“Păstor al turmei de oameni” sau “țesător regal”, omul politic trebuie să fie pregătit să răspundă problemelor cetății pe care o conduce. Schițat de Platon (în dialogul intitulat chiar “Omul politic sau despre regalitate”), omul politic trebuie să fie curajos, îndrăzneț, darși cumpătat, bunși virtuos. De asemenea, politica, prima dintre științe în concepția lui Aristotel, studiază omul ca zoon-politikon (animal social). Ceea ce face ca un regim politic să fie bun nu este conformarea sa la o normă ideală, ci adaptarea la datele concrete ale istoriei. Un regim neadaptat la realitate se găsește în mod necesar sancționat pe termen lung prin tulburări sau revoluții. Asta-i teoria. Să vedem cazurile concrete.
Cazul 1
Un român, un austriac și un sloven sînt prinși de o publicație britanică că iau șpagă balcanică pentru a promova amendamente în Parlamentul European. Doi dintre ei demisionează, deși neagă că ar fi implicați. Ghiciți cine nu demisionează? Evident, Adrian Severin… Adică românul. Curajos și îndrăzneț, cum spune Platon (nesimțit, traducem noi), dar nu cumpătat, iar virtuos nici atît. Cît despre științe… Care-ai pus, mă, două molecule de hidrogen în apa din București să otrăvești aleșii?
Cazul 2
Un maghiar, europarlamentar pe banii românilor, le ordonă acestora să-și ceară scuze pentru năpăstuirile aduse conaționalilor săi. Popă fiind, el le numește: “păcatele pe care le-au suferit maghiarii”. În istoria învățată de dînsul la seminarul care l-a făcut și pastor (cum s-o fi traducînd Tokes?), românii fugăriți (a se citi uciși) de horthyști la Ip, Trăsnea, Moiseiși altele erau de fapt unguri. Curajos și îndrăzneț, ca și cel de la cazul 1, virtuos (fără dubii, doar e popă!)și probabil și cumpătat (deși parcă e mai gras ca-n 1989). Cît despre adaptarea la datele concrete ale istoriei, auzi ce mai spune părintele. “Eroul” revoluției cere drepturi pentru teritoriile pierdute. Care teritorii pierdute, părințele? Așa-i că a fost caniculă la Băile Tușnad? Sau v-ați dedat la niște etnobotanice?
Cazul 3
Apropo de cazul 2, între politicienii români, mînați de curaj, îndrăzneală, virtuozitateși alte calități nu s-a găsit măcar unul singur să dea vreo replică. Or fi cu toții cumpătați…
Cazul 4…și ultimul
Feciorii unui primar de prin Timiș s-au apucat să se joace de-a cavalerii teutoni pe la terase (vara, berea la terasă e o plăcere!). Au dat cu sabia în stînga (la propriu), au dat cu sabia în dreapta. Lupta fu dreaptăși răniți vreo trei… {eriful din Nothingham (pardon, Deta) își dădu demisia, dar prințul John (adică, primarul) nici gînd. “Păi ce, e de vină el”, spuse un alt politician coleg cu prințul. “E cel mai bun primar”, adăugă un altul, tot coleg. Păi cum să conduci un oraș, fie elși Deta, cînd n-ai putut să-ți educi progeniturile? Simplu, am spune noi: cu curaj, îndrăzneală, cumpătareși virtuozitate. Trai neneacă pe banii babachii…
(Mircea MATEI)
