Teatrul absurdului s-a transformat în cabaret în Ținutul Neamțului. Da, ținutul ăla mândru și cu steaua Kogaionului în frunte, ăla pe care toți vor să-l vadă turistic și niciunul nu mai apucă să depășească stadiul de intenție, fiindcă banii ajung să se sifoneze în buzunare din cele patru zări. Iar când, în sfârșit, se face o treabă bună, trainică, inedită, una care are, cu adevărat, șanse să pună Neamțul și pe o altă hartă decât cea meteo sau cea a interlopilor de tristă amintire, atunci, imediat, trebuie s-o dea cineva de gard.
Avem, în Neamț, în chiar capitala turistică de interes național, în muzeul găzduit de Curtea Domnească a Pietrei, un eveniment. O expoziție itinerantă a peste două mii de ani de istorie, o bogăție nu numai prin eventuala cotație la bursă, ci prin valoarea sa istorică, prin contribuția pe care, individual sau pe grup, o poate aduce la ceea ce mai înseamnă azi cunoașterea propriei noastre istorii, a cine suntem, de unde venim și ce naiba s-a întâmplat pe traseul veacurilor de-am ajuns azi unde-am ajuns. Avem în vitrine de sticlă aurul și argintul antice ale României, de pe vremea când era mai mare și se numea Dacia. Avem intrare de câțiva lei pentru adulți, care oferă accesul la o vizionare de excepție a unor piese de excepție, a unor file de excepție, din istoria noastră, de români.
Și, în timp ce stăm cu minunățiile așteptând liniștite ochi profani să le admire, mai avem în pregătire o șușanea, într-un alt loc de referință al istoriei noastre, la Cetatea Neamțului. Șușanea în cel mai strict sens al cuvântului, apărută din negura unor minți luminate, ca niște stele paralele, și răspândită ca memele, ca să nu spunem ca sfaturile antivaccin ale Oliviei Steer. În vreme ce măiestria deosebită a faurilor daci se oglindește la Piatra Neamț, la Cetate se coace o altfel de expoziție, de funduri și pectorali contemporani, chipurile medieval-fashioniste. Ștefan cel Mare învârtindu-se în mormântul său ca ventilatorul pe caniculă devine un clișeu verbal, de care, probabil, nu se va ține cont. Scuze se vor găsi, texte la fel, pretexte, dacă nu sunt, se vor inventa. Totuși, nu există NICIUN motiv pentru care zidurile Cetății Neamțului să găzduiască paradă de chiloți, fie ei medievali, cu centură de castitate cu cod PIN sau făcuți din tablă ondulată! Nu există NICIUN motiv pentru care cineva, ORICINE, ar primi permisiunea să facă așa ceva în Cetate! Și nu există NICIUN motiv pentru care noi, toți, ar trebui să înghițim așa ceva la noi acasă!
Se spune că mai puțin e mai bun. În acest caz, și ”mai puțin” înseamnă deja mult prea mult!
Dana OSTAHIE
Un comentariu
BRAVO!