L-am întâlnit pe autorul și cantautorul șlagărului ”Unde dragoste nu e…” într-o seară de sâmbătă, la Târgu Neamț. Gheorghe Gheorghiu a fost invitat să susțină un recital cu ocazia Zilelor orașului, prilej cu care, pe 5 septembrie, pe scena din parc Cetate, s-au adunat o mulțime de târgnemțeni să-l vadă și să-l audă pe cunoscutul interpret. De dragul său și mai ales al pieselor cântate, oamenii au ales să ignore ploaia și au preferat să fredoneze împreună cu el ”Unde dragoste nu e, nimic nu e”, ”Doi ochi căprui”, ”Mă gândesc la tine”, ”Vei fi icoana mea” sau ”Ultimul tren”… Apoi l-am ”prins” la interviu.
– Sunteți pentru prima oară la noi, la Târgu Neamț?
Nu. Am fost de foarte multe ori aici, dar, desigur, au trecut foarte mulți ani de atunci.
– Cum vi s-a părut atunci orașul și oamenii de aici și cum vi se par acum?
Am avut întotdeauna o impresie extraordinară despre zona Târgu Neamț și despre zona Piatra Neamț, pentru că aici sunt niște oameni foarte primitori, cumsecade și avizi, dornici de muzică bună, de un spectacol frumos.
– În aceste condiții presupun că v-ați făcut și prieteni…
Am foarte mulți prieteni la Târgu Neamț. Îl cunosc și pe domnul primar Daniel Harpa, un om extraordinar, cu care m-am cunoscut în urmă cu niște ani buni. Mă bucur că ține stindardul sus, aici, la Târgu Neam, și face niște lucruri extraordinare. Numai faptul că a dorit să organizeze aceste trei seri de evenimente, dedicate Zilelor Orașului, mai ales în timpurile acestea, când toată lumea este nesigură pe ziua de mâine, nu mai știe omul dacă mai are sau nu serviciu, dacă se va descurca mâine sau nu… E bine că mai avem, din când în când, și parte de distracție și că se realizează lucruri extraordinare. Nu aș vrea să uit și să nu menționez un alt prieten de la Târgu Neamț – domnul Puiu. Nu știu dacă-l știți pe domnul Puiu Roman, e un prieten vechi de-al meu, dar care nu prea știe să joace table. Să-i spuneți lui Puiu Roman să învețe să joace table!
– Și unde dragoste nu e, ce e, domnule Gheorghiu?
Nu e nimic! E clar! Ce să fie? Dar acum s-au mai schimbat vremurile și putem spune că unde dragoste nu e, nici cheltuieli prea mari nu sunt.
– Se mai câștigă din muzică în aceste vremuri?
Eu asta fac de când mă știu și, după cum vedeți, nu sunt prea slab.
”Îmi place să cânt și să privesc oameni”
– Ce muzică ascultați de obicei? Ce muzică vă place?
Eu călătoresc foarte mult. Mă duc și în Germania, și în Olanda, Belgia, dar cel mai mult stau în Statele Unite ale Americii. Îmi place foarte mult muzica country.
– Care e povestea lui Gheorghe Gheorghiu?
Povestea mea e foarte simplă. De când mă știu, cânt. Îmi place să privesc oamenii. Din fiecare privire pe care i-o adresez unui cuplu, de exemplu, poate să iasă un cântec de dragoste.
– Puteți spune, așa, rapid, ceva care v-a marcat viața la un moment dat?
Mai multe lucruri mi-au marcat viața. Unul ar fi revoluția din decembrie 1989. Altul ar fi cutremurul din 1977. Am trecut prin niște momente foarte grele, dar le-am depășit.
”Peste zece ani, o să fiu la căldură”
– Dacă ar fi să o luați de la început, ați face tot muzică?
Dacă ar fi să o iau de la zero aș face același lucru, pentru că am avut o viață foarte frumoasă. Eu mai spun câteodată ”Domnule, de când mă știu, sunt în vacanță!”. Am avut o viață frumoasă și vreau să o am și în continuare tot la fel de frumoasă.
– Ce spuneți de românii care ascultă muzică la Taraf TV?
La Taraf TV? Nu știu de acest post. E o întrebare la care nu pot să vă răspund, pentru că nu am auzit de Taraf TV.
– E un post de manele…
Există și acest segment de public. Ce să le zic? Să se uite!
– Unde vă vedeți peste 10 ani?
Peste zece ani, am să fiu vara la mare, iar iarna, când o să fie -30°C aici, am să fiu la căldură, în Florida. Încă mă mișc. Sunt bine.
– Ce vă mai doriți de la viață?
Îmi doresc foarte multe de la viață. Vreau să cânt în continuare, vreau să scot încă patru sau cinci albume. Mai am câte ceva de spus în muzică. Vreau să scriu versuri frumoase, care să spună ceva, să mai folosim și metafore, nu numai onomatopee care nu spun nimic.
Ciprian Traian STURZU