Alegerile pentru funcția de primar al Chișinăului n-au produs în România emoția așteptată de farsori și manipulatori. Ridicarea la rang de spaimă națională a riscului de a lăsa capitala Republicii Moldova la mîna unui comunist nu a impresionat defel publicul larg din țara noastră. Coarda națională și vibrațiile ei sînt de domeniul amintirilor. Zile la rînd eram îndemnați să ne topim de grija bravului Chirtoacă, cel amenințat de un Igor comunist. Degeaba, vremurile așa-zisei „partide naționale” basarabene nu se mai întorc. Cu lideri noi care au lustruit (în culise) surprizele Andreei Marin sau care au îmbinat strălucit (în cămin) bișnița cu țigări și studenția în România, nici farsorii și manipulatorii noștri nu s-ar uita peste Prut decît după fetele frumușele neplecate încă din țară, dacă operațiunea cu prostirea românilor n-ar fi pe bani și interese. De data asta n-a ținut.
Zile la rînd, toată afacerea s-a focalizat pe Chișinău. Nici o vorbă despre complicata funcționare a structurilor administrației locale din Moldova, nimic despre alegerile din zonele sensibile. S-au ținut sau nu alegeri și Transnistria? Dar la găgăuzi? Care e scorul pe țară al comuniștilor? Cît și cine a furat? Ce s-a întîmplat în oazele tradiționale de românism Bălți și Orhei? Probabil vă amintiți că nu… aveți ce vă aminti. După vreo săptămînă s-a așternut liniștea. Turul II de la Chișinău și victoria lui Dorin Chirtoacă, comuniștii și pro-europenii se goliseră de semnificații pe lîngă agitația stîrnită de spectrul regionalizării. Acolo unde trebuie se marcase, însă, nu o indiferență, ci o insensibilitate naționalistă.
Despre cum vine socoteala cu regiunile noastre am scris în „Mesagerul”. Acesta era finalul textului: „Firește, este inutil să semnalăm unui guvern centralist și autoritarist cîtă autonomie reală și benefică pentru români ar aduce o organizare pe regiuni de tip European. Temerea cea mare e că ne aflăm în etapa clădirii premiselor unei diversiuni și minciuni mai mari decît Revoluția din Decembrie 1989. Pînă și un referendum se transformă într-o costisitoare manevră de inducere în eroare. Orice construcție în perspectiva unor altfel de alegeri locale ascunde mai mult decît un anunț codificat, privind expunerea la soare, publicat în decembrie 1989 în „Scînteia Tineretului, sau tainele mutării începutului Revoluției de la Iași la Timișoara”. Au trecut zile și săptămîni, s-a scormonit bine la rădăcina altor sentimente naționaliste, s-a uns bine struna identităților județene și am aflat de la tonomatul Sebastian Lăzăroiu că tema rămîne oarecum suspendată, adică în rezervă, numai bună de reîncălzit.
La fel ca și în cazul evenimentelor din Republica Moldova au lipsit (aproape cu desăvîrșire) analizele corecte. Cunoscătorii parcă lipseau din țară, fiind plecați în turnee planetare, în căutare de eclipse. L-a întrebat cineva de sănătate și expertiză profesională, la modul serios, pe Vasile Pușcaș, fostul negociator-șef al României din perioada aderării la UE, să ne spună dacă, de ce și cum trebuie să facem regiuni? L-ați văzut pe Gabriel Friptu, directorul Autorității de Management pentru Programul Operațional Regional, un partener de dialog profesional preferat de Bruxelles, făcînd naveta între posturi de televiziune să deslușească misterele acelor fonduri uriașe așteptate? Mai era un priceput valabil la afaceri europene, Liviu Dragnea de la Teleorman, dar el e puțin ocupat cu costul unor drumuri europene și niște licitații.
Nu voi risca să anticipez ce alte aplicații ale Puterii, prin mijloacele de manipulare din portofoliu, ne așteaptă peste vară. Dar mă îngrijorează capacitatea redusă de răspuns rațional a opoziției și a societății civile. Odată intrați în siajul navei-amiral, ei nu scapă decît cînd se reduc motoarele. Uneori se virează brusc. După viraj, alt siaj, cum a fost cu atacul la Regele Mihai de România. Și tot așa, tot așa…
Dacă atunci cînd vine vorba despre vreme, mai sîntem serviți cu o avertizare, cu un cod colorat (n.a. – ce ironie, ba e galben, ba portocaliu!), în cazul manipulărilor încă nu s-a inventat nici un avertisment public. Depinde de fiecare cum își va duce osînda acestei veri, una cum n-a mai fost. Sădirea confuziei este o armă teribilă împoriva unui electorat care semnalizează că are opțiuni. Puterea s-a prins și acționează.
(Viorel COSMA)
