Acasă Actual La Neamț, legea e obligatorie doar pentru căței

La Neamț, legea e obligatorie doar pentru căței

”Câinele și cățelul”, fabula lui Grigore Alexandrescu, se potrivește foarte bine modului cum se aplică legea în diverse cazuri în Neamț. Când este vorba despre oameni simpli, nu există posibilitatea de a ieși din litera și spiritul legii. Când e vorba despre greșeli sau interese ori, pur și simplu, despre prostii ale autorităților, lucrurile stau cu totul altfel. Atunci legea devine extrem de elastică, permisivă, laxă. Termenele pentru aplicarea ei devin foarte largi, iar răspunsurile vin cu mare întârziere, nemaivorbind că, în loc să se ia măsuri, se merge pe principiul acoperirii țambalului cu cearșaful, nu cu batista.

În fabulă, dulăul Samson voia egalitate de tratament cu leii și alte dobitoace, dar, când o potaie de curte l-a numit frate, și-a exprimat clar crezul: ”Că voi egalitate, dar nu pentru căţei”!

La Piatra Neamț, dulăii au făcut și continuă să facă tot ce vor. Iar când li se demonstrează că au greșit flagrant, încearcă să minimalizeze subiectul sau să-l atace pe cel care scrie.

* Cazul ”Apartamente sociale de serviciu”

În aprilie, Mesagerul de Neamț scria despre cele 5 blocuri construite la Piatra Neamț pe vremea primarului Ion Rotaru printr-un program guvernamental. 140 de apartamente sociale, grupate pe Calea Romanului, strada Mihai Viteazu, blocurile D01-D05. Complexul a fost dat în folosință în 2003.

La nici doi ani distanță, Consiliul Local Piatra Neamț aproba vânzarea apartamentelor către locatari, în anumite condiții. Până în prezent, s-au vândut 108 locuințe. Locatarii care au prins repartiție erau, în majoritate, oameni bine situați și informați din Piatra Neamț. Dacă vânzarea s-a făcut la insistențele lor sau nu, nu prea mai interesează acum. Important, chiar foarte important!, este că, în 2018, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice spune simplu și clar: aceste locuințe sociale nu se puteau vinde și prevederile legii 114/1996 care interzic vânzarea sunt aplicabile și astăzi!

Ca să se poate face acest lucru, s-au dat două Hotărâri al Consiliului Local Piatra Neamț. În 7 octombrie 2004, sub președinția lui Neculai Ivanov, în Consiliul Local se decide trecerea unor imobile cu destinație de locuință din domeniul public în cel privat al municipiului. La baza hotărârii, era un raport de specialitate semnat de Veronica Vasiliu de la Direcția Economică și de Carmen Ilisei. Girul și viza de legalitate erau date de Vasile Vișan, secretarul municipiului. Acum, niciunul din ei nu mai lucrează în Primărie, Carmen Ilisei ieșind din sistem, Veronica Vasiliu fiind, în prezent, în staff-ul Consiliului Județean, iar Vasile Vișan reciclat consilier al președintelui CJ Ionel Arsene.

Așa apare HCL 135/2004, care, însă, nu precizează atribuția legală de a modifica statutul juridic al locuințelor sau schimbarea destinației acestora.

După patru luni, într-o altă ședință a Consiliului Local, de data aceasta condusă de Corneliea Tudorancea, făcându-se trimitere exact la aceleași prevederi legale, s-a aprobat prețul de vânzare pentru apartamentele în cauză, după adoptarea HCL 46/2005.

De atunci până în prezent, s-au vândut, cum spuneam, 108 apartamente, cu prețuri între 24.475 și 37.000 euro pentru locuințele cu două camere și 28.340 euro pentru unul cu trei camere.

* Ministerul Dezvoltării zice că apartamentele nu se puteau vinde, Primăria confirmă și… atât

Întrebat, Ministerul Dezvoltării răspunde, oficial, că totul este o ilegalitate:

«Potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 114/1996, în forma în vigoare la data realizării locuinţelor sociale situate în Municipiul Piatra Neamţ, strada Mihai Viteazu nr. 46, 48, 50, 52 şi 54, prin programul amintit, locuinţele sociale aparţin domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale. De asemenea, potrivit prevederilor art. 47 din lege ”locuinţele sociale realizate potrivit prezentei legi nu pot fi vândute”, iar potrivit prevederilor art. 50 alin. (2) ”statul sprijină construcţia de locuinţe sociale prin transferuri de la bugetul de stat, stabilite anual cu această destinaţie in bugetul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prin legea bugetului de stat”, programul derulat în baza H.G. nr. 687/1997 instituind o formă de sprijin al statului pentru realizarea acestor categorii de locuinţe. Prevederile menţionate sunt în vigoare şi în prezent, în aceeaşi formă.

Prin instituirea interdicţiei legale de vânzare a locuinţelor sociale, prin dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se instituie, implicit, şi interdicţia schimbării regimului juridic şi schimbării destinaţiei acestora, locuinţele sociale intrând în fondul de locuinţe sociale gestionat de autoritatea administraţiei publice locale pe teritoriul căreia au fost construite, la momentul realizării lor.

Aşa cum am menţionat la punctul 1 din prezenta, locuinţele sociale, indiferent de sursele de finanţare a acestora, nu pot fi vândute, păstrându-şi, pe toată durata existenţei, categoria de folosinţă de locuinţe sociale».

Clar, nu?

În fața acestui răspuns, Primăria Piatra Neamț răspunde că da, apartamentele se încadrau în prevederile legii 114/1996, deci nu se puteau vinde. Din nou, totul este clar, dar… lucrurile rămân în coadă de pește, iar apartamentele rămase de vânzare se pot cumpăra în continuare, deși toată lumea recunoaște că se încalcă legea. Evident că nu cei care solicită să cumpere apartamentele încalcă legea.

La Piatra Neamț, apartamentele au fost împărțite, la vremea respectivă, către toate instituțiile publice din județ, în frunte cu Prefectura, Consiliul Județean, Primăria. Ca locuințe de serviciu, nu ca locuințe sociale, așa cum era destinația lor oficială.

În acest moment, se încearcă mușamalizarea situației. S-a ajuns chiar în Parlament, unde a fost depusă o inițiativă legislativă ca toate aceste locuințe, construite în perioada respectivă pe bază de bani de la Guvern, să poată fi cumpărate. Pentru că doar la Piatra Neamț s-a încălcat legea atât de flagrant și acum se dorește corectarea ilegalității, prin extindere la nivelul întregii țări.

Un cetățean din Pașcani, dl. Ciprian Covrig, care se luptă deja de mult timp cu autoritățile pentru a demonstra că legea este aplicată diferit de la oraș la oraș, primește tot felul de răspunsuri aberante de la instituții ale statului român. După ce i s-a spus că este ilegală vânzarea apartamentelor de la Piatra Neamț, a aflat că nu se găsesc documentele prin minister, că nu se pot pune la dispoziție și că, în general, totul este în ceață și nimeni nu poate lămuri cum stau lucrurile.

Compania Națională de Investiții nu dă documente, pentru că Ministerul s-a ocupat, chiar dacă a fost parte în contract. Ministerul nu are documente, pentru că ele s-au arhivat și depozitat la firmele particulare care au făcut lucrările.

În acest haos instituționalizat, nu este de mirare că, în Neamț, nimeni nu este interesat de lămurirea subiectului din punct de vedere legal, cu asumarea unor răspunderi la nivel de instituții. Cum să controlezi niște hotărâri ale unor consilieri locali care au dat locuințe către toată floarea cea vestită a funcționărimii locale, le-au dat posibilitatea să le cumpere, banii au ajuns la primărie și s-au topit apoi în proiecte fantasmagorice, făcute cu firme de casă? Și cine să o facă, o Instituție a Prefectului obedientă și dispusă să se implice doar atunci când are ordin de la partid?

* Cazul ”Blocul cu 3 etaje neautorizate”

Tot în Piatra Neamț, este de notorietate că există un bloc cu vreo trei etaje mai mult decât îi permitea autorizația de construire. Este vorba despre un bloc amplasat lângă Școala ”Nicu Albu”. De la început, se cuvine precizat că, aici, lucrurile au fost putrede de la început, încă din faza cumpărării terenului cu centrala de deasupra, procedură în care au fost implicați oameni sus puși din oraș, care știau cum se va vinde, care au lucrat la stabilirea prețului și care au promis că se vor ocupa de autorizații. Constructorul, proprietar în același timp, bazat pe aceste asigurări, a construit fără să se oprească, deși, la un moment dat, a și fost amendat pentru indisciplină în construcții. Sau poate tocmai de aceea.

Din 2014 până acum, se tot caută soluții pentru ”intrarea în legalitate”, deși chiar arhitectul șef al orașului declara, sec: ”Construcțiile existente nu pot fi introduse în legalitate prin documente de urbanism”.

Blocul nu este recepționat, nu are contracte pentru utilități, dar este locuit.

Există oameni care plătit apartamentele în avans, dar nu pot deveni proprietari, oficial nu au apă și curent electric, dar, cumva, totul merge la mica înțelegere, probabil pe organizare de șantier. Și totul este posibil pentru că nimeni nu vrea să respecte legea. În schimb, toată lumea plânge de mila bietului proprietar, care trebuie compătimit că a greșit cu 3 etaje. Brusc, blocul a devenit o problemă socială. Nu e greșit că s-a încălcat legea când s-a depășit autorizația, că s-au vândut apartamente înainte de recepție (cui, e altă problemă!), ci e o problemă socială cu cei care locuiesc în respectivul bloc.

Evident, demolarea a trei etaje nu e o soluție comodă. Nici prea veselă. Totuși, cine își permite să negocieze pe lege? Evident, cine poate și-și permite.

Valentin BĂLĂNESCU

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns