Acasă Actual TRADIȚII Postul Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos

TRADIȚII Postul Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos

371
0
DISTRIBUIȚI
pietricica turism

Postul Nașterii Mântuitorului sau Postul Crăciunului, cum este cunoscut de credincioși, începe pe 15 noiembrie. El ține 40 de zile, până pe 25 decembrie, pregătindu-i pe credincioși pentru marea sărbătoare a Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos.

Lăsatul Secului pentru Postul Crăciunului este pe 14 noiembrie, în seara Sfântului Filip, ultima zi în care creștinii mai pot mânca mâncăruri ”de dulce”.

Ca orice încheiere de etapă festivă, amintim că, între Sântămăria Mare și Crăciun, se instituie obligatoriu doar două zile de post: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul – 29 august – și Ziua Crucii – 14 septembrie.

Lăsatului Secului de Crăciun se serba cu focuri de puști, pistoale și chiote de veselie, vizite în familie, întruniri ale tinerilor, cu muzică și joc. Asemenea manifestări nu erau doar simple excese, ci marcau despărțirea de petrecerile permise. În lumea străbunicilor noștri, se cunoștea faptul că postul tradițional nu însemna doar interdicții alimentare, ci mai ales restricții comportamentale, așa încât abia din a doua zi a Crăciunului tinerii și gospodarii puteau să mai participe la aniversări, petreceri și hore.

Țăraniide alătădată erau mai înțelepți decât cei de astăzi. Ei spuneau că țin sărbătorile, pentru că și ele îi țin pe ei și postesc pentru că ”postul lungește zilele omului”.

Prin unele zone, se credea că cine postește săptămâna cea dintâi a Postului Crăciunului, de luni până joi, fără să mănânce nimic, va ști cu trei zile înainte când o să moară.

Se mai spunea că postul a fost lăsat de Maica Domnului bătrânului Crăciun, drept pedeapsă pentru că i-a tăiat mâinile nevestei sale, Crăciuneasa, cea care o moșise la Nașterea Mântuitorului.

Se mai povestește că, înainte de intrarea în Postul Crăciunului, țăranii aveau trei sărbători la rând: ”Ajunul”, ”Lăsatul Secului” și ”Spolocania”. Primele două zile le țineau pentru lupi – ”Filipii de Toamnă” și ”Ziua Lupului”.

Până și ciobanii, care rareori ajungeau să coboare la vreo biserică ori mănăstire cât turmele erau la munte, își făceau rugăciunile la brad și nu mâncau niciodată frupt în zilele de Filipi de peste an. Spuneau că țin Postul Crăciunului pentru oi, să nu le prăpădească lupii turma.

În unele locuri, se povestește că Spolocaniile ar fi niște fete frumoase care merg la Maica Domnului, pentru a o ruga să le ierte păcatele, iar în alte părți se crede, exact pe dos, că ar fi niște babe urâte și afurisite, care îndeamnă la rele dacă nu li se ”cinstește” ziua.

Lasă un răspuns