Un drum de la Roman la Valea Ursului este o acțiune care nu rămâne nepedepsită. La drumul județean DJ 207C te intrigă alternanța sectoarelor: parcurgi un kilometru de drum asfaltat corect, după care urmează trei kilometri de gropi care așteaptă, căscate, roțile mașinilor. Apoi iar o porțiune bună… Succesiunea acestor porțiuni pare să nu aibă nicio logică. Răspunsul aveam să-l aflu ceva mai târziu, de la primarul comunei Valea Ursului, Viorel Smeria.
Satul Valea Ursului, reședința comunei, este situat într-o vale, firesc. Dar tot în văi sunt așezate și celelalte sate din comună – Chilii, Bucium, Giurgeni, Muncelu de Jos. În ceea ce privește relieful comunei, un aspect unic îl constituie Dealul Uriașului, alcătuit din nisip albicios cu granulație fină, format prin acumularea de sedimente. Pe acest deal, în perioadele ploioase, în multe locuri se formează foarte ușor un soi de pâlnii, prin care apa intră în sol, provocând ulterior alunecări de teren, cum a fost cea care a necesitat 3 ani de lucrări de consolidare și reparații pe DJ 207C.
Primăria comunei e așezată cumva la marginea satului Valea Ursului, acolo unde drumul județean nu se mai numește DJ 207C, ci DJ 159 și merge până la Băcești. Clădirea e umbrită de brazi, nuci și arțari. Interiorul arată bine, are tâmplărie de termopan, fotolii în biroul primarului și calculatoare.
* Un primar rutinat
Viorel Smeria este primarul comunei din anul 2000, deci e în al cincilea mandat. El a devenit subiect de știre națională în august 2007, când un avion MIG 21 Lancer a scăpat o rachetă la 500 de metri de o casă din satul Chilii. Atunci, Ministerul Apărării Naționale a susținut că fusese un rezervor suplimentar, iar primarul Smeria a contrazis ministerul: ”Am găsit o rachetă de circa 2- 2,5 metri lungime, cu aripioare, cu bot ascuțit, cu silueta exact cum este o rachetă. Am făcut și poze”.
Acum e relaxat domnul Smeria, dar, din motive știute doar de dânsul, nu mă primește în biroul său, ci în cel al contabilității.
”Comuna are cinci sate, dar, din păcate, nu stăm prea bine la capitolul investiții private”, începe primarul Viorel Smeria să prezinte starea comunei. ”Sunt dezvoltate doar câteva ferme agricole pentru creșterea animalelor. În Valea Ursului, în Bucium și în Chilii. În total sunt vreo 6.000 de oi, peste 3.000 de bovine, totul realizat prin subvențiile oferite de guvern pentru agricultură”.
Mărirea salariilor bugetarilor și diminuarea impozitelor afectează, desigur, și Primăria Valea Ursului. Însă domnul primar este acum în PSD și nuanțează lucrurile: ”Banii de salarii ne ajung. Până în noiembrie, cam așa. Eu nu pot să comentez ce a promis guvernul, că va compensa pierderile, dar sperăm să facem față”.
În comună sunt înregistrate peste 175 de dosare pentru ajutor social. ”La ajutorul social, noi înregistrăm mereu o fluctuație a numărului de dosare. În perioada de toamnă-iarnă se înmulțesc, iar primăvara-vara scade numărul lor. Fiindcă mai pleacă la muncă, pe unde mai găsesc, și renunță la ajutorul social. Aici eu cred că ar trebui modificată cumva legislația, în sensul să nu tot te joci cu dosarul de ajutor social, ba îl depui, ba renunți. Adică eu așa văd lucrurile: ori rămâi asistat social, ori, dacă ți-ai găsit de muncă, rămâi la muncă, nu veni iar la mine”.
* Despre drumuri și bani
Discuția este întreruptă de o bătrână, foarte adusă de spate, îmbrobodită de i se vede numai nasul acvilin, sprijinindu-se într-un băț noduros. Un personaj coborât parcă din povești: ”Bună zîua, dom’ primar, am vinit”, declară bătrâna ferm. ”Pot sî bag căruța în spati?” Primarul îmi spune că e săracă, nu are pe nimeni și el îi dă niște lemne de foc. Primăria deține peste zece hectare de pădure.
Și, vorbind despre drumuri și starea lor, acum capăt și explicația alternanței zonelor bune cu cele stricate de pe DJ 207C: ”Banii s-au împărțit pe toate comunele, că nu se putea da unora și altora nu. Și atunci s-au dat bani tuturor, dar insuficienți pentru ca să-ți repari tu toată zona distrusă. S-a mers mai degrabă pe «ai bani de 1 km, îl pui unde vrei tu». Și primarii și-au reparat mai întâi zonele cele mai stricate. Între timp, cele care erau mai bunișoare au cedat și ele… Și tot așa. Eu mai am vreo 1.400 de metri de reparat în Valea Ursului”.
Primăria Valea Ursului a derulat, în timp, destule proiecte pentru reparații drumuri, dar mai cu seamă pentru modernizări de drumuri comunale, ceea ce a făcut ca, la această dată, toate satele din comună să aibă drumurile principale asfaltate. ”Acum am un proiect, «Modernizare drumuri de interes comunal», pentru satele Bucium, Chilii și Valea Ursului. Am semnat contractul cu Ministerul Dezvoltării, pentru 5,5 km de drumuri sătești. Și așa se face că mai rămân foarte puține drumuri pietruite în comună”
* Probleme de conștiință
Dacă întrebi niște primari de comune ce probleme au, din punctul de vedere al unui edil, cu rare și particulare excepții, toți îți spun: starea drumurilor și mentalitățile oamenilor. Domnul Viorel Smeria nu face excepție, fiindcă despre drumuri ne-a vorbit deja: ”Mai am o problemă cu conștiința omului: nu reușesc să umblu la ea. Din păcate, nu există încă acea conștiință că trebuie să facem bine. Nouă, dar și comunității. Citez din «adversari politici», dar e corect, este vorba despre conștiința lucrului bine făcut. Și mă refer în special la gunoaie. Gunoaiele reprezintă o problemă națională, trebuie să o recunoaștem. E ca o boală. Nu reușesc, nici măcar cu elevii. În zadar le spunem: uite acolo trebuie să depozităm gunoaiele, uite aici, la coșul de gunoi trebuie să punem ambalajul de la biscuiți… Oamenii maturi, ce să mai zic? Nu mai aruncați, măi oameni buni gunoiul aiurea! V-am adus pubele, v-am dat tomberoane, folosiți-le pe acelea! Păi, ultimul exemplu: probabil că ați văzut, când ați venit, pe marginea șoselei care duce la Roman a răsturnat unul ditamai căruța de gunoi. Și e gunoi rezultat din ce a măturat el prin curte: brăduț de Crăciun, sticle de plastic, hârtii, surcele, cârpe… Ei, cum Doamne iartă-mă poți să arunci gunoiul tău – că l-am și identificat și l-am amendat, că nu se mai poate – pe marginea unei șosele pe care circulă atâta lume?”
În 2017, Primăria a plătit pentru ridicarea gunoiului peste 70.000 de lei firmei Rossal, iar domnul primar Smeria apreciază că, la un total de 4.500 de locuitori, nu este foarte mare costul. ”Noi avem puncte de colectare, cu pubele. Noi nu putem să facem, cum vor unii, colectare din poartă în poartă, fiindcă toate satele comunei noastre sunt construite cumva radial și ar trebui să se consume foarte mult carburant numai ca să treacă gunoiera de pe un inel pe altul”.
Primăria Valea Ursului duce lipsă de personal. ”Nu am om la Urbanism, nu am om la Registrul agricol, la Contabilitate mai îmi trebuie un om. E greu. Pe urbanism avem contract de colaborare cu Consiliul Județean. Dacă vrea cineva să-și facă o casă, la Consiliul Județean trebuie să meargă după autorizație de construire și certificat de urbanism… e greu. Tot scoatem posturi la concurs, dar nu se prezintă doritori”.
* Un Consiliu local care nu dă socoteală nimănui
În Consiliul local din Valea Ursului sunt 13 consilieri și domnul primar Viorel Smeria zice că nu e un număr cu ghinion. 11 dintre ei sunt PSD, unul liberal și unul USR, ”care este poștaș”, completează primarul. Nu are probleme cu majoritatea în consiliu, are însă cu trimiterea hotărârilor de consiliu la Prefectură, pentru avizul de legalitate. Are probleme cu site-ul primăriei, pe care, din 2016 încoace, nu mai apar decât anunțurile de angajare. Nu declarații de avere și interese, nu hotărâri ale consiliului, nu rapoartele de activitate… La aceste obiecții, domnul primar răspunde: ”Daaa? Păi… trebuie să-l întrebăm pe domnul secretar… ce se întâmplă?” Ca un făcut, domnul secretar exact atunci era plecat ”în teren, să rezolve o chestiune”…
* Despre școală și bani
În comună, există cinci școli, fiecare sat cu școala lui. La acestea, dar și la grădinițe, sunt înscriși 725 de copii. Transportul copiilor din sate la Liceul Tehnologic din Valea Ursului se face cu două microbuze școlare, asigurate de primărie. Naveta cadrelor didactice este decontată de primărie și ajunge la vreo 80.000 de lei anual.
Directoarea Liceului Tehnologic din Valea Ursului este, de 12 ani, doamna Iuliana Spătariu. Face naveta cu mașina personală, fiindcă nu poate depinde de mersul autobuzelor. I se decontează – ca și altor cadre didactice – costul unui abonament pe autobuz, adică 220 de lei lunar. Asta înseamnă că, jumătate de lună, cei care vin la școală cu mașina personală pun din buzunarul propriu bani de carburant.
* Liceul Tehnologic
A apărut când s-au desființat școlile de arte și meserii, în 2011, cumva obligatoriu. Directoarea nu a putut concepe desființarea școlii de arte și meserii, fiindcă absolvenții claselor a VIII-a din comuna Valea Ursului ”pur și simplu nu-și puteau permite să ajungă la Roman”, spune dânsa acum. Doamna Spătariu s-a zbătut mult ca să reînființeze școala, de data aceasta ca liceu tehnologic. Moștenea o oarecare bază materială – precară, e drept, dar era, totuși – și cadre didactice ingineri calificați. Liceul are trei clase de învățământ profesional, câte una pe nivel, în specializarea ”Industrie textilă, pielărie”, cu calificarea ”confecționer produse textile”. În total, 80 de elevi, din care, la sfârșitul semestrului I, șase au abandonat.
”Avem o prezență bună la școală”, spune doamna directoare, referindu-se strict la clasele de profesională, ”fiindcă vin mai ca să învețe, mai pentru bursă… Aici, în zona aceasta, nu sunt atât de multe persoane plecate la muncă în străinătate și deci copiii nu se pot baza pe banii din Italia, trebuie să frecventeze școala”.
Absolvenții liceului se pot angaja doar în Roman, că în zonă nu e nicio croitorie. ”Se întâmplă un fenomen foarte ciudat”, spune doamna directoare. ”Omul nu vrea să muncească, ce să o mai dăm pe după vișin? Și își face socoteala următoare: de ce să primească salariul minim pe economie lucrând 8 ore la o firmă, dacă, stând liniștit acasă, primește aceeași sumă de bani? A avut cineva inițiativa și a înființat o firmă de croitorie aici, în sat, dar nu a funcționat mult și a dat faliment”.
Liceul din Valea Ursului are niște contracte de practică la Roman, cu firme de confecții și, din 25 de absolvenți, anual se angajează 5-6. În comună, în afara Liceului Tehnologic din Valea Ursului, mai este o școală gimnazială (cu clase I-VIII) în satul Chilii, iar în celelalte sate funcționează școli primare (I-IV). În fiecare sat există și grădinițe. Până în 2000, a funcționat și în satul Giurgeni un gimnaziu, care s-a desființat ulterior.
* Celelalte școli față în față cu natalitatea
În prezent, în Bucium, Giurgeni și Muncelu de Jos, școlile primare funcționează cu predare simultană. ”Este foarte greu”, recunoaște doamna Spătariu, ”dar nu avem cum altfel. Sunt, în general, două clase la care predă, simultan, un singur învățător. Orarul este făcut în așa fel încât o clasă să aibă o oră mai lejeră, de exemplu desenul, iar clasa cealaltă matematica. Se lucrează foarte mult pe fișe de lucru și copiii învață să lucreze individual, iar învățătoarea se ocupă când de unii, când de alții. Este foarte greu. La Bucium, sunt 3 cadre didactice pentru o clasă de sine stătătoare și pentru două simultane. La Giurgeni, sunt două cadre didactice; o învățătoare are clasele 0, a III-a și a IV-a și cealaltă are a I-a și a II-a. La Muncelu, sunt două cadre didactice: o învățătoare are clasele a II-a și a IV-a, iar cealaltă are clasa 0 și clasele a I-a și a III-a. E drept că aici, în clasa a III-a, sunt doar 3 copii. Dar sunt sate, nu în comuna noastră, unde este un singur cadru didactic la toate clasele primare, adică clasa 0 plus celelalte patru”.
Cadrele didactice care predau la clase simultane beneficiază de… 7% spor la salariu.
Dinamica populării școlilor din comuna Valea Ursului este interesantă, după cum ne explică doamna directoare: ”Dinamica e puțin crescătoare, dar destul de puțin. Alt aspect: avem copii puțini la clasele a IV-a și a V-a, pentru că, în urmă cu patru ani, s-a inventat clasa 0. A trebuit să împărțim copiii și la clasa 0, și la clasa a I-a. În Bucium, de exemplu, unde în anii din urmă în clasa 0 aveam 4-5 copii, anul trecut au intrat 17. La fel se întâmplă și la Giurgeni, de la 5-6 copii, acum au intrat 14. Acum, dacă analizăm, e o creștere demografică, nu? Dar creșterea asta se observă mai ales la familiile cu o situație mai precară. Fiindcă aceste familii primesc, pentru copii, destui bani de la stat. Dacă duc copiii la grădiniță, primesc 50 de lei pe lună bon valoric, dacă familia nu depășește un anumit venit – și noi avem peste 70 de copii care primesc aceste bonuri. Dacă sunt mai mulți copii în familie, au alocație complementară de la primărie, apoi ajutor social. Iar mama nu poate munci, fiindcă are de crescut copiii… Deci, una peste alta, în comunele mai îndepărtate de orașe, cum e și comuna noastră, natalitatea crește. Pe când, în comunele mai apropiate de civilizație, școlile merg spre desființare”.
În Valea Ursului, se simte nevoia încă unei clădiri pentru școală, atât cu săli de clasă, cât și cu spații pentru diverse laboratoare (de informatică, de exemplu, este cel mai urgent), dar și pentru o bibliotecă mai mare.
* Cadrele didactice din comună, un colectiv navetist de femei
În toate școlile din comuna Valea Ursului muncesc 52 de cadre didactice. 34 titulare și 18 suplinitoare. Doamna directoare Spatariu are o durere și în legătură cu titularizările: ”Știți cum e acum? Anul acesta e titular aici, la anul pleacă la altă școală… Cam 25 de cadre suntem mai de demult în comună și suntem constanți, dar avem și câțiva care s-au titularizat la noi, fiindcă erau posturi, iar anul următor au plecat la alte școli, prin detașare, prin transfer”.
90% dintre cadrele didactice sunt navetiste – la Liceul Tehnologic Valea Ursului, toate cadrele sunt -, având domiciliul în Roman. Sunt două excepții, o persoană din comuna Ion Creangă și alta din Rediu. Câțiva sunt localnici, în satul Chilii… Spre deosebire de anii trecuți, când parcurgerea drumurilor sătești era o adevărată aventură și navetiștii ajungeau la școli prăfuiți și ca vai de ei, acum drumurile până la școli sunt asfaltate în toate satele comunei.
Din Giurgeni, Bucium și Muncelu de Jos, elevii de gimnaziu și cei de la Liceul tehnologic, aproape 100 la număr, fac și ei naveta, cu cele două microbuze ale primăriei, din satele lor până la liceu.
Cadrele sunt femei. 94%. Sau, folosind cuvintele directoarei, ”Din cele 52 de cadre didactice, sunt vreo 3-4 bărbați”. Să fii femeie și să conduci un colectiv de femei nu-i deloc simplu. ”Îmi este greu, sigur că e greu. Ca profesor, mă duceam în clasă, îmi făceam ora și atâta tot. Copilul e copil, mă asculta și, deci, puteam stăpâni colectivul acela de elevi. Cu adultul, însă, este foarte greu să lucrezi. De aceea, întotdeauna la începutul anului școlar, le spun colegilor: «Am ales să lucrăm împreună aici anul acesta, fiindcă au fost alegerile noastre, nu ne-a obligat nimeni să venim aici. Aș dori să dispară noțiunile de titular, suplinitor, calificat, necalificat. Toți suntem colegi, asta e noțiunea pe care o folosim, aceea de colegi. Să vedem părțile bune ale colegilor și să încercăm să ne suportăm unii pe alții, pentru că aici stăm cea mai mare parte din viața noastră.» Și, mulțumesc lui Dumnezeu, e bine. Nu spun că nu sunt, ca în orice cancelarie, grupuri, grupulețe, dar, una peste alta, ne facem treaba bine”, încheie doamna Iuliana Spătariu.
Valea Ursului se bucură de o benzinărie, lucru mai rar întâlnit pe drumurile județene. Dar starea drumurilor din comună, constatată ”pe viu” la plecarea de la primărie, e departe de a fi bună. E mai degrabă jalnică. Am văzut și niște câini fără stăpân. De vreme ce domnul primar nu a amintit nimic despre asta la capitolul ”probleme”, probabil că nu-i dau dureri de cap, nici de conștiință.
Dan AILINCĂI