Este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfînt.
În această zi sărbătorim amintirea a două evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:
– aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mîntuitorul şi înălţarea ei solemnă în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335.
– aducerea Sfintei Cruci de la perşii păgîni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus Sfînta Cruce cu mare cinste în biserica Sfîntului Mormînt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
(Post negru) – 14 sptembrie
Tradiţii şi obiceiuri de Sfînta Cruce
– Moşii de Ziua Crucii: Cu acest prilej se duce la biserică colivă, poame şi flori. Pe vremuri se duceau chiar pomi, alături de ulcele noi, pline cu apă, miere sau mied, avînd deasupra un colac şi o lumînare.
– Ca orice mare sărbătoare, Ziua Crucii era precedată de post (“de la cruce pînă la cruce”), acesta avînd iniţial 14, apoi şapte zile. În timp, postul s-a redus la trei zile, astăzi ţinîndu-se numai în ziua sărbătorii.
– Femeile, făceau şi fac tot posibilul să-I respecte, în credinţa că vor scăpa astfel de boli rele, îndeosebi de friguri.
– Cei care posteau, nu reîncepeau să mănînce de dulce decît în seara sărbătorii şi numai după ce vedeau că a răsărit soarele.
