”Ar fi mare păcat
Omul leneș de-ajutat.
Știți Dumnezeu ce a dat
Omului când l-a creat?
Membre bine-ndemânoase,
Creieri în cap de ajuns,
Minte, grai, simțiri, virtute,
Toate-n el perfect le-a pus” – Ion Creangă.
Marele povestitor Creangă din Humulești a scris versuri, pe care le punea în cartea lui de citire, că a fost și autor de manuale, atenție!, bune. Bădița Vasile, Domnu’ Trandafir, Zaharia Herdelea, Ionel Teodorescu și, de ce nu, Domnul Vucea și Marius Chicoș Rostogan. Acești mândri bărbați au fost ”luminătorii satelor” din vremurile de mult apuse. Normaliștii de odinioară, din Piatra Neamț, Iași, Botoșani, Bârlad, Craiova, Turnul Severin… Apostolii neamului, care au pus în mâna copilului de țăran, ceaslovul, psaltirea, abecedarul, cartea adevărată. Fiii satelor cu carte, cu dragoste de Țară, neam și religie.
Sunt învățătorii lui Creangă, Sadoveanu, Rebreanu, Marin Preda, Delavrancea și Caragiale. Lor vrem să le aducem un cald elogiu la deschiderea noului an școlar, să le dovedim că nu i-am uitat. Oare vom reuși? Când citim astăzi, în ”Amintiri din copilărie”, că părintele Ioan din Humulești, împreună cu bădița Vasile Alioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic, sfătuia pe oameni să-și dea copiii la învățătură, nu ne vine a crede.
Cine au fost Trăsnea, Nică a lui Costache, Gâtlan, poreclit Mogorogea, Smărăndița popii – ”o zgâtie de copilă, ageră la minte și așa de silitoare de întrecea toți băieții și din carte, dar și din nebunii”? Au fost tovarășii lui Creangă de hârjoană, colegii de la școala din sat, de la școala de catiheți din Fălticeni și la fabrica de popi de la Socola. Că, paradoxal, toți copiii de pe malurile Ozanei voiau să ajungă popi. Fiecare fecior a avut istoria lui. Trăsnea, de pildă, colegul de școală a lui Nică a lui Ștefan… era mai ”bătrân”, mai mare decât ceilalți, cam tâmp de felul lui, dormea pe hat cu gramatica sub pat. El a născocit sistemul de tâmpire numit: mi-ti-ni-vi-li.
Nică a lui Costache, înaintat la învățătură până la genunchiul broaștei, era pus de bădița Vasile să-l procitească pe Creangă. Și bietul Nică ieșea cam șifonat din respectiva confruntare. De ce tot îl pomenim pe Creangă? Pentru că Moldova nu poate exista fără răspopitul Creangă. Lăsând la o parte Calul Bălan, adus de părintele Ioan, și bicișorul de curele împletit de cojocarul satului, moș Fotea la școala din Humulești, să privim spre zilele noastre.
După aproape trei decenii de reformă realizată de tot felul de abramburici, pamblicari și filosofi reconvertiți, am ajuns unde suntem. Filologii s-au ocupat de finanțe și armată, finanțiștii trebăluiesc prin cultură, teologii diriguiesc probleme de mediu, seminalfabeții conduc în educație, repetenții fac legi sau se dau rotunzi în treburile țării.
La începutul fiecărui an școlar, sunt multe probleme ”tipice” nerezolvate: școli fără autorizații sanitare, cadre didactice necalificate la școlile din oraș, încadrări după ureche, reparații nefinalizate din motive de bani, lipsa manualelor școlare…
Anul trecut, a ridicat mari probleme manualul de educație fizică, anul acesta am avansat… înapoi. Avem patru manuale discutabile: limba română, istoria, geografia și biologia, toate de clasa a VI-a. Toate sunt pline de greșeli. Plouă cu greșeli de ortografie, dar și de fond.
În manualul unic de biologie, inima și ficatul sunt poziționate greșit în corp. Și problema cu urina rămâne încâlcită, zic exegeții. Într-o astfel de situație nedorită, la prima oră de curs, învățătorii și diriginții n-au putut oferi elevilor cărți noi, frumoase, atractive. Le-au dat, în schimb, explicații cum se folosește Erata la manualele de pe bănci.
Un profesor pontos din județul Neamț a propus ministerului de resort să înființeze o nouă disciplină de învățământ: Erata pentru cei mici. Uraaaaa! S-a rezolvat și problema manualelor.
Adevărul e că școala românească de astăzi seamănă cu o imensă cantină populară pentru cei mulți și necăjiți. Lor și numai lor, li se servește obligatoriu același meniu de amară supraviețuire: felul întâi – 4 lei, felul doi – 6 lei. Urmarea: abandonul școlar crește alarmant. Școlile se închid una după alta. Într-o comună din județul Neamț, din 11 școli mai funcționează doar una… Cauza? Scăderea dramatică a populației școlare. Școlile din mediul rural care mai ”trăiesc” au început cursurile cu apă la căldare, toatele în păpușoi și geamurile sparte. De ce pleacă românii în bejenie cu tot cu urmași? Întrebați-i pe aleșii noștri care se gâlcevesc permanent de la caftane boierești și jilțuri confortabile!
Numai în 2017, populația rezidențială a României a scăzut cu 120.700 de persoane din cauza emigrației, arată datele Institutului Național de Statistică. Așa au dispărut mii de catedre și numeroase posturi de învățător. Domnu’ Trandafir a rămas șomer, a trebuit să-și schimbe profesia acum, la bătrânețe. În anul de grație ’90, la Școala ”Elena Cuza” din municipiul Piatra Neamț, existau patru catedre de istorie și se învăța pe trei schimburi. Astăzi, mai există o singură catedră și aia ”peticită” cu ore de la disciplinele nedorite.
Și alte state din Europe se confruntă cu scăderea dramatică a populației școlare, cauzată de prăbușirea ”regimului roșu”. Diferența este că, în respectivele țări, au fost luate măsuri concrete pentru ca fenomenul să fie încetinit cât mai mult posibil. La noi, pe plaiurile mioritice, autoritățile n-au luat nicio măsură cu adevărat specifică în acest sens. Noi, românii, împrumutăm de la suratele noastre occidentale ce au mai excentric: drogurile, băuturile beton, bătăile în cuști,violența la vedere, homosexualitatea… Așa s-a ajuns ca orice boschetar să aibă brișcă în buzunar sau pistol la brâu. Cum s-a ajuns aici? Foarte simplu, au dispărut părinții din peisajul școlii românești. Nu le mai pasă de ce li se întâmplă copiilor rămași în bătătura casei strămoșești.
Copiii vedetelor care învață în străinătate sau la școli private au început anul școlar mult mai devreme. Doriți să aflați unde învață carte odraslele Andreei Marin sau Catrinel Sandu, Romaniței Iovan sau Irinel Columbeanu? Nu vă spun, pentru că vă îmbolnăviți de invidie. De ce? Taxa anuală e de 20.000 euro. Dispuneți de așa ceva? Nu e mai bine în scumpa noastră țărișoară, unde învățământul fără manuale de încredere e ca un drum fără marcaj de trafic? Prin urmare, fiecare e liber să meargă unde îi poftește inima.
Lăsând la o parte răutățile, glumele și exagerările, ar fi cazul să vorbim și serios. Ne întrebăm firesc: cum au primit angelicii noștri elevi, școlarii obișnuiți, deschiderea noului an școlar pornit la 10 septembrie, la porunca ministerului Educației Naționale? Normal, cu mari speranțe și multe flori pentru dăscălimea neamului.
Ce doresc elevii de la școală? Mai multe. În primul rând, să fie mai generoasă și să-i pregătească mai bine pentru viață. Doresc o școală mai veselă, cu profesori prietenoși, de care să nu le fie teamă. Doresc să nu se mai culce seara flămânzi, iar părinții să nu mai fie acri și încruntați. Să nu mai mărșăluiască pe jos zeci de kilometri până la școala din centru. Că nu toți școlarii României sunt ca la televizor, cu celular, tabletă, laptop și internet. Mai sunt și unii sărmani, care merg cu oile la păscut și dau pe la școală de Paști și Crăciun. Și mai doresc școlarii porniți la drum ca părinții lor să fie fericiți. Tata să nu mai vină beat acasă, să n-o mai vadă pe mama plângând și suspinând.
Nu doresc să obțin simpatia nimănui, dar conștiința mă obligă să declar, nesilit de nimeni, că omul cu catalogul sub braț n-a fost niciodată răsfățatul societății. A aparținut întotdeauna unei bresle neglijate și neîndreptățite. Un ”amărât” de profesor, ”un profesoraș” amărât. Deși învățătorul nostru de toate zilele apare în memoria noastră afectivă, după mama și tata care au susținut la unison că, fără învățătură, nu poți răzbi în viață. De aceea, rândurile de mai sus s-au dorit un elogiu adus, cu deosebit respect, din inimă, celor care au fost și sunt apostolii neamului. Dumneavoastră apeciați dacă am reușit sau nu.
Prof. Dumitru RUSU
FOTO: Pixabay
Un comentariu
realitatea . dar cui ii pasa ? de aici pleaca totul , de la invatamant si de la educatie .