0233 235.907 office@mesagerulneamt.ro

”Revoluția a devenit o afacere!”

pietricica turism

img_1068

În viziunea multora din cei care au participat la Revoluția din 1989, la Piatra Neamț, ziua de 22 decembrie 1989 a însemnat curajul de a ieși în stradă, într-un moment când lucrurile puteau evolua imprevizibil. Nu s-a tras la Piatra Neamț și n-a murit nimeni. Au fost, însă, câteva incidente în zilele următoare. Incidente pe care unii le încadrează în mișcările de stradă, iar alții le consideră ca neavând neapărat legătură. Cel puțin nu toate. Părerile diferă și în multe alte privințe, în funcție de ceea ce a trăit și a ”prins” fiecare. Astăzi, la Piatra Neamț, există două asociații ale revoluționarilor. Una se numește Asociația Revoluționarilor din Decembrie 1989 și are sediul în barul administrat de Iulius Trapiel, care deține funcția de președinte, iar cealaltă este Asociația revoluționarilor ”Ștefan cel Mare” și este condusă de fostul ”adjunct” al lui Trapiel, Florin Turtureanu.

* ”Salvatorul de vieți” Trapiel și carnetul cu destinatarii televizoarelor color

iulius-trapiel-iiDupă ce-am prezentat, în ediția anterioară, evenimentele de la Piatra Neamț, așa cum le-a trăit Vicențiu Martin, care nu face parte din niciuna din cele două asociații, la barul lui Iulius Trapiel au avut loc mai multe ședințe, cu ziarul în față și cu săbiile scoase din teacă. Cel mai înverșunat a fost Victor Oprișan, care spune despre sine că a reușit să dea jos ”regimul odios” și nu i-a fost frică niciun moment. Era pornit ”fiindcă România murea de foame”. Acum, e pornit pentru că Vicențiu Martin a ”mințit” și trebuie ”ca adevărul să iasă la iveală”. La fel de pornit este Iulius Trapiel însuși, iar cel mai blajin pare Radu Dobândă, fost sufleur la teatru. Oricum, toți trei consideră că ”adevărul” este cel mai important, iar parte a acestui adevăr este că ”Maria Gheorghe a fost dusă de la Piatra Neamț la Târgu-Mureș, nu la București, așa cum a mințit Vicențiu Martin”. Și că ”la Piatra Neamț s-a tras”. Nu pe 22, dar s-a tras. ”Și au fost oameni răniți”, spune Iulius Trapiel. ”S-a tras la Ursuleți, și la regiment, și pe Pietricica. Pe Pietricica nu știu cine a fost rănit, dar știu sigur de un polițist Țăruș, care a fost rănit, și de o altă persoană, Valeriu Lazarov”.

Poveștile despre un Aro de miliție asupra căruia s-a tras, pentru că n-a oprit la filtrul de la intrarea în oraș, se știu. Cum se știe și despre un ofițer de armată, care era mort de beat, pe 27 decembrie, și a oprit un taximetrist, căruia i-a cerut să-l ducă într-o localitate din afara orașului. Omul n-a vrut să meargă și, atunci, ofițerul a scos pistolul și l-a împușcat în cap. E forțat, acum, să spună cineva că un astfel de incident – regretabil, de altfel – ar avea vreo legătură cu revoluția. Cum e forțat să se vorbească despre ”vieți riscate” la Piatra Neamț, câtă vreme Securitatea și Armata n-au ripostat în niciun fel, ba, mai mult, au jurat credință Revoluției Române.

Însă, dincolo de disputele pe marginea unor lucruri care chiar n-au însemnătate, prezentarea altor opinii ajută la conturarea întregului.

La sediul Județenei de partid, i-am salvat viața Floarei Leuștean”, declară Iulius Trapiel. ”M-am interpus între ea și mulțimea care voia s-o agreseze. Carnetul ei, în care-și lua notițe de pe la plenare și avea liste cu cei cărora li se repartizau televizoare color, este la mine. Îl țin amintire.

canatul-si-cheia-de-la-birou

https://i1.wp.com/mesagerulneamt.ro/wp-content/uploads/2017/04/Banner-web-Tehnoprod-04-2017.jpg?w=960

Am și cheia de la biroul ei. La etajul IV, era milițianul Virgil Stoica. Lumea spunea că anchetase niște medici, pentru avorturi. L-au prins unii și voiau să-l arunce pe geam. Tot eu i-am salvat viața și ăstuia. Pe Floarea Leuștean am dus-o la Casa Franței, unde locuia, și pe urmă am plecat, în grup, la sediul Miliției. Acolo erau unii care voiau capul lui Cotuna. I-am potolit, am zis să nu folosim forța. Am intrat și i-am eliberat pe oamenii care erau în anchetă. Printre ei era și o femeie din Piatra Șoimului, mamă a 6 copii. O luaseră, cu o zi înainte, fiindcă tăiase vaca. N-au fost probleme. Rolul cheie l-a avut colonelul Ursache, de la Securitate. Dacă el nu s-ar fi alăturat revoluției, ieșea măcel. Iar dacă rămânea Maria Gheorghe la Piatra Neamț, s-ar fi tras în mulțime. Erau cuiburi de mitraliere pregătite în podul teatrului și pe clădirea telefoanelor. Culmea este că atunci nu mi-a fost frică. În schimb, mi-a fost cu câteva zile mai devreme, când am aprins lumânări în parc, împreună cu un prieten, și ne-au fugărit doi milițieni: Găucan și Grasu. Am fugit pe la liceul de artă și am sărit peste gard, la biserica părintelui Capșa. Ne-a ascuns în magazia în care ținea câinele și a spus că nu ne-a văzut. Găucan era unul din milițienii temuți. N-avea milă de nimeni. Sunt multe de povestit, dar, din toate discuțiile astea, dorim să se înțeleagă foarte clar că nu este un război intern între revoluționari și că, dacă am ajutat pe cineva, am făcut-o cu bună credință. Cu Martin avem doar câteva probleme: n-a fost la Piatra Neamț pe 22 decembrie, n-a fost rănit și, dacă are vreun merit, îl are la Buzău, nu aici. Eu am declarații de la fiecare, ce-a spus atunci, nu acum. Unul zice c-a fost tras de mână și a intrat în clădire, altul că a plecat acasă și a revenit pe 25 decembrie. Vor trece poate și 50 de ani de acum încolo și noi să fim verificați în continuare, iar adevărul o să iasă la suprafață”.

radu-dobandaLa rândul lui, Radu Dobândă susține că a avut multe motive să iasă în stradă. A fugit de două ori din țară, a fost prins în Iugoslavia și a fost condamnat la un an deînchisoare pentru trecerea ilegală a frontierei. Apoi, a fost urmărit de Securitate și i s-a montat tehnică în casă. Cel puțin așa susține. L-am întrebat dacă și-a văzut dosarul și-a aflat cine dădea note informative despre el. I-a sărit în ajutor Iulius Trapiel, care a spus că numele informatorilor sunt protejate cu bandă neagră și n-ai cum să le vezi.

victor-oprisanPoate cel mai hotărât dintre cei cu care am discutat este Victor Oprișan, care consideră că i s-a făcut o mare nedreptate atunci când Guvernul Boc i-a tăiat drepturile bănești, care i se cuveneau ca revoluționar. Se judecă, la CEDO, cu Statul Român, după ce-a câștigat procesul la Neamț, dar l-a pierdut, apoi, și la Bacău, și la Înalta Curte. Consideră că, într-o țară în care se pot face greve și există sindicate pentru că revoluția din 1989 a deschis o altă lume, este profund nedrept ca tocmai cei care au schimbat regimul să nu-și primească acea indemnizație de 2.000 de lei pe lună, care a fost tăiată de la 1 ianuarie 2012.

* ”La București, Iliescu a făcut revoluția, iar la Piatra Neamț – Iulius Trapiel”

vicentiu-4-2Eu nu vreau să intru în polemică,pentru că nu are niciun sens”, spune, la rândul său, Vicențiu Martin. ”Am documente, am martori, am fost verificat, mi-a fost recunoscută calitatea oficial, deci chiar n-am niciun motiv să port vreo discuție la un nivel care nu mă caracterizează. Știu cum gândesc unii, pentru că așa am fost exclus din asociație, în anul 2000, ca urmare a unei hotărâri a adunării generale, chipurile. Când i-am întrebat pe cei din adunarea generală, mi-au spus că nici nu s-a pus problema. Dar oricum mi se dăduse de înțeles, mai șoptit sau mai cu voce tare, că ar fi bine să mă retrag. Povestea despre constituirea, scindarea și funcționarea asociațiilor de revoluționari este lungă și complicată. S-au cerut bani ca să treacă dosarele, pentru că multe din asociații erau constituite târziu, nu le puteau înainta direct spre aprobare și atunci au apelat la altele. Eu am, de exemplu, trei scrisori de recomandare pentru luptător cu merite deosebite, de la Buzău, de la Constanța și de la Ialomița. N-are nimeni în țara asta atâtea! Dar așa se proceda. Se plătea mult, pentru ca dosarele să fie preluate de asociațiile legal constituite. Revoluția a devenit o afacere! Și nu doar cu dosarele, sunt multe alte aspecte de elucidat. Eu m-am constituit parte civilă în Dosarul Revoluției și am cerut desecretizarea notelor informative din Piatra Neamț, să vedem cine a ieșit în stradă la ordin și cine a venit din proprie inițiativă. Iar dacă aici se face lumină, atunci se face lumină în toată casa!”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Până să se facă lumină în ”toată casa”, nu s-a făcut nici măcar într-o cameră. Și este evident că printre revoluționari sunt și foști membri de partid, și foști securiști, care au considerat că li se cuvine acest statut, de vreme ce nu s-au opus și nici n-au zădărnicit în vreun fel acțiunile care au condus la schimbarea regimului. La fel de evident este că între revoluționari există un război. L-a confirmat, implicit, și Florin Turtureanu: ”După ce și-a făcut asociație cu acte false și are o grămadă de probleme, Trapiel se leagă de toată lumea ca boala de omul sănătos. Este clar că la București Iliescu a făcut revoluția, iar la Piatra Neamț – Iulius Trapiel”.

Cristina MIRCEA

Despre autor
Adresa: str. Baltagului, nr. 6, Piatra Neamt telefon: 0233/235.907 fax: 0333/816.194
  1. catalin buturca Reply

    Care va sa zica ca la piatra neamt a fost revolutie, dar a lipsit cu desavarsire :)))))))

  2. Aurel Reply

    La Piatra-Neamt nu a fost nici un fel de revolutie,s-au gasit niste oportunisti care au vandalizat sediul Comitetului Judetean,au aruncat toate cartile gasite acolo pe geam,s-au facut comisii si comitete alcatuite din tot soiul de oameni dubiosi dar toate aceste lucrururi s-au facut DUPA CE A DISPARUT CEAUSESCU.Nimeni n-a avut curaj sa spuna ceva pana nu a fost arestat si omorat Ceausescu,in concluzie acesti “revolutionari” de Neamt sunt niste impostori!!!

  3. Radu Antoniu Negru Reply

    Sunt clujean si nu stiu ce s-a intamplat la P Neant ! Dar ” minunatia ” de articol pe care tocmai l-am citit este emblematic !Domnilor…. totusi a salvat din “mainile multimii’ o doamna care avea liste cu ” repartitii ‘ Dar suntem de vina ca acceptam asemenea ” povestiri ” Iar indivizi ca si cei din Piatra Neant nu au obraz . Ce cauta in ” ecuatia ” 1989 ?

Scrie comentariu

*