Eleva care a pus Neamțul pe harta performanței

Despre Sorina Diana Avădanei, elevă a Colegiului Național ”Calistrat Hogaș” din PiatraNeamț, se pot spune multe cuvinte frumoase, însă, pentru învățământul nemțean, practic, ea reprezintă o premieră. Este prima elevă care s-a calificat la Olimpiada Internațională de Geografie.Este cea care a deschis ușa unei performanțe cu care, deocamdată, nimeni din Neamț nu se mai poate lăuda. Sorina nu pare a fi o fire lăudăroasă de fel, însă, așa cum e firesc, se bucură de reușită și… visează. La un drum profesional solid, la o lume mai bună, la ținuturile pe care și-ar dori să le vadă și la faptul că, într-o bună zi, timpul o va găsi în locul potrivit, făcând ceea ce-i place. Olimpiada la care va participa Sorina va avea loc în Beijing, în august. Sună ca o răsplată pentru eleva de 18 ani, însă, totodată este și rezultatul unei stăruințe de invidiat. O adevarată dovadă a ceea ce înseamnă rodul muncii, seriozității și, nu în ultimul rând, al curiozității. Până a afla că se numără printre olimpicii care formează lotul ce va reprezenta România, Sorina a excelat. Din clasa a X-a și până într-a XII-a, a obținut mențiuni la Olimpiada națională de geografie. Anul acesta, eleva de la ”Hogaș” are ocazia de a începe o nouă călătorie.

– Ai mai fost în Beijing?

• Nu a mai fost în Beijing.M-am gândit că va fi o experiență foarte frumoasă, că voi vizita această mare metropolă a lumii. E o țară învăluită în mister.Nu toată lumea știe ce se întâmplă în desișurileacestei țări,acestei guvernări. Mă gândesc că e o oportunitate să descopăr cât mai multe despre o nouă cultură, despre noi oameni. Mulți ar spune că e un loc exotic. Eu mă feresc de cuvântul acesta, pentru că putem considera exotic tot ceea ce este diferit față de percepția noastră asupra obișnuitului, dar e o nouă realitate pe care abia aștept să o descopăr.

– Crezi că e mai ușor să ajungi la Beijing pe cont propriu sau e mai simplu să obții un rezultat, apreciat de cei din jur, care să te trimită acolo?

• Mă gândesc că e mai greu, oarecum, să meriți să ajungi acolo, pentru că, altfel, trăim într-o societate globalizată. Lumea poate călători aproape oriunde, fără prea mari bătăi de cap, dar, atunci când obții un premiu și te duci acolo, emoția e cu atât mai mare, pentru că o autoritate competentă te trimite acolo, o autoritate care te-a ales dintre atâția elevi.Am fost peste 200 de participanți la națională și fiecare dintre noi am fost cei mai buni, din județul noastru. Și mă simt foarte onorată că am fost aleasă să reprezint România acolo.

– Vorbim despre un drum, până la acest rezultat. Pentru un succes ca al tău, există secrete, „uși”, „scurtături” sau vorbim despre doardespre multă muncă?

• Eu cred că marele meu secret este faptul că sunt foarte curioasă, din punct de vedere intelectual. Atunci când am început să fac geografia, din clasa a IV-a, m-a pasionat și căutam să aflu cât mai multe. Cred că acesta este secretul meu, că sunt foarte curioasă și încerc să descopăr cât mai multe și sunt, oarecum, fascinată de toată această lume care mi se deschide în față. Ăsta este secretul meu.

Rolul dascălului în apetitul pentru învățătură

– Sunt și alte lucruri, dincolo de curiozitate, care te-au ajutat să-ți însușești un bagaj de cunoștințe?

• Este nevoie și de mult exercițiu. Când vine vorba de geografie, ca materie, nu poți să studiezi fără să ai o memorie vizuală foarte bună și trebuie să-ți înveți memoria, pentru a ține minte anumite reprezentări, anumite lucruri. Totodată, ai nevoie și de cineva care să te sprijine în acest mod. Profesoarele mele pot spune că m-au ajutat foarte mult în acest demers. Una dintre aceste doamne este Simona Magdalina. Ea a știut întotdeauna cum să ne motiveze, chiar și la clasă. Are o metodă de a preda care, oarecum, te forțează un pic, dar faptul că ți se forțează limitele te face să devii din ce în ce mai interesat și te face să înveți până la urmă. Mie mi-a plăcut geografiaîncă din gimnaziu, având o profesoară foarte bună. Este vorba despre doamna Nicoleta Glodeanu. Cu ea am fost prima dată la o olimpiadă, în clasa a VIII-a.De când am început gimnaziul, la primul meu test, în clasa a V-a,după ce mi-a spus că am cea mai bună lucrare din clasă. M-a făcut să continui, oarecum.

Pot să-i menționez aici și pe părinții mei. Ei sunt cei care mă susțin în tot ceea ce fac și sunt alături de mine și îi consider cele mai importante persoane din viața mea. Pentru că, dacă nu te susține familia, cine altcineva te susține până la urmă?

– Ce loc ți-ar plăcea să vizitezi din țară sau din străinătate?

• De exemplu, nu am fost niciodată în Timișoara și chiar aș vrea să merg acolo. Alte locuri dragi sunt satele natale ale părinților mei. Dar un loc pe care îmi place foarte mult să-l vizitez pot să spun că este partea montană a Bucovinei și zona din sudul Transilvaniei, Brașovul, Sibiul, unde s-a ținut și olimpiada. Îmi place foarte mult și zona subcarpatică a Olteniei, Horezu, de exemplu. Îmi place mai ales când este primăvară și toți prunii și toți pomii sunt înfloriți. Nu cred că am mai văzut un alt loc în țară care să fie atât de frumos, să vezi peste tot livezi înflorite. Despre străinătate, mi-am propus să văd cât mai multe țări în viața aceasta. Curiozitatea aceasta…Ar fi frumos să ajung măcar într-un loc de pe fiecare continent. Locuri special pe hartă, în care aș vrea să fiu, sunt Italia și zona caucaziană. Chiar aș vrea să văd aceste interferențe între culturi. Păcat că sunt zone de conflict care, de fapt, sunt foarte bogate în cultură. Și faptul că acolo este un conflict este foarte trist, pentru că se distrug multe. Asta nu mai are nicio valoare acolo și totul este distrus.

„Trebuie să-ți asculți inima!”

– Te-ai gândit unde ai vrea să ajungi cu această pasiune?

• Eu m-am gândit să-mi urmez pasiunea. Mi s-a spus că, dacă te ghideziîn viață după o meserie care-ți va aduce doar câștiguri materiale, nu vei fi împlinit, chiar dacă vei avea aceste beneficii. Trebuie, oarecum, să-ți asculți și inima. Să știi ceea ce vrei să faci. Și eu mă gândesc să-mi urmez pasiunea, să studiez în continuare geografia și voi vedea unde mă va duce mai departe această pasiune. Mi-ar plăcea să lucrez și în cercetare, de exemplu, deși nu m-ar supăra să lucrez și ca profesor.

Propuneri decente pentru cum ar trebui predată geografia

– Cât de mult consideri căsistemul de învățământ ți-a oferit oportunitateade a descoperi și lucrurile practice ale disciplinei pe care o îndrăgești?

• Eu sunt de părere că, la geografie, nu poți să delimitezi strict partea teoretică de cea practică, iar în învățământul nostru nu se prea fac ore de practică la materia aceasta. Cât m-am pregătit pentru olimpiadă, am făcut și pregătire practică. Ne-am dus în diferite zone ale orașului, spre exemplu, și am discutat despre anumite probleme. Apoi, trebuie să ai o bază pentru a face practică. În special, practica în sine, geografia fizică, poate fi legată și de cea umană, dacă observi diferite tipuri de peisaje,de industrii, de etnii care locuiesc în acel loc și de interacțiunile între ele… Dar trebuie să cunoști foarte bine teoria ca să faci practică. În terense vede adevărata cunoaștere pe care o ai în geografie. Până la urmă, geografia asta este descrierea Pământului și, pentru a-l descrie, trebuie să-l observi mai întâi și trebuie să îl analizezi din punct de vedere geografic, din punct de vedere al fiecărei componente a mediului. Mi se pare că ar trebui pus mai mult accent pe partea aceasta practică, pentru că, pur și simplu, nu poți înțelege anumite fenomene geografice dacă nu le vezi în teren. Avem nevoie, măcar de o oră de practică pe săptămână.Pe lângă faptul că e ceva chiar distractiv, călătorești într-un anumit loc șivezi anumite probleme, îți testezi anumite cunoștințe. Până la urmă, e și mai interesant decât să ți se predea în clasă pe un caiet, după dictare. Observi chiar tu anumite probleme din mediul înconjurător.Cam așa așpune eu în programă, cam oră de practică pe săptămână. Sunt și multe alte discipline care ar avea nevoie de aplicații practice. (Marian TEODOROF)