Despre dragoste, pe ulița satului
Ne-am bătut cu pumnu-n piept că nu-i copiem pe americani și, de cîțiva ani, l-am contracarat pe ne-românescul Valentine’s Day cu autentic-românescul Dragobete. Cine are nevoie de Valentinul american? Ne facem propriul Valentin. Oricum, februarie e luna iubirii, așa că, pentru cine nu agreează Valentinul de import s-a născocit îndemnul cu iubește românește. Apropo, cine l-a născocit? De unde vine, din ce colț de Românie, de acum sau din străbuni? Google ne informează că ”povestea lui Dragobete datează de pe vremea dacilor, cînd el reprezenta divinitatea mitologică, similară cu Eros sau Cupidon, și oficia în cer nunta tuturor animalelor. Ȋn timp, românii au transformat Dragobetele în patronul dragostei”. Hopa… dacii știau de Dragobete? N-avem cum să-i mai întrebăm. Dar… dacă știau ei, probabil știu și urmașii lor, că tot ce-i bun se lasă din moși-strămoși.
Întrebați un bătrîn. Orice bătrîn din zona noastră, a Moldovei. De curiozitate. Poate o să aveți noroc. Noi n-am avut.
Din slova cărților aflăm că în această zi, 24 februarie, satele românești răsunau de veselia tinerilor și de chiuitura ”Dragobetele sărută fetele”. “Sînt multe credințele populare cu referire la Dragobete. Astfel, se spunea că cine participă la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului și mai ales de febră. Dragobetele îi ajuta pe gospodari să aibă un an îmbelșugat. Ȋmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întîlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci, flori de primăvară”. Care sate? Care gospodari? Oare din România?
În dezlegarea misterului, întîlnim o bătrînă. Fața brăzdată de riduri și spatele încovoiat de greutăți spune că femeia a trecut prin multe în viața ei. Și măcar un Dragobete, gîndeam, cu speranță. ”Ce vă aduceți aminte din tradiția Dragobetelui?”, am întrebat timid. ”A cui, maică?”. ”A Dragobetelui mătușă, cel cu dragostea”. Ridurile s-au împreunat în acel moment, expresiv, frumos, dar a îndoială. A urmat o ridicare de umeri. Nu știe, nici nu-și aduce aminte. Aude pentru prima dată acest nume. Nu-i nimic, mai întrebăm. Vreo patru bătrîni. Același rezultat.
În sfîrșit, unui bătrîn, pe la vreo 70 și ceva de ani, i se luminează fața, semn că, ceva-ceva, tot trezește în el Dragobetele. Și începe omul să povestească: ”Păi, da, că pe atunci nu era cum e acum. Dacă aveai capre și vaci, ți se cerea impozit. Dacă nu aveai de unde să plătești, îți lua orătăniile din bătătură. Nu erai lăsat să ai”. De aici s-a rupt firul. ”Aaa, Dragobete? Credeam că-i altceva. Nu, n-am auzit de el. De fapt, dacă mă gîndesc bine, am auzit pe la televizor. Dar asta se întîmpla mai încoace, după Revoluție. Tradiții de Dragobete, nu știu și n-am auzit de ele, poate prin alte zone…”
Următoarea o fi cu noroc, am zis. Un bărbat pe la vreo 60 de ani. Recunoaște Dragobetele. Nu pe cel bun, însă. ”Da, da. Am auzit de el. E ăla cu americanii, nu? A, nu e? Păi, nu știu. Că pe vremea lui Ceaușescu nu auzeai nimic ce nu ținea de Ceaușescu. Știu că în perioada asta era ziua lui și a Ilenei. Eram abonat la ziarele de atunci, dar în afară de ei nu se scria nimic. Iar televizor nu aveam pe atunci. Abia după Revoluție au apărut astea cu zilele dragostei”.
Cum, nimic despre tradiții? Atunci de unde atîta înverșunare că Dragobetele e sărbătoare tradițional românească? O bătrînică elucidează într-un final dilema. Ea e un fan al televiziunilor, mai ales pe timp de iarnă, cînd nu are ce trebălui pe afară. Ea a auzit de Dragobete. Cam în aceeași perioadă cu Valentinul. Știe că, în perioada asta, se dau la televizor multe emisiuni care vorbesc despre dragoste. Ea nu înțelege diferența dintre Valentine’s Day și Dragobete, nici nu le-a sărbătorit vreodată. Dar le judecă pe ambele cu înțelepciune: ”Ce rost are o zi a dragostei pe an, românească sau nu? O zi pentru ce? Și restul zilelor în care bărbații își bat nevestele, beau mai mult decît pot duce sau zilele în care femeia duce tot greul în gospodărie? Alea cum ar trebui să se numească și cum ar trebui sărbătorite?”
Oana IOSUB-TOMA
Nu exista comentarii...Fii primul care comenteaza !