Ceea ce analiștii financiari și economiștii serioși anunțau de multă vreme, în contextul unui dezmăț bugetar complet irațional, s-a adeverit. Rata inflației din România a ajuns la valoarea record de 4,7%, iar în privința deficitului bugetar se vorbește despre 13-15 miliarde de lei. Oficial, nimeni nu recunoaște public că România este în cădere liberă spre fundul prăpastiei, însă presiunile pentru a reduce cheltuielile și a aduna bani la buget sunt evidente. Pe de o parte, instituțiilor cu atribuții coercitive li s-a indicat să aplice mai multe amenzi, în ideea de a reduce deficitul, iar pe de altă parte, în teritoriu, au fost trimise niște circulare, prin care li s-a cerut managerilor să vadă cum ar putea reduce cheltuielile și exact cu câte găuri pot strânge cureaua.
În adresele respective, li s-au indicat și capitolele de la care ar putea ”rupe” bani. În capul listei se află, ”firesc”, parcul auto, care oricum e în mare suferință la majoritatea instituțiilor publice, în sensul că autoturismele sunt insuficiente, iar unele au depășit norma de casare, dar încă (mai) mișcă. Evident, o economie la combustibil nu poate fi decât benefică. În fond, astfel se reduce riscul de accident rutier, iar angajații care ar trebui să facă muncă de teren vor sta, liniștiți, în birouri și vor ajunge întregi acasă (cu mijloace proprii, eventual – am văzut într-un rechizitoriu că așa sunt denumite picioarele din dotare).
La poziția a doua, se află cheltuielile cu paza instituției. Asta în vreme ce există o lege, în vigoare, care obligă directorii, dar și administratorii de firme private, să ia măsurile necesare pentru a asigura paza. În contextul, fericit pentru unii, în care ușile penitenciarelor se deschid zilnic și trimit spre libertate ”meșteri” în spargeri. În altă ordine de idei, cam ce șef (responsabil) de instituție ar lăsa un spital sau un muzeu de artă, de exemplu, fără pază?
Urmează imediat, tot la capitolul cheltuieli mari, chiriile. În condițiile în care, în mod logic, soluția ar fi un sediu propriu, mult mai costisitor. Colateral, tot legat de sedii, se recomandă și reducerea cheltuielilor cu reparațiile curente, dar și cu serviciile de consultanță și cu chetuielile pentru serviciile externalizate. În fond, de ce ar fi așa de greu ca un director să dea cu var pe pereți, în program de echipă cu angajații? Sau să mai repare o clanță, un robinet, o baie de ulei…
Un alt capitol la care se recomandă ”reduceri” este legat tot de munca de birou, dar și de comunicații: telefoane mobile, calculatoare, imprimante (plus hârtia aferentă și toner-ul), laptop-uri, tablete. Pe cale de consecință, bugetarii nevoiți deja să se descurce cum pot cu transportul și cu munca de teren vor trebui să găsească soluții inedite de a comunica eficient cu instituțiile cu care colaborează și, mai ales, cu persoanele fizice pe care au competența să le sancționeze. Cum ar fi să vină omul de rând, căzut în păcatul contravenției, cu procesul verbal gata făcut după ce-a primit indicații prin telefon? Nu! Nu în timpul unei convorbiri, pentru că inspectorul i-a dat doar ”bip”, iar el a sunat, conștiincios, înapoi.
Cea mai cruntă lovitură dată instituțiilor bugetare este, însă, reducerea cheltuielilor cu materialele de curățenie. Adică săpun, detergent, dezinfectant, hârtie igienică. Măsurile fiind deja suplimentare față de reducerea cu 10% a cheltuielilor ”cu bunurile şi serviciile aferente întreținerii și funcționării instituției”, stabilită la începutul anului. Acum, când mai sunt trei luni până la sfârșitul lui 2018, este greu de crezul că sumele care ar rezulta din niște economii, probabil insignifiante, ar putea salva bugetul statului. Nota de cinism, însă, este remarcabilă. Să crezi că reducerea consumului de hârtie igienică ar putea salva o țară aflată până la gât în rahat e deja sinistru!
Cristina MIRCEA
Notă explicativă: RAHÁT, (1) rahaturi, s. n., (2) rahați, s.m. 1. S.n. Produs de cofetărie cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahăr, amidon și diferite substanțe aromatice și prezentat de obicei în formă de cuburi mici. ♦ Fig. (Fam.) Lucru fără importanță. 2. (Fam.) Excrement. – Din tc. rahat[lokum].
Sensul folosit de noi nu este cel de la punctul 1.
FOTO: Pixabay