește, din ce în ce mai accentuat, de axa Moscova-Budapesta. Și atenție la Jobbik, care, iată, a devenit o forță politică periculoasă în țara vecină. Atenție, de asemenea, la indivizi precum László Tökés, care spune de câte ori are ocazia că, după Kosovo și Crimeea, urmează Ardealul. (23 aprilie 2014)
O aberație de tip sovietic
Cam prin luna iulie 2012, a fost lansat un balon de sondare a opiniei publice, referitor la așa numitul proiect „Moldova Mare”, o entitate teritorială cunoscută și sub denumirea de Republică Federativă Moldovenească.
Se preconiza ca federația să includă cinci republici și o regiune autonomă. Proiectul era parte a unei așa-zise strategii de federalizare a țării elaborate de Mișcarea Moldova Federală. Se propunea ca cele cinci republici să poarte denumirile de: Republica Moldovenească de Est, Republica Moldovenească de Vest, Republica Moldovenească Transnistreană, Republica Găgăuzia și Republica Bucovina, iar regiunea autonomă, ”Ținutul Autonom Basarabia”.
Potrivit aceleiași strategii, populația noului stat federativ va număra aproximativ 10,5 milioane locuitori, care se vor afla ”pe întreg teritoriul fostului cnezat moldovenesc”. (…) Limbile oficiale în noul stat ar urma să fie limba ”moldovenească” și limba rusă, iar drapelul național – bicolorul roș-albastru cu capul de bour drept stemă.
În ceea ce privește poziționarea geografică, Republica Federală Moldova ar fi situată în extrema sud-vestică a Câmpiei Europei de Est și ocupă cea mai mare parte a teritoriului dintre râurile Nistru și Prut, precum și teritoriul de partea stângă a râului Nistru și partea dreaptă a râului Prut.
Țara face parte din regiunea bazinului Mării Negre, la sud are acces la Marea Neagră, zona litoralului între deltele râurilor Nistru și Prut cu lungimea de 134 km. Are granițe comune cu Ucraina la nord și est, cu România la vest. Totodată, noul stat ar urma să facă parte din Uniunea Euroasiatică a lui Vladimir Putin. (…) Igor Dodon, președintele Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, cu cel mai mare grup parlamentar în Legislativul de la Chișinău, anunță, tam-nesam, că pregătește un proiect de lege, prin care să acorde preferențial cetățenia Republicii Moldova la cei peste 4 milioane de moldoveni din dreapta Prutului, adică din România. În fața unei asemenea aberații, nu pot decât să formulez o singură întrebare: oare cei 4 milioane de români au fost întrebați dacă vor să devină cetățeni ai statului de dincolo de Prut? O asemenea inițiativă ar consemna, fără îndoială, lipsa de apetență pentru această cetățenie din partea românilor moldoveni.
În esență, adevărul este foarte simplu și vizibil: pentru comuniștii de la Chișinău, și nu numai, România, la nivelul politicii ei de stat, este un dușman neîndoielnic. De aceea, este necesar un bloc antiromânesc – Rusia și Ungaria nu sunt deloc străine! – a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român și încetarea existenței sale în granițele actuale.
Mă întreb, încă o dată, ce s-ar întâmpla acum cu România dacă nu s-ar afla în interiorul NATO și al Uniunii Europene. (1 aprilie 2015)
Cazul László Tökés – S-a depășit orice limită
Face ce face László Tökés și revine în centrul atenției, periodic, cu câte o declarație menită să inflameze spiritele. De data aceasta, cea mai nouă producție a gândirii bolnave a europarlamentarului român de origine maghiară compară marșul de la Târgu-Mureș, în care s-a cerut autonomia Ținutului Secuiesc, cu situația din Crimeea și mulți analiști afirmă că această comparație nu este deloc întâmplătoare.
Cine se află în spatele său?
Răspunsul îl știm cu toții: stăpânii de la Budapesta. El face exact ce i se spune de-acolo. Asta a făcut întotdeauna. Și înainte de ’89, și acum. Este o chestiune absolut cunoscută și veridică relația sa cu serviciile secrete maghiare. Dar conexiunile nu se opresc doar la Budapesta.
Comparația cu situația din Crimeea, făcută de Tökés, pune paie pe foc, în condițiile în care toată Europa privește cu suspiciune către Rusia, în contextul crizei din Ucraina. Se sugerează foarte clar legătura dintre Moscova și Budapesta, care a funcționat și la Revoluția din decembrie, transformându-l pe László Tökés în erou. (…) Numitul Tökés László, cetățean român, reprezentant al intereselor României peste hotare și în Parlamentul European, a adus grave deservicii intereselor statului român, prin inițierea unor acțiuni legislative și afirmații care contravin prevederilor Constituției României. (martie 2014)