Avem un oraș, Piatra Neamț. Unii ne-am născut aici, alții am ales, de bunăvoie, să venim în el. Și unii, și alții aici trăim, aici muncim, aici ne lăsăm banii, de bunăvoie sau siliți de legile fiscale, ne creștem copiii, ne ducem zilele. Și unii, și alții mai avem niște autorități, pe care poate nu le-am votat, dar cu care ne-am trezit și, de bine, de rău, trebuie să conviețuim. Uneori, conviețuirea este simbiotică, alteori, parcă din ce în ce mai des, conviețuirea parcă e inspirată din relația porc-tenie.
Și ce mai avem?
Avem un bătrân, care, vara trecută, a fost aruncat în Cuejdi de unii din mulții copii defavorizați în ochii legii și ai sorții, dar favorizați de autoritățile noastre. Avem o bătrână, care, zilele trecute, a fost lovită cu pumnul sub ochii indolenți și orbi ai autorităților noastre, printr-un vajnic reprezentant purtător de uniformă, de stindard al legii și ordinii. Avem, zi de zi, bătrâni care, în virtutea unei gândiri simple, ancestrale – ”trebuie să mă mișc, ca să nu înțepenesc de tot” – își poartă pașii mărunți spre piață, spre farmacie, spre medic, spre parc cu nepoții. Toți acești bătrâni sunt țintă sigură pentru ”defavorizații” obișnuiți să fure, să dea-n cap, să dea cu pumnul, să facă ce vor ei în orașul nostru, pentru că știu că nu li se poate întâmpla nimic. Îi apără legea și autoritățile. Când am avut bătrâna tâlhărită în stația de troleu de la Ozana, care, pentru un jaf de telefon și o bretea de poșetă, a trebuit să plătească scump, cu fractură de șold, zile lungi de spitalizare și dureri crunte, legea și autoritățile au sărit la gâtul polițistului pentru că a îndrăznit să cârpească niște palme pe obrazul hoaței, că era minoră și avea drepturi. Nu s-a mai gândit nimeni la drepturile bătrânei sau ale noastre, ale tuturor celor care, din nefericire, mai mergem din când în când pe stradă. Nu se gândește nimeni nici acum, deși ne-am aștepta ca, în buna tradiție, măcar din patru-n patru ani autoritățile să aibă niște reacții, pe care le-am ști interesate, dar măcar de-ar fi! Nu sunt.
Sunt, în schimb, ele, autoritățile. Care au treabă: fac comisii, comitete și comiții ca să aibă unde consuma hârtie; fac ședințe ca să aibă unde-și face poze; fac planuri, adoptă planuri, aruncă planuri; fac declarații, se bat în declarații, combat declarații, uită declarații; fac sponsorizări către ONG-uri de casă, să le poată da niște bani pentru pliante în care cetățenii – tot ei! – să știe să se păzească de nenorociți, pentru că ele, autoritățile, sunt incapabile, impotente și indolente și, în loc să îndepărteze pericolul de pe străzi, îi dau casă, masă și ajutor social; fac publicitate la studii naționale ori de aiurea, în care spun ce bine e să trăiești la Piatra Neamț, că e smart city, și curățenie, și aer nepoluat, și internet gratis, și numai tu, cetățean cu drepturi, ești fraier că nu simți asta. Asta fac, ca să nu spună că n-au făcut.
Și, în tot acest timp, în vreme ce autoritățile se fac că fac, noi, ceilalți, ce facem? Unii din noi așteptăm la masa bogaților, poate pică vreo ciosvârtă bugetară, că, în definitiv, de ce să muncești cinstit când peștele de la cap se împute? Alții dintre noi și-au luat deja lumea-n cap și s-au dus unde-au văzut cu ochii. Unii dintre noi sunt, definitiv, pierduți, prinși deja în caruselul compromisului și al lobotomiilor repetate. Alții dintre noi așteaptă, scrâșnind din dinți și înjurând din vârful limbii, momentul când ”gata, până aici!” va fi, într-adevăr, ”gata, până aici!”, când Piatra Neamț va fi orașul nostru și doar al nostru, când realitatea noastră va fi și realitatea lor. Deci, când?
Dana OSTAHIE
P.S.: Să ne aducem aminte, că tot ar fi împlinit 87 de ani pe 1 februarie, de Grigore Caraza, care n-a putut fi îngenuncheat de comuniști, dar a murit în plină democrație, bătut cumplit de un dezaxat, pe când stătea pe o bancă în fața blocului său. 21 de ani de temniță grea și zarcă la Aiud nu l-au putut înfrânge pe bătrânul învățător, dar un smintit a făcut-o, la modul cel mai crunt, frângându-i oasele și crăpându-i capul. Se întâmpla în vara lui 2014, iar patru luni mai târziu, fostul deținut politic a murit în spital.
Deci, când?
2 comentarii
Iar cel care l-a bagat in mormant este in libertate, prin hotărârea unui judecător.
Pana cand cei afectati, umiliti si batjocoriti nu-si vor manifesta capacitatea de reactie amendand fara crutare acesti trisori pusi pe capatuiala ce-si zic politicieni locali, nimeni nu-i va deranja. Nu mai departe, oamenii din ciurda lui Stefan – cel care a indatoratorasul pentru generatii (cunoscand situatia falimentara a orasul isi doresc sa ramana / revinala butoane, apoi mai este si o ciopor de venetici ce se cred si actioneaza ca stapanii pe mosie pe aici, nu o fi nici un pietrean cinstit si corect care sa faca ordine in acest oras (nu urat, dar grozav de exploatat)?