Școala Ion Creangă este o școală foarte veche și cu tradiție. În 1845-1863 a ființat ca școală primară, fiind pusă pe picioare de preotul Ion Humulescu și bădița Vasile, cel din ”Amintiri din copilărie”. Printr-un decret dat în 1915 de Regele Ferdinand, primește numele de ”Școala primară Ion Creangă din Humulești”. De-a lungul timpului, școala a trecut prin multe transformări. Dintr-o chilie care găzduia elevii pe vremuri, astăzi se bucură de toate condițiile. În momentul de față, aici învață 396 de elevi. Adunați de la două școli și două grădinițe. Este școală cu personalitate juridică, iar ca secție a școlii are grădinița nr. 3 într-un corp de clădire și ca structură Școala nr. 5 Tîrgu Neamț, care include și grădinița 6 (la Humuleștii Noi). Numărați, sînt puțini copii pentru atîtea structuri, dar s-au dus lupte grele pentru a le oferi tot ce au nevoie și pentru a-i convinge să învețe aici.
Amprenta feminină…
Directoarea Tamara Păsălău Aramă este profesor de limba franceză și a venit la această școală prin transfer, în 1990. Funcția de director i-a revenit în 1995. A spart tradiția prezenței masculine în fruntea școlii – de la înființarea ei și pînă în ’95 au fost doar directori bărbați. Prezența feminină și-a spus cuvîntul și, datorită directoarei Păsălău, instituția a fost pusă pe picioare și adusă la nivel de oraș.
Copiii au plecat din cauza condițiilor
Cu ani în urmă, aici învățau peste 800 de copii. Condițiile i-au făcut pe părinți ca, treptat, treptat, să-și ducă odraslele la școlile din oraș. Sobe vechi și cu probleme, frig, fără apă curentă, toaletele erau afară, nu exista acoperiș pe partea principală, iar clasele vibrau atunci cînd trecea o mașină de mare tonaj. ”Fiind școală în cartier mărginaș fără condiții bune, părinții au început să-I ducă pe cei mici la creșă în oraș. Și apoi la școală nu se mai întorceau. Ușor, ușor, noi ne-am trezit cu foarte puțini copii. I-am readus într-un final, dar a mers foarte greu. Eu am venit în 1995, dar lucrările de reparație și asigurarea condițiilor au început foarte tîrziu. Pînă nu a intervenit un proiect ministerial, nu am putut face mare lucru”, spune directoarea. Nu existau programe guvernamentale de reabilitare a școlilor în ’95. Nu se puteau face decît puține reparații, cît să asigure funcționalitatea minimă a unității. Apoi a venit salvarea.
”Am aplicat pentru toate proiectele posibile”
Prima mînă de ajutor a venit de la o localnică plecată în Belgia. Domnișoara Vasiliu și-a dorit ca școala în care a învățat să aibă condiții și a luat legătura cu directoarea. Datorită ei s-a încheiat un parteneriat cu belgienii. Ea a sprijinit și cu bani, și cu mobilier, cu substanțe pentru laborator, manuale de limba franceză. ”Cu dolarii primiți pe atunci, am putut să fac reparații, în primă fază. Mi-am cumpărat aparatură, materiale didactice, chiar hărți și mobilier. Ne ajută în continuare”, spune directoarea Păsălău. Apoi a venit ajutorul de la primarul din acea vreme, Serafim Lungu, care a finanțat reparația acoperișului, atît de problematic. Inspectoratul Școlar a dat bani și s-au făcut sobele. După sobe, a urmat instalația sanitară. ”Tot cu bani de la belgieni am cumpărat xerox și calculatoare. Pe vremea aceea chiar nu avea nimeni din oraș xerox. Eu le-am spus că nu vreau cîrpe aruncate. Dacă pot să mă ajute prin bani, să mă ajute, dacă nu, să-mi trimită lucruri de calitate”, își amintește directoarea.
”M-am înscris în tot ce înseamnă program guvernamental și în 2003 mi-a venit mobilier pentru toată școala, iar în 2006 am reabilitat școala pe interior. Am ținut dolarii în mînă în fața a două firme și le-am zis care firmă termină mai repede, aia primește banii. Într-o lună de zile au terminat-o și și-au primit banii”, spune Tamara Păsălău.
”Grădinița și sala de sport sînt copiii mei”
În 2009-2010 s-a lucrat foarte mult la sala de sport, pe care au inaugurat-o la prima ediție a zilelor școlii. Acum se poate face o serbare în condiții bune. Se pot face multe cu o sală bună. Copiii sînt foarte fericiți că o au. ”Mai avem o treime din investiții de făcut. Aproximativ 14 miliarde, în care este inclus și corpul B. L-am mai lustruit, dar tot trebuie refăcut. Și tîmplăria, și izolația termică și consolidarea clădirii, de făcut încă o ieșire… Sînt multe lucruri de făcut. Nu știu dacă o să se facă anul acesta, dar sperăm să aducem măcar la roșu corpul principal”, spune directoarea. Oamenii din sat au muncit mult la școală, au cărat cărămidă cu roaba și-au construit. Cărămidă de Humulești. Și oamenii s-au speriat cînd au văzut că se dărîmă. Partea principală e cea mai șubredă, ea se va reface din temelie, așa cum a fost. Se respectă proiectul, mai ales că este realizat după o clădire celebră, Palatul Municipal din Craiova, actuala primărie, construită după planurile arhitectului Petre Antonescu, cel care a proiectat și Cazino-ul din Sinaia. Se va respecta înfățișarea clădirii de atunci. Pentru că se află la intersecția drumurilor principale care vin dinspre Ardeal spre Iași. Reabilitarea școlii a fost posibilă și datorită locului – satul marelui povestitor Ion Creangă – chiar dacă el n-a învățat aici.
Corpul de clădire, reabilitat în 2007, în care se află acum grădinița arată excepțional. S-au primit 5 miliarde printr-un program, iar acum cei mici se joacă și învață în cele mai bune condiții. ”Grădinița este copilul meu. Am făcut-o cum am vrut eu și a devenit cu program prelungit. Cu paturi, bucătărie și cele mai bune educatoare. Am terminat-o într-un an de zile. I-am dat drumul în 2008. Acum părinții nu mai au nici un motiv să-și ducă copiii la grădinițele din oraș. Ȋi invidiez. Eu n-am avut șansa să-mi dau copiii la o asemenea grădiniță”, spune directoarea Păsălău.
Urmașii lui Creangă
Copiii de la această școală sînt poznași, exact cum a fost Creangă. Așa îi descrie directoarea. Sînt înclinați mai mult spre joacă și sport, ”dar foarte multe discipline folosesc aceste două arme, jocul și sportul, pentru a-i atrage spre școală”. ”Dacă reușești să intri în pielea copilului și să-l mobilizezi, poți să-I aduci spre școală și să ai rezultate frumoase. Pe laturile acestea excelează. Sînt și gospodăroși și foarte implicați în activitățile culturale, foarte talentați. Aproape că nu se simt bine cei din oraș cînd ne ducem noi la competiții, pentru că le luăm multe premii. S-a întîmplat să nu ne anunțe de vreun concurs, pentru că, dacă participam și noi, sigur cîștigam”, povestește mîndră directoarea.
Copiii de aici se axează foarte mult pe handbal. Chiar și în perioadaîn care sala de sport era în reparație, ei tot cîștigau locul întîi la competiții. În timp, au putut să-și cîștige o pîine prin sport. Handbalul are tradiție în școala din Humulești și concurează la acest capitol cu școlile de ”fițe”. Din acest motiv directoarea Păsălău a vrut să facă liceu sportiv. A făcut demersuri. Dar ceva n-a mers, spune ea. ”La nivel de țară se comasează școli și ne-au spus cei de la inspectorat că nu mai au voie să înființeze școli. Chiar dacă noi ne zbatem, am făcut documentație și tot ce trebuie. În Consiliul Local se hotărîse transformarea școlii în liceu pentru anul viitor. Fiind copii mai puțini, nu știu ce să spun… Pînă pe 29 februarie, noi mai putem depune documentația. Să mai insistăm. Bază sportivă este. Avem sală de sport bună, că ne mai trebuie o minge, două, astea-s lucruri măruntele și se pot face. Copiii ar fi foarte încîntați. Trebuie să merg la București, nu mă las, insist pînă la capăt”, spune Tamara Păsălău.
Oana IOSUB-TOMA
Nu exista comentarii...Fii primul care comenteaza !