Acasă Arhiva Poveștile fascinante din spatele tezaurelor României

Poveștile fascinante din spatele tezaurelor României

16
0
DISTRIBUIȚI
pietricica turism

”Aurul și argintul antic al României”, o expoziție pe care nimeni nu ar trebui s-o rateze, se află la Muzeul de Artă din Piatra Neamț până la sfârșitul lunii octombrie. În spatele exponatelor deosebit de valoroase, există legende, la fel de importante, despre istoria noastră pe aceste meleaguri. Ceea ce vizitatorul poate vedea în cele 4 săli ale muzeului sunt părți din tezaurele României, multe aduse din sala tezaur a Muzeului Național de Istorie, care nu putea fi golită complet de conținut. Textul din aceste pagini este realizat după explicațiile oferite de muzeografa Mihaela Verzea, șefa Secției Istorie- Artă a Complexului Muzeal Județean Neamț.

* Idolul stilizat – cea mai veche reprezentare din lume a unui bărbat

Încă din prima sală a expoziției, surprinde diversitatea formelor în care era prezentat aurul în perioada eneolitică: inele de buclă, discuri, verigi pandantive, brățări de la cele mai simple până la cele spiralice, cercei, o multitudine de obiecte tronconice realizate din foaie de aur și decorate, figurine antropomorfe. Cele mai răspândite erau pandantivele discoidale, depuse fie în așezări interne sau separat, dar și în tezaure, cum este cel de la Moigrad, județul Sălaj, foarte popular și foarte renumit.

idoliDin acest tezaur, sunt expuși doi idoli antropomorfi stilizați. Există, însă, și un idol mai mare, care nu a fost adus la Piatra Neamț și care este considerat cea mai veche reprezentare stilizată a unui bărbat. De asemenea, este considerat cel mai greu obiect din eneolitic descoperit până astăzi: are aproximativ 800 de grame.

Inelele de buclă, specifice perioadei eneolitice, sunt inele simple din argint sau spiralice, descoperite în așezări, în inventare funerare. Inelele erau purtate pe cap, atât de copii, cât și de adulți, fie așezate direct pe păr, fie pe bucăți de pânză; erau cele mai răspândite obiecte de podoabă din perioada respectivă.

Un tezaur foarte important este cel de la Sultana, descoperit în anul 1981, din care sunt expuse 3 din cele 5 pandantive discoidale, dar și 7 verigi din aur, care formau un lanț. Spectaculos la acest tezaur, considerat unic în sud-estul Europei, este faptul că are o relație aparte cu miniatura de sanctuar . Obiectele din aur erau depuse în spațiul domestic, cu ocazia refacerii unei vetre sau cu ocazia construirii unei așezări noi, dar și în spațiul funerar. Aceste obiecte sunt legate de ideea de minisanctuar, dar împodobeau și măștile de lut, bunăoară, sau aveau legătură cu vasele antropomorfe.

aurul-si-argintul-4Tot în prima sală a expoziției, se află tezaurul de la Brad, județul Bacău, care face parte din patrimoniul Complexului Muzeal Județean Neamț. Este foarte valoros, pentru că include nivele de locuire diferite, cel mai important fiind cel dacic. Tezaurul, descoperit în anii 1965-1966, include două discuri de aur, care se aflau într-un vas, mărgele din cupru cilindrice și tubulare, brățări din cupru și un topor de aramă, dar și aproximativ 200 de canini de cerb, care, toate, constituiau obiecte de podoabă.

Tezaurul de la Rădeni, comuna Păstrăveni, din epoca fierului, descoperit în anii 1965-1966, este reprezentat prin 3 din cele 5 vase care s-au păstrat și reflectă statutul social al aparținătorului. Piesele sunt lucrate după modele realizate în lut sau aramă, într-un atelier local; astfel de vase sunt prezente atât în medicul cucutenian, cât și în spațiile din întreg arealul euro-atlantic. Tezaurul se află în patrimoniul Muzeului de istorie Roman.

* Tezaurul de la Perșinari: o spadă și 11 pumnale de aur

Inelele de buclă devin foarte sofisticate în special în cea de-a doua epocă a bronzului, când devin de mari dimensiuni, aproape ca niște diademe. În perioada respectivă, se pune foarte mult accent pe împodobirea capului, a gâtului și a pieptului, astfel că, în afară de inele de buclă, apar și discurile din aur, unele perforate, ceea ce indică faptul că erau purtate pe veșminte.

persinariUn alt lucru foarte interesant pentru perioada de mijloc a epocii bronzului este apariția armelor din aur. Tezaurul de la Perșinari, care are în componență o spadă și 11 pumnale, este prezent la Piatra Neamț, cu 3 pumnale și cu sabia, căreia îi lipsesc mânerul și vârful.

Aceste arme apar pentru că societatea specifică epocii bronzului în perioada de mijloc este o societate războinică”, explică Mihaela Verzea. ”De altfel, în epoca bronzului, lucrurile se schimbă foarte mult în ceea ce privește stilul de viață, pentru că purtătorii acestor culturi nu mai erau sedentari, ci aveau așezări vremelnice, al căror inventar este foarte sărăcăcios. Nu găsim inventare funerare, dar exista probabil o practică de îngropare a tezaurelor, pentru a fi adăpostite de prădători. Armele din aur, evident, erau obiecte de paradă și nu erau folosite în războaie. În războaie, erau folosite cele din cupru și din bronz”.

Spre sfârșitul epocii, inelele de buclă, care până atunci abundau, încep să dispară și sunt înlocuite cu un alt tip de podoabe: brățările, care împodobeau fie încheieturile mâinilor, fie gleznele. Există, însă, și brățări foarte mici, purtate probabil de copii, însă apariția celor de dimensiuni reduse pledează pentru ipoteza că erau obiecte cu rol premonetar.

Tezaurul de la Sacoșu Mare, descoperit în 1960 de un țăran care săpa gropi pentru vie, avea în componență 19 brățări – 13 nefinisate și 6 foarte frumos realizate, fastuoase, cu capete unispiralice sau bispiralice, unele dintre cele mai frumoase brățări din perioada de sfârșit a epocii bronzului. Alături de ele, este expusă o brățară de tip manșon, cum sunt cele din tezaurul de la Hinova, un tezaur care are aproape 6 kg de aur, iar obiectele de podoabă sunt foarte diverse, de la cele mai simple – bucăți de sârmă din aur -, până la cele mai complexe.

Această prezentare necesită JavaScript.

Unul dintre exponatele surpriză este discul metalic din argint aurifer, de tip Valcitran, descoperit pe teritoriul României în județul Dolj. În Bulgaria, există un tezaur cu mai multe discuri de acest fel, iar ipotezele despre funcția pe care o aveau aceste obiecte sunt diverse: puteau fi partea centrală a scuturilor, decorau pereții unor construcții mai deosebite sau erau capacele unor vase de mari dimensiuni.

* Vase și coifuri din mormintele principilor geto-daci

Abundența aurului vechii Dacii nu este doar un mit. Însemnările lăsate de medicul împăratului Traian, care l-a însoțit în cel de-al doilea război dacic și a asistat la momentul când a fost prădat tezaurul lui Decebal, dar și scena de pe columna lui Traian în care este găsit și preluat tezaurul, vorbesc despre cantități impresionante de aur și argint. De asemenea, începând cu secolul XVI, apoi la sfârșitul secolului XVIII și la începutul secolului XIX, dar și după 1990, au fost făcute foarte multe descoperiri în preajma ultimei reședințe dacice de la Sarmisegetusa Regia, care ne îndreptățesc să credem că exista foarte mult aur pe teritoriul fostei Dacii.

În ceea ce privește aurul și argintul geto-dacilor, există tezaure impresionante. Cel de la Cucuteni Băiceni, bunăoară, are niște piese foarte valoroase; în expoziție sunt prezente doar câteva: o brățară spiralică, terminată cu capete de bovideu, și niște aplice de harnașament. În componența tezaurului, se mai află un coif de paradă. Tezaurul a fost descoperit întâmplător și distrus, din păcate, de cei care l-au găsit – l-au tăiat cu foarfeca, pentru a nu atrage atenția și a-l putea transporta. Din fericire, a fost recuperat, dar a avut de suferit.

Această prezentare necesită JavaScript.

Tezaurul de la Peretu, din secolele IV-III înainte de Hristos, descoperit într-un tumul aplatizat, aparținea unui principe geto-dac, Dintre piese, sunt expuse un vas antropomorf în formă de cap uman, despre care specialiștii spun că intrigă foarte mult, și un alt vas, tot din argint, care nu are nici toartă și nici picior. În tumul au fost descoperite, de asemenea, scheletul unui bărbat, capul și picioarele unui cal, scheletele a doi câini, piese din componența unui car, arme din fier, ceramică geto-dacică, deci era vorba despre un mormânt princiar cu un inventar foarte bogat.

Într-un alt tezaur aparținând unui principe geto-dac, cel de la Agighiol, are în componență un coif din argint și aur foarte asemănător celebrului coif de la Poiana Coțofenești, aflat în tezaurul Muzeului Național de Istorie a României. Elementul de bază îl constituie ochii apotrofaici, cărora li se atribuiau puteri hipnotico-magice. Tumulul, în sine, era foarte interesant, avea o înălțime de 2 metri, un diametru de 32 de metri, și era format din două camere, construite din piatră și lemn. Au fost descoperite și scheletele a trei cai sacrificați. Pe vase, sunt reprezentări zoomorfe – țapul berbecul, taurul și calul fiind animalele în puterea cărora se credea cu tărie. Toate vasele sunt nu doar indicatoare de rang social și obiecte de prestigiu, ci și obiecte cultice folosite în ritualurile funerare.

O piesă realizată într-un stil cu totul și cu totul aparte este diadema de la Bunești Averești, foarte valoroasă prin tehnica de execuție. Reprezentările zoomorfe sunt, practic, feline afrontate, care țin în gură verigi de prindere și sunt specifice tehnicii de prelucrarea a aurului din spațiul est-carpatic.

* Pe brățările dacice sunt dragoni înaripați

Această prezentare necesită JavaScript.

Unele dintre piesele de greutate ale expoziției sunt, fără îndoială, 4 din cele 13 brățări dacice plurispiralice, descoperite la Sarmisegetusa Regia, recuperate în anii 2007-2013. Brățările erau folosite la ceremoniile religioase, de obicei fiind depuse ca ofrande pentru zei. S-au făcut foarte multe analize în ceea ce privește componența aurului (este aur nativ din Transilvania), dar și multe cercetări pentru a stabili identitatea animalului de la capetele brățărilor. Foarte recent, o cercetătoare a stabilit și a demonstrat că nu este vorba despre capete de șarpe, ci despre niște dragoni înaripați, probabil aceste animale având rol cu totul special în credințele religioase ale regilor daci. Astfel de brățări, replici din argint, au fost descoperite și în secolul XIX.

Sunt expuse, de asemenea, tezaure monetare și brățări din argint foarte asemănătoare brățărilor regale din aur, dar și obiecte de la Brad, unde a fost descoperit un adevărat palat, de peste 480 mp, care conținea ceramică și obiecte de podoabă.

Impresionează, desigur, și bijuteriile descoperite în Dobrogea Romană, nu atât prin volumul lor și prin cantitatea de metal prețios, cât prin finețea executării lor. Colierul cu amfore, fibulele cruciforme și butonii în formă de ceapă, care erau purtați pe umăr, indicau rangul social al celor care le purtau.

Această prezentare necesită JavaScript.

Foarte valoros este tezaurul de la Muncelul de Sus, aflat în patrimoniul CMJ Neamț, un tezaur de vase romane, care avea, inițial, în componență 7 piese, însă doar 6 s-au păstrat și acestea deteriorate, probabil, în momentul depunerii, dar și intenționat, în momentul când au fost descoperite. Două din vase sunt decorate cu scene de vânătoare, iar celelalte au reprezentări umane, dar și zoomorfe. La Muncelul de Sus, au fost descoperite și două tezaure monetare, care se află în patrimoniul Complexului Muzeal Moldova Iași.

Această prezentare necesită JavaScript.

Tezaurul de la Apahida, unde au fost descoperite două morminte princiare,  are în componență piese de hranașament și obiecte de podoabă atribuite gepizilor. În expoziție, pot fi admirate bijuterii cu o valoare estetică aparte, cu influențe din spațiul scandinav, dar și din cel trac, care se pare că au aparținut regilor gepizi.

bijuteri-regi-gepiziUnele din cele mai voluminoase vase de argint sunt cele de la Tăuteni, un sat de la marginea pășunii Tricer. Într-o râpă, au fost descoperite, în vara anului 1970, bucăți din vase de argint romano-bizantine.

Cel mai cunoscut tezaur din expoziție este cel de la Pietroasa, denumit popular ”Cloșca cu puii de aur”, 4 din piesele importante, din cele 12, sunt la Piatra Neamț: cana, vasul dodecagonal și fibulele mici sau fibulele pereche.

vasul-dodecagonal-detaliuTezaurul a fost descoperit în 1837 de doi țărani, care nu au conștientizat foarte mult valoarea lui, l-au ascuns în podul casei, iar ulterior l-a vândut unui negustor armean, Verussi, care l-a dus la un expert în București. Pentru a nu atrage atenția autorităților, Verussi pur și simplu l-a lovit, l-a tăiat cu toporul, în ideea de a mai micșora piesele. Bună parte din tezaur a fost distrusă atunci, dar au rămas 12 piese, care cântăresc aproximativ 20 de kilograme. Tezaurul a fost recuperat de ministrul de interne din acea perioadă, fratele domnitorului Alexandru Ghica, și a fost restaurat chiar în anii 1838-1839. Alexandru Odobescu a scris un volum impresionant despre semnificația tezaurului, care a fost atribuit vizigoților.

fibulele-miciFibulele mici erau un fel de broșe, care împodobeau costumele principilor vizigoți. Tezaurul a avut o istorie zbuciumată și după ce-a fost expus la Paris și restaurat pentru prima oară. A fost furat din sediul bibliotecii din București, apoi a trecut printr-un incendiu, a fost din nou restaurat la Berlin și a căpătat ultima formă, care se datorează bijutierului Paul Telge. În iarna anului 1916, a plecat la Moscova, împreună cu restul tezaurului României, iar în 1956 a fost retrocedat și în 1972 expus în sala Muzeului Național.

Cristina MIRCEA

Lasă un răspuns