0233 235.907 office@mesagerulneamt.ro

Sentința unei demiteri abuzive la Spitalul Județean

smart

Conflictul care a dus la demiterea fostului manager al Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț este deja istorie în județ. Ioan Lazăr a fost scos din joc, la scurt timp după ce Emilia Arcan a ajuns președinte al Consiliului Județean Neamț, cu largul și interesatul concurs al Consiliului de Administrație, care a întocmit un document unde vorbea despre încălcări ale legii din partea managerului spitalului. Au urmat câteva săptămâni în care s-a căutat o soluție legală – mulți dintre angajații Consiliului Județean refuzând să semneze documente care să ”justifice”, eventual și postfactum, demiterea. Până la urmă, s-a ales calea unei decizii a președintelui Consiliului Județean, care a fost comunicată Spitalului prin fax și care a dus la încetarea mandatului de manager și, implicit, la încetarea contractului de muncă.

Am fost singura instituție de presă care a susținut de la început că împotriva doctorului Lazăr a existat o campanie concertată, (relativ) bine organizată, dincolo de interese de partid, cum ar putea crede unii. Președintele Consiliului de Administrație, dl. Dan Vasile Constantin, a fost artizanul schimbării, el căutând argumente cu orice preț. În ce măsură aceste argumente au slujit și unor interese economice lezate este o altă discuție. Am scris și am demontat toate acuzațiile aduse public fostului manager. Asta nu înseamnă că nu pot exista lucruri care să-i fie imputabile. Dar, față de acuzele care i s-au adus, dr. Ioan Lazăr nu a putut fi dovedit ca vinovat.

dr-lazar-nouaDupă ce a fost demis, acesta s-a adresat instanței. Iar instanța – în cazul nostru, Secția I Civilă a Tribunalului Neamț – a judecat cazul și i-a dat dreptate doctorului Lazăr. Mai există calea apelului și se știe că orice este posibil în România. Din punctul nostru de vedere, motivarea instanței nemțene este impecabilă ca logică și argumentare. Pas cu pas, sunt demontate argumentele Consiliului Județean Neamț, unele dintre ele la limita ridicolului. Sentința poate fi considerată și un adevărat rechizitoriu la adresa politicenilor care folosesc funcții politice sau administrative pentru a-i demite pe cei care refuză să îndeplinească ordine ce contravin unor convingeri. Este și o palmă dată funcționărimii care asigură actul administrativ-juridic din Consiliul Județean, care a fost nevoită să justifice o decizie despre care toată lumea știa că a fost abuzivă.

Din acest motiv, am hotărât să publicăm toată motivația instanței, chiar dacă, pe alocuri, vorbește în termeni tehnici. Poate așa vor fi evitate alte situații asemănătoare. Și va fi evitată și situația în care spitalul a ajuns la datorii foarte mari, fiind nevoie de intervenția noului președinte al CJ Neamț pentru asigurarea unei finanțări de urgență și numirea unui nou manager interimar.

 * Motivarea Tribunalului ca instanță de fond

«Deliberând astfel asupra excepției de necompetență materială invocată de pârâtul Consiliul Județean Neamț prin întâmpinare, instanța a respins-o ca neîntemeiată, motivat de faptul că raporturile deduse judecății sunt mai apropiate raporturilor specifice de dreptul muncii, iar contractul de management în litigiu este un contract atipic special, de tip particular supus dispozițiilor Legii nr. 53/2003.

În considerarea competenței sale materiale, instanța specializată de litigii de muncă are în vedere și obligația de conformare regulatorului de competență pronunțat de instanța supremă prin Decizia nr. 3394/23.09.2014. Apărările pârâtului (CJ Neamț) cu privire la inaplicabilitatea acestui regulator de competență vor fi înlăturate, astfel: cauza dedusă judecății reprezintă contractul de manager general întemeiat pe același act normativ, Legea nr. 95/2006 și Ordinul nr. 1384/2010. Chiar dacă angajatorul este diferit, considerentele Deciziei ÎCCJ, în reținerea competenței specializate de natura raporturilor de dreptul muncii, sunt deplin aplicabile prezentei pentru că fac trimitere la calitatea de persoană fizică titulară pe funcția de manager al Serviciului Județean de Ambulanță Neamț și la aceleași abateri de la legislația în vigoare.

De altfel, doctrina subsuma raporturilor de muncă și persoanele din sectorul public apreciind că viziunea administrativistă, ține de o concepție ”învechită” (Revista Română de drept privat nr. 6/2011). Or, Decizia în regulator de competență a îmbrățișat tocmai acest punct de vedere, învestind instanța specializată de litigii de muncă.

La același termen, instanța a pus în discuție și excepția nulității absolute a dispoziției contestate, invocată de reclamant prin cererea dedusă judecății și constatând a face parte din categoria apărărilor de fond, a considerat necesară administrarea probelor după reținerea dispozițiilor art. 248 (4) Cod de procedură civilă, în sensul unirii excepției cu fondul.

Reclamantul a indicat probele și teza în dovedire.

Raportat la cererea de probatorii solicitată de reclamant, pârâtul Consiliul Județean Neamț, prin reprezentant legal, a aratat că se opune încuviințării probei cu expertiză tehnică contabilă și expertiză tehnică construcții, iar cu privire la proba testimonială cu audierea celor doi martori propuși, a lăsat la aprecierea instanței.

Tribunalul, în temeiul art. 255 Cod de procedură civilă, a încuviințat cu prioritate proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă și concludentă soluționării cauzei în cadrul căreia a considerat necesară suplimentarea, în sensul ca reprezentantul pârâtului să depună la dosar, în timp util, întreaga documentație a comisiei de evaluare care a verificat criteriile de performanță a activității managerului, în condițiile art. 6.4 din contractul părților.

(…) Atașat cauzei (f. 179), pârâtul s-a conformat suplimentării de probe în sensul că a precizat că nu există nici o documentație a comisiei de cercetare care să fi verificat criteriile de performanță, întrucât nu s-a efectuat cercetarea disciplinară conform Codului muncii, ci au fost aplicate prevederile art. 23 din Contractul de management.

Pe fond, analizând înscrisurile existente la dosar, Tribunalul reține următoarea situație de fapt:

Prin contract individual de muncă, reclamantul a fost angajat în postul de execuție de medic primar (…), funcție din care a fost suspendat în temeiul art. 50 lit. i din Codul Muncii, coroborat cu art. 183 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, pe perioada numirii în funcția de conducere de manager general (…)

Numirea s-a realizat prin dispoziția nr. 219/27.08.2013 în calitate de manager al Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț, pentru o perioadă de 3 ani. Ulterior, s-a încheiat și contractul de management nr. 10503/28.08.2013, întocmit în acord cu Ordinul nr. 1384/2010.

Prin Notificarea nr. 5507/16.03.2016, comunicată la ora 14.45, i s-a adus la cunoștință, în mod expres că ”începând cu data prezentei”, la propunerea Consiliului de Administrație, a încetat contractul de management în temeiul art. 23 coroborat cu dispozițiile art. 22 lit. k.

În aceeași zi de 16.03.2016, prin fax, la ora 17.41, a fost transmisă și Dispoziția Președintelui Consiliului Județean Neamț nr. 164/2016, prin care s-a dispus revocarea din funcție ca urmare a încetării contractului de management.

În mod cert nu este vorba de un act administrativ pur, în care raporturile juridice să fie de subordonare ierarhică pentru că în acest caz nu s-ar fi impus încheierea unui contract bilateral, ci s-ar fi emis un act unilateral de autoritate. Activitatea managerului subscrisă Ordinului nr. 1384/2010 se desfășoară pentru o plată lunară, la care se aplică impozitul pe venit, contribuțiile sociale de pensii și sănătate.

Contractul de management se desfășoară, în cazul reclamantului, în parametrii indicați în art. 5-7 ca drepturi și obligații, dar face parte dintre documentele (în sens de instrumentum) care formalizează raporturile de muncă (în sens de negotium).

Temeiul pentru care pârâtul a dispus încetarea contractului în litigiu, respectiv art. 22 lit. k se încadrează în categoria faptelor și actelor disciplinare. În susținerea acestei idei, vine chiar apărarea Consiliului Județean formulată prin întâmpinare, în sensul că ”…ulterior emiterii Dispoziției Președintelui Consiliului Județean prin Raportul de audit nr. 9056/05.05.2016 au fost descoperite mai multe deficiențe cu privire la desfășurarea actului managerial al reclamantului.

Odată stabilită natura juridică a contractului ce face obiectul prezentului litigiu, și prin regulatorul de competență, instanța specializată constată că va proceda la judecată prin prorogare legală în temeiul art. 278 alin. 2 din Codul muncii, care dispune că: ”Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

Prevederile contractului semnat de părți, sub aspectul încetării din inițiativa angajatorului, nu sunt complete.»

* Consiliul Județean și-a manifestat discreționar autoritatea!

«Art. 6 din contractul de management nu îi permite Consiliului Județean Neamț să-și manifeste discreționar autoritatea. Sunt enumerate astfel foarte strict și limitativ Drepturile pârâtului și care sunt: dreptul la informare nelimitată, de a solicita spitalului documente, de a controla activitățile organizatorice și funcționale cu caracter medico-sanitar, de a fi informat prompt asupra evenimentelor deosebite, de a controla activitatea managerului, ori de câte ori este nevoie și dreptul de a-l revoca la propunerea comisiei de evaluare, numită în condițiile legii. Așadar revocarea nu putea fi realizată decât după o cercetare din partea unei comisii numită în condițiile legii. Atâta timp cât pârâtul (CJ Neamț) refuză jurisdicția conflictelor de drepturi, se pune întrebarea în condițiile cărei legi ar fi trebuit numită comisia de evaluare? Revocarea din funcție are natura juridică similară concedierii disciplinare, în nici o altă materie nu se poate vorbi despre procedura cercetării, prin comisie decât în Codul muncii.

http://mesagerulneamt.ro/wp-content/uploads/2017/04/Banner-web-Tehnoprod-04-2017.jpg

De asemenea, în vederea stabilirii în sarcina părților a răspunderii juridice, nu a fost stabilită o procedură specială care să deroge de la normele de drept comun, Răspunderea contractuală (cap. VII) a impus printr-o formulă generală că: ”Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute de prezentul contract de management părțile răspund potrivit prevederilor legii”.

Protecția salariaților, instituită pe principiul demnității în muncă și pe dispozițiile art. 251 Codul muncii, se impune a fi aplicată și în cazul reclamantului a fortiori în considerarea funcției ocupate, în caz contrar s-ar crea o situație discriminatorie și ar face ineficient principiul apărării în cazul unor abuzuri din partea angajatorului.

Din acest motiv, efectuarea anchetei prealabile este o condiție obligatorie pentru orice tip de răspundere disciplinară.

(…) angajatorul are obligația de a cerceta cu atenție și în amănunt fapta săvârșită de salariat, pentru a putea concluziona în mod obiectiv că salariatul a săvârșit o abatere disciplinară, raportată la filosofia disciplinei din cadrul acelui angajator.

Numai după realizarea acestei cercetări, angajatorul poate dispune sancțiunea disciplinară, pe care o apreciază în raport cu elementele faptei și cu concepția, viziunea angajatorului privind disciplina în unitate.

Lipsa cercetării disciplinare prealabile atrage sancțiunea nulității absolute a deciziei emise fără această cercetare, cu excepția aplicării sancțiunii disciplinare a avertismentului, pentru care nu este necesară efectuarea cercetării disciplinare, această sancțiune fiind aplicată direct.

Procedura cercetării disciplinare presupune mai multe etape: înștiințarea angajatorului cu privire la abaterea disciplinară comisă de un salariat, desemnarea unei comisii de cercetare disciplinară, convocarea salariatului la cercetare disciplinară, încheierea unui proces verbal cu privire la audierea salariatului, propunerea unei sancțiuni de către comisia de cercetare disciplinară, aplicarea sancțiunii, emiterea deciziei de sancționare.

Dispoziția contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor ce vizează convocarea salariatului la cercetare disciplinară și încheierea unui proces verbal cu privire la audierea salariatului, fapt recunoscut de pârât (CJ Neamț) care a precizat (f. 179) că nu există nici o documentație a comisiei de cercetare care să fi verificat criteriile de performanță, întrucât nu s-a efectuat cercetarea disciplinară conform Codului muncii, ci au fost aplicate prevederile art. 23 din Contractul de management.

Temeiurile invocate în cuprinsul Dispoziției nr. 164/16.03.2016 dovedesc aceeași atitudine abuzivă a pârâtului-angajator, prin nerespectarea dreptului la informare și la apărare al reclamantului. Astfel, s-a reținut ca temei al revocării din funcție Notificarea nr. 5507 emisă în aceeași zi,16.03.2016, transmisă prin fax cu numai câteva ore anterior emiterii Dispoziției.»

* Bâlbâială prin justificări a Consiliului Județean Neamț

«Lipsește de asemenea motivarea concisă, în fapt și în drept, a Dispoziției de sancționare. Deși se dispune revocarea, permisă de Contract doar pentru temeiul art. 22 lit. b, motivele de drept nu rezultă decât din cuprinsul apărărilor din dosarul cauzei (Întâmpinare, Precizări). Pentru că instanța a solicitat depunerea documentației comisiei care a verificat criteriile de performanță a activității managerului, documentație strict prevăzută de art. 22 lit. b sau aceea impusă de art. 6 pct. 4, în Precizările depuse la 7.09.2016 (f. 179), pârâtul justifică lipsa acesteia, în sensul că manageriatul reclamantului a încetat pe alt temei, respectiv art. 22 lit. k și art. 22 lit. r, care vizează încetarea pentru abateri de la legislația în vigoare și existența unei culpe ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale. Dar chiar în condițiile temeiurilor invocate, singurul drept de revocare permis pârâtului de contract, condiționează îndeplinirea procedurii de natura celei disciplinare, așa cum impune art. 6 pct. 4… la propunerea comisiei de evaluare, numită în condițiile legii. Contractul de management, care este legea părților, nu prevede că rol de comisie de evaluare ar putea să aibă Consiliul de Administrație, pentru că, în acest caz, s-ar încălca incompatibilitățile.

Mai mult, evaluarea anuală aflată în ființă la data revocării din funcție și care respectă Ordinul 112/2007, în acord cu dispozițiile art. 184 alin. 1 lit. b din Legea nr. 95/2006, este cea întocmită pentru anii derulării contractului – 2013, 2014, 2015. Această evaluare, din care rezultă îndeplinirea punctajului maximal prevăzut de Anexa 1 lit. c din Ordinul 112/2007 (peste 91%). Ultima evaluare, expediată pârâtului cu adresa nr. 1030/20.01.2016, a reținut că la nivelul anului 2015 a fost asumat 100% și a fost realizat 92,32%. La nivelul anului 2014, indicatorii de performanță a activității indică un grad de realizare de 93,68% a execuției bugetare față de bugetul de cheltuieli aprobat.

Aceasta fiind situația de fapt la data emiterii Dispoziției de revocare, instanța înlătură apărările calificate de pe parcursul prezentei cercetări judecătorești, care rețin fapte în sarcina reclamantului, ulterioare Dispoziției, aspect de natură a atrage odată în plus sancțiunea nelegalității. S-a invocat astfel Raportul de audit nr. 9056/05.05.2016 prin care ”au fost descoperite mai multe deficiențe cu privire la desfășurarea actului managerial al reclamantului.”

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 80 din Codul muncii, se va admite acțiunea principală sub aspectul anulării Dispoziției contestate. Actele care au precedat-o, Referatul de încetare a contractului și Notificarea nr. 5507/16.03.2016 nu au o existență de sine stătătoare. Astfel că, prin anularea actului supus controlului judecătoresc, respectiv Dispoziția nr. 164/16.03.2016, acestea rămân fără efect.

Drepturile salariale vor fi acordate pentru intervalul cuprins între revocarea nelegală și încetarea de drept a contractului de management, sens în care se va admite în parte acțiunea precizată, reținându-se și renunțarea la capătul de cerere al acțiunii principale care a vizat repunerea în funcție.

În condițiile în care nu au existat indicii de culpă gravă civilă sau penală, nerespectarea procedurii și graba emiterii actelor contestate nu acoperă nelegalitatea și, dimpotrivă, se constituie și drept argumente de fapt pentru acordarea daunelor morale.

Daunele morale solicitate sunt prevăzute de dispozițiile art. 253 din Codul Muncii, republicat, potrivit cărora angajatorul este obligat, în temeiul normelor și funcțiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu munca sa.

La admiterea acestui capăt de cerere, instanța are în vedere și faptul că, timp de aproximativ 2 ani și 6 luni, activitatea managerială a decurs fără probleme, s-au derulat investiții semnificative, reparații capitale majore, așa cum rezultă din cuprinsul Raportului de audit datat 5.05.2016, iar Comisia de evaluare a managerilor spitalelor a acordat calificativul ”foarte bine” reclamantului, pentru procentul maximal permis de 92,32%, respectiv 93,68%. Până la încetarea de drept a contractului de management, urma să se deruleze încă 6 luni de mandat.

E adevărat că persoanele care ocupă funcții publice, cum este și funcția de director al Spitalului județean, sunt expuse mediatizării, numai că, așa cum rezultă din actele dosarului, încetarea funcției de conducere s-a realizat în mod nelegal, cu încălcarea drepturilor reclamantului, nerespectarea termenelor procedurale având justificare preelectorală. Dacă activitatea reclamantului ar fi pus problemele reclamate, obligația pârâtului era să declanșeze cu mult anterior procedura revocării. Dar, în condițiile date, apare că imaginea reclamantului a suferit în mod disproporționat și nepermis de normativele enunțate.

Chiar dacă informarea cetățenilor s-ar fi realizat în scop pozitiv, încălcarea normelor de drept, echivalând cu o concediere nelegală, nu poate constitui decât un argument în plus pentru acordarea daunelor morale, deoarece nu a fost respectat principiul proporționalității, între interesul public și legalitatea susținerii acestuia.

Instanța va acorda însă compensația pentru prejudiciul moral suferit doar într-un procent infim față de suma solicitată, având în vedere calitatea de instituție publică a pârâtului și a finanțării sale de la bugetul consolidat.

Așadar, față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, va admite în parte acțiunea precizată, potrivit dispozitivului.

În calitate de parte căzută în pretenții, conform art. 453 Cod Procedură Civilă, pârâtul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în cuantum de 1.500 de lei, reprezentate prin onorariu pentru apărător ales. (…)»

* Decizia instanței: 10.000 lei daune morale și drepturi salariale restante

Instanța a anulat dispoziția nr. 164/16.03.2016, semnată de Emilia Arcan în numele Consiliului Județean Neamț. Ea obligă CJ Neamț să ”plătească reclamantului diferența dintre salariul de medic primar/ specialist și cel de manager, de care ar fi beneficiat în funcția de manager de la data revocării sale din funcție și până la data de 28.08.2016”.

De asemenea, obligă pârâtul să ”plătească reclamantului daune morale în cuantum de 10.000 de lei”. Mai obligă la plata a 1.500 lei cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu de avocat. Decizia este executorie, deci, dacă vrea, dr. Ioan Lazăr poate cere unui executor să facă demersurile necesare pentru a încasa banii. Există posibilitatea apelului în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune de partea interesată la Tribunalul Neamț, Secția I Civilă.

Valentin BĂLĂNESCU

Despre autor
Adresa: str. Baltagului, nr. 6, Piatra Neamt telefon: 0233/235.907 fax: 0333/816.194

Scrie comentariu

*