Semnalul de alarmă pentru seriozitatea desfășurării examenului de bacalaureat a fost tras încă din toamnă, dar majoritatea elevilor au crezut că doar îi speriem noi, profesorii și directorii. Sincer, mă așteptam la un procent mai mare de promovabilitate, dar cred că doar cîțiva dintre noi ne-am dorit să reușim o performanță la acest examen.
Elevii noștri provin din toate mediile sociale, cu medii de admitere mult mai mici decît la colegiile naționale, nu toți cu o educație pentru învățătură și cultură. Mulți au venit să învețe o meserie și au ajuns să termine și liceul pe ruta progresivă (Școala de Arte și Meserii ^ Anul de completare ^ doi ani de liceu). Este dificil pentru un tînăr care nu a acumulat noțiunile de bază în primii 8 ani de școală să recupereze în ultimii doi ani atîta știință încît să fie egal cu ceilalți elevi. Dar nu asta e singura cauză.
Vina pentru notele mici de la examenul de bacalaureat ne aparține tuturor celor implicați în educație, dar principalii vinovați pentru rezultatele slabe sînt elevii din cauza dezinteresului acestora față de școală. Acest examen măsoară cunoștințele acumulate de către elevi pe parcursul anilor de liceu. Cine a fost frecvent la școală cu lecțiile învățate, cu temele făcute și atent în clasă nu a avut probleme, dar cînd ai absențe, cînd temele le iei de pe internet fără să știi despre ce este vorba, cînd ești certat cu frecvența și disciplina la școală nu poți obține rezultate bune la o evaluare finală.
Sistemul de monitorizare video a avut un rol important în obținerea rezultatelor slabe, deoarece pe de o parte a anihilat tentativa de fraudare prin copiere și a inhibat elevii mai emotivi, iar pe de altă parte a protejat elevii foarte buni, care au învățat zi de zi în toți anii de școală, nu numai în ultimele luni din clasa a XII-a.
Calitatea educației a scăzut continuu în ultimii 10 ani. Frauda repetată în timp a produs ideea că învățămîntul poate fi parcurs fără muncă și efort, că diplomele se iau pe bani, încît a căzut în derizoriu titlul de licențiat sau de doctor în orice domeniu.
Educația este unul dintre factorii determinanți care concură la evoluția unei societăți, a unei țări, în general. Ea este aceea care poate furniza ingineri, cercetători, întreprinzători, medici, profesori, manageri, etc., categorii socio-profesionale atît de necesare oricărei societăți contemporane.
Dar școala nu înseamnă doar predarea de la catedră. Realitățile din instituțiile de învățămînt, realități pe care ni le oferă actorii școlii, ne duc la această concluzie.
Este nevoie de o repunere în discuție a valorilor pe care trebuie să le transmită școala și modul în care trebuie transmise. Acest lucru ar reprezenta de fapt începutul unei schimbări reale în educație pentru că realitatea din teren ne arată cîteva chestiuni care trebuie să dea de gîndit oricărui dascăl:
– Elevii nu mai sînt foarte interesați să învețe;
– Mulți dintre ei nu mai arată față de profesori respectul cuvenit;
– Metodele pedagogice active nu pot fi utilizate tot timpul și la toate disciplinele, deoarece acestea cer timp, iar programa trebuie parcursă;
– Chiar dacă dascălul încearcă să introducă inovații în modul de organizare al învățării, standardele de evaluare de multe ori nu îl avantajează;
– Unele manuale alternative nu sînt realizate corect;
– Mulți părinți nu au timp, sau chiar nu vor, să se preocupe de situația școlară a copiilor lor, iar multe dintre cele mai importante cauze ale eșecului școlar sînt cele familiale;
– La liceele tehnologice se duc, de obicei, elevii mai slab pregătiți, cu care un profesor care dorește performanță nu prea poate lucra; de multe ori spun că noi facem și aritmetică și alfabetizare la clasa a IX-a.
O problemă aparte o constituie faptul că mulți dintre elevii noștri știu să citească, să spună pe litere, dar nu au nici cea mai vagă idee ce citesc. Nu înțeleg cuvintele care le ies pe gură, dacă sînt puși să interpreteze un text de dificultate medie, la prima citire. Cîteva dintre cauzele identificate de experți ar fi următoarele: în general, elevii nu citesc, nu au această deprindere; unii profesori sînt demotivați, tratîndu-și uneori munca superficial; programa școlară cuprinde chestiuni neinteresante pentru elevi; foarte mulți elevi provin din medii sărace și sînt nevoiți să muncească, timpul alocat studiului fiind, în cazul lor, tot mai redus.
Dată fiind situația, misiunea dascălului este mai dificilă, el trebuind să realizeze în timpul orei atît partea de transmitere de noi cunoștințe, cît și să suplinească lipsa de studiu individual acasă, tot mai acută la unii elevi. Se poate vorbi, astfel de o necesitate a schimbării de viziune asupra educației.
Poate aceste rezultate foarte slabe de la bacalaureat ne vor trezi pe toți la realitate, să fim mai fermi cu elevii care nu învață și care chiulesc de la ore repetat și mai dedicați cu elevii merituoși, părinții să-i supravegheze mai atent și să-i încurajeze să învețe și să respecte școala și oamenii școlii.
Mariana Paleu
Director la Colegiul tehnic „Gheorghe Cartianu”
