Acasă Actual Mesaj devastator pentru autoritățile locale din Neamț în Anul Centenarului

Mesaj devastator pentru autoritățile locale din Neamț în Anul Centenarului

Dumneavoastră, doamnă Prefect – cu sau fără funcție -,
trebuie să vă ridicați în picioare în fața noastră, a voluntarilor, în semn de respect.

Omul nu se hranește doar cu pâine și apă”, zicea Iisus Hristos iar de la Darwin încoace am învățat că omul se deosebește de confrații săi necuvântători prin CONȘTIINȚĂ. Altfel spus, și Unul și altul ne spune că nu e suficient să ai înfățișare umanoidă ca să te deosebești de Joian, mulțumit doar cu satisfacerea necesităților fiziologice. Omul are DISCERNĂMÂNT și capacitatea să ia ATITUDINE. Iar atitudinea se manifestă nu doar în stradă, ci și prin inițiative menite să articuleze acel ”strigăt public” acolo une autoritățile excelează în nepăsare. Unii o fac prin like-uri și comentarii de încurajare pe rețelele de socializare – am observat că sunt destui care nu au nici măcar atâta curaj – alții cu fapte concrete.
Acest crez animă spiritul voluntariatului care, adus în lumină ori lăsat în anonimat, se manifestă zi de zi în mijlocul nostru. O parte este organizată, chiar susținută financiar din bugetul public ori sponsorizări, altă parte se manifestă sub forma unor inițiative particulare sau inițiative ad-hoc. Amploarea acestor atitudini este și un barometru pentru sănătatea societății civile.
Mă bucură gândul că în județul nostru avem destule exemple și – fără pretenția de a le enumera pe toate – mă gândesc aici la Asociația Mușatinii de la Colegiul Național Roman Vodă din mun. Roman, conduși de prof. Ovidiu Albert, cu peste 100 membri, care sprijină cercetarea arheologică din România, prezenți pe șantiere din Dobrogea și Moldova dar și la un frizer din Târgu Neamț, doamna Florentina Martin, care din proprie inițiativă adună colectă de jucării și bani pentru a le dona copiilor nevoiași, la părintele Vasile Țoc, protopop de Roznov care a înființat un Centru de adăpostire a victimelor violenței familiale ori la un grup de off road – fără personalitate juridică – ce a sprijinit accesul și instalarea unei echipe de cercetători pe situl de la Siliștea, com. Români, alt grup de air soft din Piatra Neamț care a mers să ajute oamenii năpăstuiți de inundații la Farcașa, precum și un domn Andrei Sandu, remarcat printr-o inițiativă civică de amploare pe raza orașului Târgu Neamț și o donație de câte un calculator/lunar pentru copiii buni la învățătură, proveniți din familii nevoiașe, preotul Viorel Irina de la Vânători Neamț care a înființat un centru de vară prin care copiii satului învață îndeletnicirile populare sau arhitectul Iulian Diaconescu ce ajută prin meditații gratuite tinerii cu situație financiară modestă, pentru admitere la Facultățile de Arhitectură din țară. Sunt absolut impresionat de gestul unor elevi de la Colegiul Național Ștefan cel Mare din Târgu Neamț care s-au organizat – singuri, fără profesori – în grupuri, care să participe în etape succesive, ca voluntari la cercetările arheologice de al Schitul Nifon Vechi – Mănăstirea Secu.
Am evitat să menționez aici ONG-uri care acționează în baza unor proiecte finanțate, inclusiv de autoritățile publice, fenomenul este și mai extins și nu am suficiente date. Ceea ce pot spune în această privință, este că – odată finanțate de autorități – acestea sunt nevoite să accepte ca nobilele demersuri, să devină spuză pentru plăcinta altcuiva, înarmat cu drept de semnătură. Astfel, un demers lăudabil se pătează în culori politice și devine fățiș sau mai discret, agent electoral. Am trăit-o pe pielea mea în anul 2006 când primarul Decebal Arnăutu mi-a condiționat cu înscrierea în Partid transportarea unui ajutor din Basarabia (probabil primul!) către sinistrații din com. Asău, jud. Bacău, astfel încât acțiunea mea și a tatălui meu să fie exploatată… Era vorba doar de unitatea de transport, motorina necesară fiind asigurată de un agent economic local, doamna Mihaela Marian. Nu pot uita cum – după asemenea umilință – și patru ore de stat în vamă (vameșii români erau pentru prima dată în fața unui ajutor venit dinspre R. Moldova și nu știau procedura), ajunși la 9.00 seara viceprimarul nu ne-a deschis, pe motiv că are program până la 17.00, fiind nevoiți să dormim pe mesele primăriei din Asău iar a doua zi să ne întindă economicos două degete!
Nu s-a schimbat nimic de atunci, acest model de comportament al autorităților noastre locale este peren, cvasipartiinic și probabil de mare continuitate. Selecția ”catindaților” este încă deficitară în privința calităților și performanțelor profesionale reale din spatele lor.
De aceea nu m-am așteptat să-i văd pe cazemate, la acțiunea noastră de curățare, pentru că nu era loc de PR și dânșii erau conștienți de asta. Nu ne-a sprijinit nimeni, nici de la Putere și nici de cei care jinduiesc spre Putere, toți o apă și-un pământ. Cei cu Puterea au făcut-o în gunoaiele adunate pe Lacul Bicaz fără ca în urma lor să se vadă efecte. Gunoaiele au rămas tot așa cum erau și la sosirea lor. Au dat bine în fotografii, costumați în ”țoale” de reprezentare bine alese, înconjurați de câinii de pază ai… funcțiilor. De aceea, la a doua noastră operațiune, nu i-am mai chemat, lăsându-i să acționeze după cum le dictează CONȘTIINȚA.
A venit domnul primar al comunei Timișești, însoțit de viceprimar, sfătuitorul personal – un ins tinerel dar iscusit mânuitor de sloganuri în limbaj de lemn, avid țintaș de portofoliu -, administratori ai locului, un polițist local (ni se pregătea vreo amendă?!) și un reprezentant al presei. Culmea e că printre noi, la fața locului, erau nu mai puțin de doi ziariști de bună ținută, care au venit să pună umărul propriu la curățenie. Presa lor și presa noastră… a noastră a mediatizat deja evenimentul, a lor – atentă până și la cele mai mici nimicuri – a uitat să scrie două rânduri și au trecut peste 24 de ore de la conversația avută cu domnul Primar, care ne îndemna să renunțăm… că se vor ocupa dânșii.
Până la urmă, după vreo oră de dezbateri, au trebuit să ne lase, ba mai mult chiar ne-au servit cu plăcinte, sucuri și bere fără alcool. I-am invitat să ni se alăture, au zis că au o cununie (sursele mele confirmă că așa a fost, dar chiar toți!). Tânărul sfătuitor a ținut să o ia înaintea primarului, asigurându-ne de dragostea dânsului și respectul față de voluntari, pasiunea sa față de istorie… I-am zis să dea curs pasiunii și dragostei sale și să-l lase pe dom Primar să meargă singur la cununie, alăturându-ni-se. S-a rezumat la declarații.
Micuța Amalia, copilul în vârstă de 10 ani – care era printre noi – a avut reacția zilei: a mers direct la domnul Primar și l-a întrebat de ce nu vine să lucreze alături de noi. ”Poate altădată…”, a fost răspunsul fâstâcit al Dumnealui, pus în fața inocenței. Am fost umpluți de promisiuni: trei cazemate (două fiind deja curățate de noi) vor fi curățate și se va amenaja o esplanadă care va face așa și va arăta așa și vom realiza … Au evitat să precizeze termene concrete, banii alocați Centenarului s-au irosit și… să vedem ce zice domnul preș de la CJ ori doamna de la Prefectură… În cel mai bun caz la anul… Facem tot posibilul…
Cert este că acțiunea noastră a avut efect: au fost curățate două cazemate iar starea cazematelor de la Dumbrava Timișești – reflecție a neglijenței și indiferenței autorităților județene și locale – a ajuns să fie cunoscută la nivel național, subiectul fiind preluat și de mass-media națională. Am formulat acel ”strigăt public” al societății civile ce i-a obligat pe mai marii județului să se intereseze de subiect, să dispună primele verificări. A primit această misiune însuși directorul Complexului Muzeal Județean Neamț, care a văzut câteva cazemate îngrijite de pe raza comunei Urecheni, în bălării nu a intrat, să nu-și strice costumul… Ne-am fi dorit să-l avem alături de noi, într-o pornire personală, patriotică, fără a aștepta să-l invităm… nu a fost să fie! Probabil n-a primit dispoziții în acest sens.
Pornit de la un demers personal, individual, m-am trezit cu un grup constituit ad-hoc în jurul meu, în mare parte cu alte personaje de la un eveniment la altul (e totuși perioada concediilor!). Nu am cerut sprijinul nimănui, nu am insistat la nimeni, am lansat evenimentul și am lăsat să se întâmple. Eram dispus să merg și singur. Mă declar impresionat și entuziasmat, mai ales că toți mi-au propus să continuăm să acționăm.
Unii – funcționari publici în diverse instituții – mă invidiază, apreciind că funcția mea îmi asigură o anumită protecție, sub această umbră pot acționa și mă pot exprima mai mult decât pot face ei. Aș zice că dimpotrivă… am și eu, la servciu, avizi cititori de Facebook, vigilenți, îndrituiți să joace rolul de deontologi profesionali și apărători ai moralității publice, ei înșiși modele de inocență dar și de servilism. Și vă asigur că au o sensibilitate ieșită din comun! Sunt în atenția lor de mai multă vreme și până acum mi-au cerut, în scris, să explic de ce am folosit ”kkt” la aprecierea melodiei selectate de România pentru Eurovision 2018 (sper că nu din cauza asta – Doamne Ferește! – n-a prins finala. Mi-aș reproșa toată viața!) sau de ce mi-am permis să afirm că un silabisitor de la tribuna oficială la deschiderea anului școlar este analfabet (așa era să aflu că anonimul de care mă amuzam atunci, a ajuns ministru al Economiei, sper că nu din cauza mea!). Sunt abia la postările din luna septembrie, astfel încât, mai am de făcut cărări până la ei iar cele două atenționări de la conducere, vor face pui. De ce se întâmplă asta? Pentru că suntem priviți și tratați ca o turmă, ce nu are opinii și nici atitudine. Tăcerea noastră le alimentează aroganța și infatuarea, frica noastră îi face puternici.
Cineva mă felicita și îmi ura succes… În această privință, cel mai mare succes al nostru va fi atunci când acest exemplu va anima și alte inițiative, cu sau fără prezența noastră, fiecare în dreptul său, individual sau într-un grup de inițiativă. Avem nevoie de ATITUDINE CIVICĂ, aleșii noștri trebuie determinați să înțeleagă că sunt angajații noștri și sunt obligați să își îndeplinească TOATE atribuțiunile din fișa postului, plătiți consistent pentru asta. Unde absentează ei, ne mobilizăm noi, cetățenii cărora le pasă.
Stimată Doamnă Prefect, înțeleg că la 7 iulie v-ați plimbat cu bărcuța pe lac cu domnul Arsene și ministrul Mediului iar ieri 28.07.2018, ratând o a doua șansă de a vă spăla obrazul, vă afișați cu ministrul Economiei – mândria județului Neamț! -, la Pipirig. Prin urmare, având cu totul alte preocupări față de cinstirea, prin fapte, a eroilor neamului – într-o acțiune pe care dumneavoastră în ședința Colegiului Prefectural ați declanșat-o – consider că nu aveți căderea morală să vă prezentați omagiile în fața însemnelor naționale și a eroilor care le-au apărat. Orice prezență a domniei voastre la mormintele sau monumentele eroilor reprezintă o dezonorare! Atunci când veți rosti cuvântul ”patriotism” să aveți mereu în față acest câmp cu cazemate, transformat în gunoiște.

Vitalie Josanu, în numele Grupului de Atitudine și Inițiativă Civică ”Nouă ne pasă”

Lasă un răspuns