Acasă Actual Şeful ISU Neamţ: ”Neglijenţele mari încep cu aspecte mărunte”

Şeful ISU Neamţ: ”Neglijenţele mari încep cu aspecte mărunte”

DISTRIBUIȚI

Aflat în fruntea ISU Neamț din luna iunie a anului trecut, lt.col. Mihai Ciprian Mitrea nu pare deloc ”mână de fier”. Este de o discreţie îmbinată cu politeţe şi un extraordinar bun simţ, nişte calităţi în faţa cărora militarilor le este jenă să nu fie responsabili şi să nu execute fiecare ordin la nivel de detaliu.

În principiu, oamenii au rezultate garantate atunci când stilul de conducere este unul autoritar. Dar eu zic că pot fi rezultate bune și foarte bune cu ambele stiluri. Ocup funcții de conducere din 2007 și, de la început, am avut dilema asta, dacă e musai să fii mână de fier sau poți merge pe stilul personal. Am optat pentru a doua variantă. Și am o problemă, pentru că am fost nevoit să fac sesizări la Parchetul Militar pentru anumite cadre”.

Mihai Ciprian Mitrea s-a născut pe 16 septembrie 1976, la Piatra Neamț. Mama era învățătoare, iar tatăl electrician. Are un singur frate, cu 7 ani mai mic, care acum lucrează ca informatician în Belgia. Când era copil, tatăl lui îi povestea constant despre armată și chiar îl îndemna să se înscrie la liceul militar, dar el respingea ideea, pur și simplu, fără să aibă neapărat un motiv. Şi, brusc, în clasa a VIII-a, s-a hotărât să se ducă la liceul militar din Câmpulung Moldovenesc, cunoscut ca liceul fără garduri, pentru că era într-o zonă izolată.

Adolescența este momentul prielnic pentru a croi omul pe un anumit tipar. Deșteptarea era la 6, peste 10 minute începea înviorarea, apoi masa, setoarele, cursuri de la 8 la 14, liber până la 16.30, pe urmă studiu până la 19, masa de seară, iar studiu între 20 și 21, iar la 22 era stingerea. Era regim închis, Câmpulung este pe firul unei văi lungi de 10 km, până în centru sunt 5-6 km. Nu prea ieşeam. Stăteam toți 20 într-o cameră, făceam instrucție, dar nu exagerat, purtam uniforme cu vipușcă roșie și învățam matematică-fizică. Aveam un profesor de matematică foarte exigent. Nu-i asculta niciodată pe cei care ridicau mâna. Eu aveam și câte 3 de 4 la oral. Media mea era undeva între 6 și 7, dar făceam parte din lotul de olimpiadă și, când ne scotea profesorul de la alte ore, toți se întrebau: «Ăsta cu 6 unde se duce?»”.

După o admitere ratată la Facultatea MApN – a scris alt subiect la psihologie, o materie pe care, oricum, o studiase în scurt -, s-a trezit deodată civil. Cine nu lua examenul la ofițeri nu mai era repartizat automat la subofițeri, cum fusese până în 1994. Atunci s-a dus să dea examen la Academia de Poliție, facultatea de pompieri. Cinci ani a învăţat despre construcţii, despre rezistenţa la foc a materialelor, despre posibilităţile de propagare a unui incendiu, în special prin golurile tehnice – spaţiile prin care trec instalaţiile -, despre normativul general şi cele speciale. Şi are dublă calificare: este inginer şi ofiţer de pompieri.

A fost repartizat la Secţia de pompieri Roman, unde se ocupa cu instrucţia şi conducea intervenţiile la incendii. A stat în chirie 3 ani şi, din 2003, s-a mutat, ca locţiitor de comandant, la Detaşamentul de pompieri Piatra Neamţ. Doi ani mai târziu, odată cu înfiinţarea ISU, prin unificarea unităţilor de pompieri şi a celor de protecţie civilă, Mihai Ciprian Mitrea a devenit ofiţer specialist la Inspecţia de prevenire, unde l-a avut şef pe colonelul Aniculăesei, care a condus Grupul de pompieri judeţean. De pe 1 ianuarie 2007, a deţinut funcţia de şef al Serviciului de prevenire, structură din cadrul Inspecţiei, iar din 2012 a devenit şef al Inspecţiei de prevenire. Din iunie 2016, după suspendarea colonelului Niţică, a fost împuternicit ca inspector şef al ISU Neamţ.

* ”Eu nu mă hrănesc în nicio zi cu faptul că trebuie să fiu şef peste subordonaţi”

Eu îl aştept pe colonelul Niţică să revină pe funcţie, după ce se termină procesul. E aiurea ce i s-a întâmplat, după o carieră de peste două decenii. Nu cred că se aştepta nimeni la aşa ceva: omisiunea sesizării. Era în prima oră de somn, cum eram eu, când am fost anunţat despre accidentul cu microbuzul care a căzut în Bistriţa. Nu-mi venea să cred ce aud: 10 oameni în apă. E dificil să te gândeşti, în astfel de momente, la litera legii. Întâi te gândeşti la oameni”.

Cu gândul la oameni, în general, dar şi la el însuşi, Mihai Ciprian Mitrea declară, oricând, că locul cel mai confortabil pentru el este Inspecţia de prevenire. Pentru că mintea lui, formată pe matematică-fizică şi îmbogăţită cu elemente de construcţie, acolo funcţionează la parametri optimi.

Nu-i place neapărat să fie şef peste un inspectorat întreg, însă o face. În stilul lui. Care înseamnă acelaşi ”mulţumesc” ca şi până acum pentru orice lucru pe care oamenii îl fac. Şi aceeaşi eleganţă cu care răspunde, fin ironic, când reacţia subordonatului nu este pe măsura aşteptărilor. Șefia îl costă, totuși, nişte ore de program în plus în fiecare zi. Ajunge acasă pe la 18.30, plecat de dimineaţă, de când îl duce pe Matei la şcoală. Îi place să meagă pe jos, de la Orion, unde locuieşte, până la sediul ISU, de lângă Piaţa centrală, indiferent de anotimp. Şi e foarte atent, indiferent de circumstanţe.

La ţinuta militară, nu pică bine să fii neîngrijit. După ce-ai fost educat, ani în şir, să te bărbiereşti, să nu ai perciunii prea lungi sau pantalonii necălcaţi, începi să observi critic lucrurile astea. Neglijenţele mari încep cu aspecte mărunte. Eu nu mă hrănesc în nicio zi cu faptul că trebuie să fiu şef peste subordonaţi. Eu doar ştiu că trebuie să-mi îndeplinesc misiunea. La fel ca fiecare dintre ceilalţi. În acest context, consider că una dintre cele mai importante valori umane, poate cea mai imporantă, este corectitudinea. În ISU, la fel ca şi în alte instituţii, sunt sute de poveşti de viaţă. Dar în spatele acestor poveşti, reuşita – la fel ca şi eşecul -, aparţine echipei. În momente critice, la intervenţii de amploare, totul se transformă, este un alt ritm şi nu mai timp să te gândeşti la tine însuţi. Uneori, după, dai filmul înapoi şi te întrebi când era să mori ultima dată. Pentru mine, a fost cisterna de la Roman, răsturnată pe şosea. Încărcată cu tone de butanol şi etanol, suspendată, la un moment dat, în macarale. Nu ştii ce se poate întâmpla, dar, în momentul acela, te gândeşti că poate macaragii, aduşi de acasă, din alte judeţe, în ziua lor liberă, sunt nişte profesionişti”.

Dincolo de riscurile pe care şi le asumă prin natura profesiei, Mihai Ciprian Mitrea dă impresia unui om relaxat. Ancorat în valorile familiei, trăieşte cu aceeaşi intensitate o intervenţie, cum aşteaptă o vizită la Disneyland cu fiul lui şi cu soţia lui, Loredana Mitrea, care este profesoară la Colegiul Naţional ”Petru Rareş”. Evenimentul, pentru el, nu are strict însemnătatea unui incendiu sau a unui accident. Evenimentul poate fi partea frumoasă a vieţii: o întâlnire cu părinţii, cu fratele din Belgia, cu prietenii sau cu un fost coleg. Mereu, şi în orice ocazie, cu acea grijă de a nu ieşi în faţă, de a avea înţelegere pentru fiecare în parte. Acelaşi ”stil personal”, care nu e niciodată deranjant, dar are grijă să se încadreze, la virgulă, în reguli. Fără zgomot, dar cu rezultatele care vin, şi acasă, şi la serviciu, din bun simţ, din exigenţa exerciţiului şi a experienţei.

Pentru Mihai Ciprian Mitrea, valoarea cea mai de preţ este, fără ezitare, ”corectitudinea”. O noţiune cu atât de multe şi aplicabile sensuri, încât este evident că efortul de a fi corect în orice circumstanţă este un consum. Dar, dacă nu te consumi ca să fii corect, pentru ce altceva ai putea să te consumi, conştient, în viaţă?

Cristina MIRCEA

pietricica turism

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns