Cu ceva vreme în urmă, tînărul şi talentatul violoncelist Răzvan Suma mărturisea că se consideră ca făcînd parte dintre “acei 1%, norocoşi fără îndoială, care practică meseria pentru care s-a pregătit ani de-a rîndul”. O spunea unul dintre tinerii ultimilor douăzeci de ani care a învăţat atît în sistemul universitar românesc, cît şi în cel occidental. Acolo unde, recunoştea Răzvan Suma, a avut şansa să-şi completeze şi să-şi desăvîrşească pregătirea profesională. Pe un astfel de drum, bătătorit de el, dar şi de atîţia alţi tineri de succes din ţara noastră, este gata să păşească şi o adolescentă din Piatra Neamţ.
Roxana Rotilă este împătimită de arta actoriei. Se simte din vorbe şi din întreaga sa fiinţă, teatrul este însăşi viaţa, însăşi existenţa ei viitoare.
Pentru un viitor pe scenele teatrale ale lumii Roxana Rotilă se pregăteşte încă din clasa a V-a, atunci cînd a fost distribuită în piesa “La petit chaperon informatique” , o piesă creată de primul ei dascăl din domeniul artei teatrale, regretata profesoară Georgeta Şelaru de la Colegiul de Informatică. Cu prilejul punerii în scenă a “Scufiţei informatice” avea să întîmple şi prima întîlnire a Roxanei cu profesoara de la Şcoala Populară de Arte, Maria Hibovschi.
A urmat o perioadă în care, fiind o fire foarte activă, adolescenta nemţeancă a fost implicată într-o mulţime de activităţi extraşcolare. Bineînţeles că teatrul nu a fost abandonat nici o clipă. Iar la sfîrşitul clasei a XI-a, Roxana a decis: “Vreau să fac teatru!”
Căutînd un punct important de sprijin, o “busolă” pentru viitoarea sa carieră artistică, drumul ei s-a intersectat din nou cu actriţa-profesor Maria Hibovschi. Cea care este recunoscută în mediul tinerilor artişti ai locului ca fiind o bună preparatoare de viitori actori.
Munca lor intensă de luni de zile în vederea prezentării la un concurs de admitere la University of Essex East 15 Acting School, profilul World Performance, a dat roade. La examenul final, Roxana Rotilă a avut de înfruntat comisia examinatoare cu trei monoloage, plus o melodie. Finalmente, românca a fost admisă printe cei douăzeci şi cinci de viitori studenţi din afara graniţelor mîndrului Albion!
“A fost destul de complicat pentru noi, pentru că ele, monoloagele, trebuiau să fie total diferite. Unul, obligatoriu, trebuia să fie din opera lui Shakespeare, altul din secolul XIX şi ultimul din perioada contemporană. Astfel că am avut misiunea de a găsi ceva care să se potrivească cu ea, cu felul ei de a fi, de a gîndi şi de a se manifesta”, mărturiseşte acum Maria Hibovschi.
“Cred că un mare merit în reuşita mea a fost şi faptul că Maria mi-a dat o mare libertate de acţiune. M-a lăsat să mă manifest aşa cum credeam eu că trebuie, iar abia la sfîrşit îmi oferea sfaturile ei, de fapt unele corecţii”, completează Roxana. Şi mărturia ei merge mai departe. “Personajul Helena din «Visul unei nopţi de vară», piesă a lui Shakespeare, mi-a fost foarte aproape, mai ales că am putut să fac o paralelă cu viaţa mea personală şi astfel să o transpun pe Helena în scenă. În schimb, al doilea monolog, cel al lui Carole, a fost mai dificil, fiindcă nu reuşeam să o înţeleg, să-i înţeleg comportamentul. Pregătirea mea pentru o universitate artistică a fost o experienţă utilă. Fiecare personaj în parte m-a ajutat în primul rînd să mă cunosc pe mine însămi, dar şi să caut să-i înţeleg pe alţii, să nu privesc superficial reacţiile oamenilor”.
Acum, pentru Roxana Rotilă, urmează chestiuni deloc artistice, precum găsirea unui loc de cazare, a banilor necesari, lucruri lumeşti. “M-aş fi confruntat cu astea şi în ţară. Pentru achitarea taxelor şcolare am făcut un împrumut financiar pe care-l voi achita abia la finalul cursurilor, peste trei ani”. Un mod inteligent al statului englez de a responsabiliza studentul. Pe de altă parte, “eu pot avea liniştea necesară de a mă gîndi doar la carte, doar la studiu, fără a-mi fi distrasă atenţia către alte probleme, cum ar fi cea a banilor”.
În octombrie, va începe urcuşul spre o carieră frumoasă, speră ea. Un drum deloc uşor, dar cu satisfacţii şi perspective date fiind încrederea şi cu pasiunea care o stăpînesc acum pe Roxana.
(Valentin ANDREI)
