Guvernul Tudose – fiindcă greu se mai poate vorbi despre un guvern social-democrat, în acest caz – începe să se comporte ca un haiduc modern, care nu a învățat din istorie decât că trebuie să ia de la cei care produc și să dea celor care consumă fără a produce. Așa a apărut năstrușnica hotărâre de a da un șut instituțional în fund unei prevederi reparatorii pentru persoanele cu handicap sever.
Până acum, persoanele cu handicap puteau fi angajate, relația fiind mutual avantajoasă și pentru angajat, și pentru angajator. Exista obligativitatea ca un procent din totalul angajaților să fie persoane cu handicap ori, în situația în care acest lucru nu era posibil – fiindcă e dificil de imaginat cum s-ar putea achita un salariat aflat în cărucior cu rotile, bunăoară, de atribuțiile de serviciu de tăietor de lemne în pădure -, firma plătea o taxă în contul persoanelor cu handicap neangajate, care bani sprijineau activitatea societăților care puteau angaja aceste persoane. Deși perfectibilă, relația a funcționat satisfăcător până acum, cum spuneam.
Acum, Guvernul schimbă lucrurile. Ordonanța 60/2017 obligă societățile cu peste 50 de angajați și fără minimum 4% persoane cu handicap în rândul angajaților să plătească o taxă dublă la buget. Prin noile prevederi, dispare, de asemenea, posibilitatea ca firmele să achiziționeze produse și servicii de la unități protejate (acele entități ale căror activități se desfășurau preponderent cu persoane cu handicap sever). Practic, asta înseamnă dispariția de pe piață a unităților protejate – sau a multora din ele, în orice caz -, fiindcă nu vor putea face față concurenței, iar câteva mii de persoane cu handicap își vor pierde locurile de muncă. Impactul social este devastator pentru un guvern de stânga, chiar și fără a aminti aici politicile europene care susțin dezinstituționalizarea și integrarea socială a celor cu dizabilități.
Nici impactul economic nu va fi minor, fiindcă firmele cu peste 50 de angajați vor resimți acut efectele celebrei ordonanțe. Multe din ele nu pot (nu găsesc/ nu au cum) să angajeze persoane cu handicap, deci trebuie să plătească taxa dublă. Nu vor mai putea nici să cumpere bunuri și servicii de la unitățile protejate – care ofereau prețuri mai mici decât cele de pe piață, fiindcă manopera era mai puțin costisitoare -, dar vor trebui să le cumpere de undeva, de la alte firme, la prețuri mai mari. Cheltuielile vor crește semnificativ, fără ca angajatorul să poate face ceva.
Toate acestea pentru că s-a luat o măsură fără ca ea să fie gândită până la capăt, măsură care schimbă ceva bun cu altceva care nu face decât să creeze o problemă socială. Pentru că angajarea persoanelor cu handicap nu va înregistra un salt spectaculos urmare a acestei ordonanțe. Deja există un număr considerabil de persoane cu dizabilități severe care nu pot fi angajate pe piața liberă a muncii, iar condițiile și specialiștii care să lucreze cu aceștia, pentru o (mai bună) integrare a lor la locul de muncă sunt încă departe de România. (V.B.)
FOTO: Pixabay