Singurii care mai țin în picioare municipiul Piatra Neamț, cei pe care șeful Camerei de Comerț i-a numit ”eroii acestui județ”, sunt puținii oameni de afaceri de aici, care oferă locuri de muncă și cotizează la bugetul orașului și județului. Numai că și acești oameni spun că nu mai pot să țină piept condițiilor din prezent și că, dacă nu primesc sprijin din partea autorităților, nu vor mai putea sprijini comunitatea locală.
* La început a fost ideea…
Aceștia au venit cu ideea înființării unui parc industrial, în zona metropolitană a orașului Piatra Neamț, lucru ce poate fi făcut doar cu sprijinul autorităților locale și județene, fiindcă este nevoie de un efort comun pentru a asigura prima parte a bugetului – veniturile. Odată propunerea făcută, aceștia s-au întrunit într-o dezbatere publică, pe 17 martie, alături de reprezentanții Consiliului Județean Neamț și ai Primăriei Piatra Neamț, pentru a analiza modul cum ideea poate fi transformată într-un plan viabil. Asta pentru că astfel de propuneri au mai fost făcute în trecut, mai ales în ani electorali, dar nu au ajuns la nicio finalitate.
„Suntem un grup de cinci prieteni – domnii Bîrliba, Chirilă, Köber, Oancea și subsemnatul –, care încercăm permanent să găsim modalități de a ne dezvolta propriile afaceri. Ne-am dus la primarul municipiului, în octombrie 2015, și i-am spus că este nevoie de o industrializare a orașului, pentru că municipiul moare și nici noi nu putem să supraviețuim prea mult în aceste condiții. Atunci, domnul Chitic ne-a spus că primăria nu are terenul necesar pentru a ne putea oferi 10-30 de hectare și a devenit clar că cel care trebuie să fie liderul este Consiliului Județean. La început, am fost cinci și acum cred că suntem 20, pentru că trebuie să facem presiuni asupra autorităților publice, să ne ajute să dezvoltăm acest sector”, a spus avocatul Liviu Negelschi în cadrul întâlnirii.
* … și autoritățile
Gazda întâlnirii a fost Consiliul Județean Neamț, președintele Emilia Arcan declarând că „Noi trebuie să știm de unde plecăm, cum plecăm, ce formă juridică se impune pentru înființarea parcului. De aceea ne-am întâlnit astăzi aici. Abia după aceea vom face adunări publice. Trebuie să ascultăm părerea fiecăruia, pentru a ști de unde pornim”.
Primarul Dragoș Chitic a vorbit despre cum se văd pe plan local problemele economiei: „Orice chestionare a cetățenilor la nivel național are ca răspuns o necesitate prioritară – nevoia de locuri de muncă. Această nevoie de locuri de muncă este cu atât mai stringentă în regiunea în care ne aflăm. Este nevoie de sprijin din partea autorităților pentru mediul de afaceri, de căi de comunicații la standarde europene – patru benzi spre Bacău sau autostrada Est-Vest și nevoia de forță de muncă calificată. Sprijinirea mediului de afaceri trebuie să fie în capul agendei fiecărei comunități locale. Din punctul nostru de vedere, o componentă este un nivel fiscal prietenos. La Piatra Neamț, în cea mai marte parte, impozitele au scăzut pentru agenții economici. O a doua componentă este acordarea de facilități, dar aici avem nevoie de o legislație permisivă. A treia componentă constă în găsirea unor soluții – parcul industrial. Trebuie să ne dezbrăcăm de haina politică și să facem cu toții eforturile necesare pentru înființarea acestui parc”.
* Eterna discuție despre autostradă, varianta locală și varianta parlamentară
Mai toți participanții la discuții au menționat importanța unei autostrăzi, care să lege Moldova de restul țării, moment când Daniel Vasiliu Macovei, vicepreședintele CJ Neamț, a lansat o provocare tuturor parlamentarilor de Neamț: „Aș fi bucuros să văd toți parlamentarii de Neamț că bat la ușa Ministerului Transporturilor sau la ușa Ministerului Fondurilor Europene pentru realizarea acestei autostrăzi. Cred că ar trebui să sărim peste acest prag politic, pentru că, altfel, pierdem cu toții. Legat de infrastructura județului Neamț, vă informez că, la Consiliul Județean, este un proiect pentru șoseaua Piatra Neamț-Bacău, cea prin Mărgineni, din păcate pe două benzi și nu pe patru, pentru că asta finanțează POR. Este o alternativă la mult îngreunatul drum Piatra-Bacău”.
Prezent în sală, deputatul Vlad Marcoci a încercat să explice cum, de multe ori, parlamentarii ar vrea, dar nu prea pot să se facă auziți la București, acolo unde se află ”pita și cuțitul”, motiv pentru care Marcoci consideră că e nevoie de acționarea mai multor factori – administrație locală, oameni de afaceri, societate civilă – pentru a convinge guvernanții de importanța autostrăzii: „Vreau să fie o întâlnire practică. Sunt doi actori principali – administrația publică și oamenii de afaceri. Noi ne plângem că nu avem locuri de muncă, iar, de cealaltă parte, ne plângem că nu avem forță de muncă. E bine să fim de gândiri multiple. Eu vreau să mă orientez mai mult spre partea chineză sau rusească, de exemplu. Sunt multe dorințe, dar nu știm de unde să le apucăm. E nevoie de o locomotivă, după care vagoanele se vor așeza”.
Pe de altă parte, specia acelor oameni care nu sunt parlamentari, ci chiar muncesc, pentru ei și pentru alții, s-a săturat de câte întâlniri și discuții au avut loc, cu politicieni de toate culorile, și gândirile, și locomotivele și vagoanele, iar autostradă tot nu se prefigurează.
Despre asta, cu o sinceritate resemnată, a vorbit senatorul Leonard Cadăr: „Vreau să justific ineficiența parlamentarilor: nivelul de așteptare a acestei șosele de viteză este foarte mare și nu vreau să vă las dezamăgiți, spunându-vă că nici măcar nu suntem în Master Planul trimis la Uniunea Europeană. Și asta pentru că județul Neamț și regiunea Moldovei nu au avut niciun membru în Guvern care să reziste mai mult de șase luni. Ne este foarte greu să ajungem acolo unde se taie pâinea. Cu toate astea, indiferent de culoarea politică, ridicăm la unison problemele județului”.
* Dincolo de discursuri, zace realitatea sumbră
Unul dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri din Neamț rămâne Aurel Köber, cel care a ridicat de la zero una dintre cele mai profitabile afaceri în domeniul producerii de lacuri și vopsele. Iar acum se declară, eufemistic vorbind, dezamăgit de cum arată capitala de județ. De fapt, lucrurile sunt mult mai grave: „Ceea ce este remarcabil în ultimii 10 ani este că acest județ și, în special orașul – cu care, sincer, mă puteam mândri acum 10 ani – acum arată destul de îngrijorător. Arată foarte, foarte rău tabloul! Orașul Piatra Neamț a fost organizat cu scopul de a asigura serviciile administrative ale statului, școli, susținere pe sănătate și rol de nod de comunicații. Le asigură și acum, dar la o calitate mult mai proastă. Acum, dacă mergeți în Gara din Piatra Neamț, vă vine să plecați, chiar dacă ea fost modernizată. Este practic pustiită. Peste tot pe unde te uiți, din exterior, orașul arată dezolant. Dacă orașul mai merge așa, comunitatea mai merge în același ritm – de a consuma din alte părți – cred că, în 10-20-30 de ani, se va depopula, iar funcția orașului de a susține o economie va dispărea”.
Aurel Köber a insistat pe rolul administrației locale: „Dacă, 20 de ani de zile, doar s-a consumat, să încerce comunitatea locală, la strigătul nostru imperativ, să înceapă de undeva. Nu avem viziunea dumneavoastră, ci văd doar ce se întâmplă în jurul meu. Și am zis că, dacă trecutul ne spune că, în Piatra Neamț, au putut să existe 3 platforme mari, care aveau peste 20.000 de angajați, cred că am putea să ne gândim că, în viitor, s-ar putea, cumva, repeta ceva similar, pentru a ne putea păstra copiii aici”.
* Parcul industrial – avantaje prin lege
Deputatul Cătălin Drăgușanu a fost cel care a amintit facilitățile acordate prin lege pentru crearea de parcuri industriale. Scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinației sau pentru scoaterea din circuitul agricol a terenului aferent parcului industrial, scutire de la plata impozitului pe terenurile parcului, scutire de la plata impozitului pe clădirile din incinta parcului industrial, scutiri de la plata taxelor locale pentru eliberarea de certificate de urbanism, autorizații de construire sau de desființare a construcțiilor din incinta parcului industrial. Toate acestea se pot constitui într-un argument forte pentru un parc industrial în Neamț. Dar…
„În România, la nivelul anilor 2003-2004, exista o strategie de înființare a parcurilor industriale, strategie care prevedea ca, la nivelul anului 2013, să fie create 100.000 de locuri de muncă datorită acestor parcuri. Din păcate, în 2013, s-a constatat că există doar 40.000 de locuri de muncă astfel create. Trebuie să știm ce fel de parc industrial putem să facem la Piatra Neamț – greenfield, pornind de la zero, sau brownfield, pornind pe zona unui fost colos industrial care a rezistat până în 1989. Infrastructura de la Săvinești, de exemplu, ar putea fi transformată în parc industrial”, a spus Cătălin Drăgușanu, adăugând că „Realitatea arată că, din cele 65 de parcuri din țară, doar 15 sunt puternice și menirea lor e îndeplinită – de a crea locuri de muncă pentru zona respectivă. Noi, în prezent, la Minister, apărem cu parcul industrial Ceahlău, pe platforma celor de la Mecanica Ceahlău. Chiar aș vrea să știu cum a funcționat acest parc la nivelul orașului Piatra Neamț și a județului Neamț”.
Cu parcul de la Mecanica Ceahlău nu s-au oferit prea multe răspunsuri, dar s-a dat de înțeles că sunt locuri care nu corespund cerințelor europene pentru amenajarea unui astfel de parc industrial.
* ”Boala” firmelor cu 0 angajați și greutatea unui euro muncit
Conform datelor oficiale rezultate din depunerea bilanțurilor, în decembrie 2015, în județul Neamț, existau 73.800 de angajați: 52% lucrează la stat, 48% în mediul privat. Informațiile au fost furnizate de Mihai Apopii, șeful Camerei de Comerț și Industrie Neamț, care a prezentat situația sumbră din județ: „Realitățile nemțene ne spun că, în județ, mai avem doar două întreprinderi cu peste 1.000 de salariați, în vreme ce, în Bistrița, numai o unitate nou apărută are 8.000 de angajați! Cu 200 până la 1.000 de angajați sunt 16 firme și, de la 100 la 500, mai avem doar 136 de firme. Sunt foarte puține firme care acționează cu număr de angajați și care depun bilanțul. Când ne ducem în partea de jos a clasamentului, sunt 5.000 de firme cu zero angajați, dintre cele care au depus bilanțul”.
Despre înființarea parcului industrial, Mihai Apopii a lăsat să se înțeleagă că ar fi o idee foarte bună, dar numai dacă nu se aplică prost: „Aș vrea ca această idee să aibă o finalitate. Este nevoie de un studiu de fezabilitate serios. Din cele 70 de parcuri industriale din România, 15 funcționează în domeniul de activitate pe care s-au înființat, dar multe dintre ele au devenit o povară pentru cei care le-au înființat, pentru că trebuie să cheltuiască pentru întreținerea lor. În prezent, aceste parcuri sunt văzute ca motoare de dezvoltare economică locală și, de aceea, este nevoie și de sprijinul autorităților. (…) O problemă este lipsa unei căi de ieșire din județ. 5% din costurile unui TIR înseamnă drumul până la ieșirea din țară. Sunt cazuri când se dublează acest procent. În negocierea cu partenerii europeni, și un euro contează! A ne oferi o cale de ieșire din județ, care să aibă costuri relativ corecte, este mai mult decât obligatorie și pentru un parc industrial”.
* Planurile de școlarizare – perfectibile, dar ce facem cu demografia?
Mihai Apopii a vorbit și despre forța de muncă de pe plan local: „Am terminat, pentru prima dată în acest an, consultarea mediului de afaceri privind calificarea forței de muncă, pe o perspectivă de trei-cinci ani. Este prima dată când școala profesională de trei ani, după clasa a VIII-a, este cuprinsă în totalitate în solicitările firmelor. Ba, mai mult decât atât, solicitările s-au dus la 1.892 de locuri – copii care să fie calificați peste trei ani și care să fie doriți de firme care lucrează astăzi. Din cauza demografiei de acum din județul Neamț, se pot asigura numai 890 de posibili copii, care să fie școlarizați pe o meserie solicitată de firme. Este o problemă lipsa forței de muncă pentru capacitățile pe care le avem astăzi”.
Șeful CCI Neamț a propus ca, în perioada următoare, să aibă loc discuții cu primarii din județ, iar aceștia să-i consilieze pe părinții din comunitatea lor, pentru a-și îndruma copiii spre o meserie. După cum a spus Mihai Apopii, o diplomă cât mai pompoasă nu le asigură existența după aceea: „Poate ar fi nevoie de o schimbare de abordare. În Germania, un copil învață întâi o meserie, după care își asigură dezvoltarea profesională, din resurse proprii”.
* Pepiniera de antreprenori – cu lacune de educație
Dacă Mihai Apopii a menționat lipsa de calificare a tinerilor de pe plan local, Vasile Asandei, directorul ADRNE, a vorbit de o altă problemă – lipsa de pregătire a tinerilor antreprenori, cei care ar trebuie să asigure dezvoltarea mediului de afaceri pentru viitor: „În ultimul an, Agenția este foarte implicată în acest proces de dezvoltare. Profit de această ocazie să vă spun că preocupările noastre au deja un contur, sunt lucruri realizate deja: la nivel regional, noi realizăm documentele programatice. Avem o strategie de dezvoltare și o analiză sociologică. Există o echipă care să se ocupă de dezvoltarea mediului de afaceri și, pe lângă respectivele documente, care trebuie să stea la baza oricărui domeniu de dezvoltare, echipa și-a propus să realizeze o mapare. Am identificat deja câteva zone unde e mare nevoie de intervenție, cum ar fi pepiniera de tineri antreprenori, care să asigure dezvoltarea pe viitor. La nivel de educație, din păcate, pregătirea acestora este la un nivel foarte jos. Astfel, una dintre prioritățile noastre este sprijinirea tinerilor antreprenori”.
Șeful ADR a amintit și despre planurile de viitor la nivel european, atrăgând atenția că, din 2020, finanțările se vor acorda pe criterii de competitivitate și că, dacă în prezent, regiunea nu reușește să atragă și să investească suficiente fonduri, este posibil să piardă trenul pentru viitor.
* Aberația birocratică sau cum ne furăm singuri căciula
Președintele Camerei de Comerț și Industrie Neamț a avut și o propunere pentru simplificarea legislației actuale. După ce CCI Neamț a avut o serie de consultări cu mediul de afaceri, din mai multe domenii, una din concluziile comune ale discuțiilor a fost că, pardon de expresie, statul nu numai că te fură, dar îți dă și în cap. Mult mai diplomat în exprimare, Mihai Apopii a spus doar că birocrația este cam multă și mai rău încurcă implementarea proiectelor de dezvoltare a județului: „Eu nu înțeleg unele abordări. De ce eu, Consiliul Județean, care vreau să dezvolt județul, trebuie să plătesc avize la autoritățile statului care sunt în subordinea STATULUI? De trebuie să cheltuiți resurse ca un funcționar al statului să semneze un aviz? Mi se pare normal ca, pur și simplu, să verifice dacă este în regulă din punct de vedere tehnic, face recomandările necesare în cazul în care nu este complet, și nu plătim, și nu stăm la rând. (…) De ce să mutăm resursele statului dintr-un buzunar în altul? De la Consiliul Județean la Agenția de Mediu, de exemplu? Trimitem un funcționar plătit din bani publici, de la Consiliul Județean Neamț, să stea și la rând la Agenția de Mediu, ca să primească avizul tot de la un funcționar plătit din bani publici. Haideți să pornim noi, județul Neamț, acest lucru și să fim un model de bune practici pentru restul țării! Fără costuri! Zero costuri! Sunt instituțiile noastre, ale tuturor”.
În așteptarea momentului când legislația va fi simplificată, când autostrada va deveni realitate, când Moldova va intra în atenția celor din București și din altă perspectivă decât cea de masă de manevră electorală, rămân ei, puținii oameni care mai au curajul să dezvolte afaceri și, în ”nebunia” lor, mai vin cu idei de a salva județul de la colaps, de a crea noi locuri de muncă și de a oferi o șansă acestei zone. Și mai rămâne de văzut dacă eforturile lor se vor concretiza într-un parc industrial „motor al economiei locale” sau dacă se va adeveri previziunea sumbră a domnului Köber și orașul reședință de județ se va depopula în următorii 10-30 de ani, rămânând doar amintirea a ceea ce a fost „Perla Moldovei” și locul unor industrii cândva puternice.
Andreea AMARIEI
Un comentariu
Cu scuzele de rigoare dar toți mănâncă rahat! Vor pământ că vezi doamne fac ceva pentru orașul asta și locuitorii lui. Sunt convins că marea majoritate dau salarii de rahat marei părți a angajaților. Și alea dacă le dau la timp. Sunt convins că tot de interesele lor e vorba.