Acasă Actual Mesaj de Primar la moartea Regelui Mihai

Mesaj de Primar la moartea Regelui Mihai

417
0
DISTRIBUIȚI
pietricica turism

Gheorghe Ocneanu, fost primar al municipiului Piatra Neamț ne-a trimis un mesaj de luare aminte, pentru cine mai are timp și chef de așa ceva într-o țară în care toate valorile sunt inversate. Fără alte comentarii, iată mesajul: “La moartea Regelui Mihai.. Mai are cineva curaj/timp sa citeasca un fragment din poezia lui Mihai Eminescu, Epigonii?”

 

Iară noi? noi, epigonii?… Simțiri reci, harfe zdrobite, 

Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, 

Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;

Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;

În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;

Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic! 

 

Și de-aceea spusa voastră era suntă și frumoasă, 

Căci de minți era gândită, căci din inimi era scoasă, 

Inimi mari, tinere încă, deși voi sunteți bătrâni. 

S-a întors mașina lumii, cu voi viitorul trece;

Noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece;

Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! 

 

Voi, pierduți în gânduri sunte, convorbeați cu idealuri;

Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, 

Căci al nostru-i sur și rece – marea noastră-i de îngheț, 

Voi urmați cu răpejune cugetările regine, 

Când, plutind pe aripi sunte printre stelele senine, 

Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergéți. 

 

Cu-a ei candelă de aur palida înțelepciune, 

Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, 

Lumina a vieții voastre drum de roze semănat. 

Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, 

Ce la vântul cald ce-o mișcă cântări molcome respiră;

Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.

 

Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează, 

Ce tablourile minte, ce simțirea simulează, 

Privim reci la lumea asta – vă numim vizionari. 

O convenție e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;

Ați luptat luptă deșartă, ați vânat țintă nebună, 

Ați visat zile de aur pe-astă lume de amar. 

 

“Moartea succede vieții, viața succede la moarte”, 

Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;

Oamenii din toate cele fac icoană și simbol;

Numesc sunt, frumos și bine ce nimic nu însemnează, 

Împărțesc a lor gândire pe sisteme numeroase

Și pun haine de imagini pe cadavrul trist și gol.

 

Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită

Unor lucruri n’existente; carte tristă și-ncâlcită, 

Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra. 

Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, 

Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate. 

Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.

 

Rămâneți dară cu bine, sunte firi vizionare, 

Ce făceați valul să cânte, ce puneați steaua să zboare, 

Ce creați o altă lume pe-astă lume de noroi;

Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină, 

Proști și genii, mic și mare, sunet, sufletul, lumină, –

Toate-s praf… Lumea-i cum este… și ca dânsa suntem noi.

Mihai Eminescu

1870, 15 august

Lasă un răspuns