Acasă Actual ”De când sunt eu la Garda Forestieră, nu a venit niciun proprietar...

”De când sunt eu la Garda Forestieră, nu a venit niciun proprietar de pădure să reclame că i-au fost tăiaţi arborii”

DISTRIBUIȚI
izotec

• interviu cu ing. Vlad Vieru, şef serviciu Garda Forestieră Județeană Neamţ

Garda Forestieră Neamț este, conform atribuțiilor, structura care ”asigură aplicarea legii în scopul dezvoltării durabile a resurselor forestiere și cinegetice și contribuie la îmbunătățirea cadrului normativ, în interes public”. Instituția își realizează misiunea prin monitorizarea modului în care este respectată legea, organizarea și efectuarea controalelor/ inspecțiilor, aplicarea măsurilor legale, conștientizarea publicului, colectarea și furnizarea de informații pentru îmbunătățirea cadrului normativ specific și emiterea avizelor și autorizațiilor, în condițiile legii. Practic, garantează aplicarea și respectarea regimului silvic și cinegetic.

Având imaginea de ansamblu a tăierilor ilegale, ”indiferent de proprietar”, Garda Forestieră știe exact dacă se poate vorbi despre un fenomen, dacă se mai poate pune problema unor grupuri infracționale – cum au fost cele din Dămuc și Grințieș, acum niște ani – și, mai ales, dacă pădurile retrocedate pe Valea Muntelui sunt, acum, în pericol. Mai trebuie spus că Direcția Silvică Neamț, care administrează cam 70% din suprafața totală de pădure din județ, a contabilizat, anul trecut, tăieri ilegale în volum de 2.649 mc. La rândul ei, Garda Forestieră a constatat 1.456 mc lemn tăiat ilegal, valoarea prejudiciului creat fiind de 853.848 lei. În total, într-un an întreg, volumul rezultat din tăieri ilegale este de puțin peste 4.000 mc. De la acest subiect am început discuția cu Vlad Vieru, șeful Seviciului Garda Forestieră Neamț. O instituţie înființată în anul 2016, prin reorganizarea fostului ITRSV Suceava.

– Ce vă spune cantitatea de 4.000 mc anual?

În 2010, când am venit eu la Garda Forestieră şi am făcut un control la Grinţieş, am găsit foarte multe cioate. Ne-ar fi luat ani să le inventariem pe toate. Au fost constatări – într-o singură acțiune de control, au fost constatați, într-o singură parcelă, arbori tăiați ilegal cu un volum de 6.207,7 mc. În prezent, 4.000 de mc într-un an întreg, în tot judeţul, este o cantitate care mie îmi spune că mai sunt probleme, dar nu foarte mari şi, în niciun caz, de natură să pună în pericol în vreun fel continuitatea pădurii. Acum au fost inundaţii şi, ca de fiecare dată când fenomenele meteo sunt peste o anumită limită, populaţia, dar şi presa invocă acelaşi clişeu, cu ”defrişările”. Însă, de când sunt eu la Garda Forestieră, nu a venit niciodată vreun proprietar de pădure să reclame că i-au fost tăiaţi arborii de pe proprietate. Întotdeauna proprietarii de pădure au ştiut. În zonele unde au fost acum inundaţii nu se poate vorbi despre tăieri ilegale. A venit ministrul în zonă, l-am însoţit, am discutat cu oamenii şi nimeni nu a spus nimic despre tăieri ilegale de pădure, pentru că nu există.

– În mediul on line, cel puţin, dar nu numai, aceasta a fost tema cel mai des invocată. Inclusiv în privinţa pădurii Sturdza.

Pădurea Sturdza este administrată de Ocolul Silvic Domeniul Hangu, un ocol silvic privat, care are aceeaşi organizare ca orice alt ocol şi respectă acelaşi regim. Consider că și ocoalele silvice private au ajuns la un anumit grad de responsabilitate, încât dl. Sturzda, nici să vrea, nu poate tăia pădurea cu încălcarea regimului silvic. Iar suprafeţele pe care le-a vândut sunt, la rândul lor, administrate de două ocoale silvice private, unul din Focşani, iar celălalt din Fălticeni. Ocolul Silvic Cascade, care a avut în administrare până în acest an 5.020 de hectare de pădure, a construit un drum forestier cu fonduri europene, iar tot volumul de masă lemnoasă exploatat la construirea drumului a fost scăzut din volumul  pe care ar fi trebuit să-l recolteze, conform prevederilor amenajamentului. Eu zic că, în momentul de faţă, am ajuns la un echilibru stabil, pe care l-am realizat în colaborare cu Direcţia Silvică, structurile silvice private şi cu Biroul de combatere a delictelor silvice din cadrul Poliţiei Neamţ. Evident că mai sunt probleme, evident că se mai întâmplă anumite lucruri, însă totul se încadrează într-o limită rezonabilă.  Mai ales dacă facem o comparaţie cu alte zone din ţară, unde aceste trei instituţii au unele probleme de colaborare pentru aplicarea legii, în interes public.

– Măsura eficienţei este dată de diferenţa dintre masa lemnoasă exploatată legal şi volumul de lemn rezultat din tăierile ilegale?

Nu este, neapărat, o modalitate de a evalua amploarea fenomenului. La fel, putem face un raport între volumul arborilor tăiați ilegal și suprafața fondului forestier. Având aproximativ 262.000 de hectare fond forestier şi 4.000 mc pe an din tăieri ilegale, rezultă 1,3 mc la 100 de hectare. Pădurea nu e uşor de păzit. Nu este ca o hală în care sunt şuruburi, pădurarul o încuie şi pleacă acasă, iar până a doua zi nu mai umblă nimeni acolo. Pădurarul e şi el om, mai merge la spital, mai duce copiii la şcoală. De fiecare astfel de moment poate profita un om care vrea să facă rău, pentru că ştie că pădurarul va plăti din buzunar orice arbore tăiat. Iar gestiunea unui pădurar, care are în grijă chiar și 1.000 de hectare, care înseamnă aproximativ 200.000 mc de lemn, este de 14 milioane de euro! Dacă, la o inspecție, se constată un volum al arborilor tăiați ilegal, mai mare de 15 mc, pădurarul este dat afară. Direcţia Silvică funcţionează după aceste criterii: îi dă afară pe cei care nu corespund şi-i penalizează pe cei care rămân. Este foarte bine că se întâmplă așa, deoarece controalele pe cuprinsul pădurii sunt consumatoare mari de resurse din partea instituției care le realizează, iar puterea exemplului descurajează producerea faptelor care contravin regimului silvic. Un efort mare sunt nevoiți să facă și angajații Parchetelor, noi fiind obligați, prin lege, să transmitem către ei toate actele de control prin care am constatat prejudicii, produse prin fapte ce pot fi calificate ca infracţiuni, ei urmând să incerce să identifice făptuitorul, în unele cazuri după 3-4 ani de la producerea faptelor.

– Garda Forestieră, care are mult mai puţini angajaţi, după ce criterii funcţionează?

Noi suntem doar 8 oameni şi, conform Codului Silvic, raportat la suprafața fondului forestier din județul Neamț, ar trebui să fim 23, avem 3 maşini – inscripţionate – şi trebuie să controlăm tot. Iar, de la sfârşitul anului 2016, avem stabilite atribuții noi, privind decontarea cheltuielilor de pază, pentru că proprietarilor de pădure li se decontează aceste cheltuieli, dacă suprafața proprietății forestiere este mai mică sau egală cu 30 ha. Suma acordată de la bugetul de stat, pentru acoperirea costurilor cu serviciile silvice, este de 134,34 lei/ha pe an în zona de câmpie, 67,17 lei/ha în zona de deal şi 41,33 lei/ha în zona de munte. Pentru a li se deconta aceste cheltuieli, proprietarii trebuie să facă un dosar cu documente, care se depune la ocolul silvic cu care proprietarul are încheiat contract pentru asigurarea serviciilor silvice. Ocolul silvic întocmește documentele de decontare, iar, după ce sunt considerate conforme cu prevederile legale de către GF, respectiv de minister, se fac plățile către ocol. Procedurile implică tot felul de probleme şi tot felul de situaţii, care includ alte rânduri de documente şi un volum semnificativ de muncă. Dar activitatea noastră de bază rămâne controlul, care implică un anumit grad de stres. Niciodată omul găsit în neregulă nu admite că el a greşit. Din start, discuţia se desfăşoară în contradictoriu. Permanent, unii proprietarii de păduri sau unii operatorii economici caută noi metode de a eluda legea, pentru a exploata lemnul din proprietățile pe care le dețin, respectiv pentru a introduce în circulație materiale lemnoase fără proveniență legală.

– Incidente, ameninţări, ultraj sau doar discuţii?

Acum, doar discuţii contradictorii, dar am trecut şi prin vremuri mai grele. Am avut maşina incendiată şi împinsă în peretele pensiunii în care dormeam, după ce, timp de 30 de zile în care am monitorizat cu încăpățânare circulația materialelor lemnoase de la Comănești până la Ghimeș, am descoperit că pădurea de pe Valea Trotușului dispărea ”legal”, cu trenul. Am constatat aproximativ 6.000 de metri cubi, transportați în primele cinci-șase luni ale anului 2008.

În 2005, tot în judeţul Bacău, făceam echipă cu actualul inspector șef, dl. Gășpărel, eram simpli consilieri la control, am însoțit-o pe Dana Grecu, de la Antena 3, pentru a-i prezenta dezastrul pe care l-am constatat. Când am ajuns sus, proprietarul a scos pistolul şi l-a pus pe o cioată. A fost felul lui de a arăta că este stăpân şi face ce vrea și se scuza cu pretextul că o taie altul dacă nu o taie el. Nici nu se mai aplecau să taie arborii de la pământ, îi tăiau de la un metru înălţime. Era mai comod.

În Neamţ, am avut incidente şi la Dămuc, dar și cu gateriști recunoscuți ca fiind recalcitranți, de la Grinţieş.Unuia i-am oprit un camion încărcat cu cherestea pe E85. Avea el nişte acte, toţi au, rar când găseşti pe câte cineva care să nu aibă chiar nimic, dar, din anumite elemente, îţi dai seama că lucrurile nu sunt în regulă. A început să-mi spună câte persoane influente poate suna el și ce voi păți eu. I-am spus să facă ce dorește, oricum cheresteaua va fi confiscată. A luat șoferul și a plecat. Ne-a lăsat cu TIR-ul în drum. Cu ajutorul colegilor de la Inspectoratul de Poliție și de la ocolul silvic, am reușit să supraveghem TIR-ul peste 48 de ore. Când a văzut că nu-l poate lua, a venit și l-a descărcat de bună voie. Nu am fost sunat de nimeni, dar presiunea la care suntem supuși în astfel de momente este fantastică.

– Odată cu tema defrişărilor, a mai înviat un clişeu: ”mafia lemnului”.

În primul rând, aş fi foarte curios să aflu cum ar defini cineva mafia lemnului. Am remarcat sintagma asta folosită mai ales în presă, dar şi de organizaţiile de mediu, care trebuie să ”combată” ceva, pentru că, altfel, nu ar mai avea obiect de activitate. Au fost cazuri când funcționari ai instituțiilor cu atribuții în combaterea acestui fenomen au fost anchetați sau chiar condamnați pentru fapte de natură infracțională, dar eu, personal, aș utiliza termenul grupuri infracționale. Mi-e foarte greu să cred că, în judeţul Neamţ, unde, într-adevăr, au existat  zone cu tăieri ilegale în perioada 1995-2010, putem vorbi, astăzi, despre o mafie a lemnului.  Avem tăieri ilegale şi acum, dar în puncte diferite, făcute de persoane care n-au nicio legătură unele cu altele, fără niciun tip de organizare şi fără niciun fel de protecţie. Despre ce mafie vorbim? Îi asigur de toată colaborarea noastră pe cei care chiar vor să ia atitudine împotriva fenomenului tăierilor ilegale și le recomand să se adreseze instituției noastre, dacă au la cunoștință despre fapte care au afectat integritatea fondului forestier, indiferent dacă este proprietate publică a statului sau proprietate privată.

Cristina MIRCEA

pietricica turism

Lasă un răspuns