Acum un an, Albă ca Zăpada s-a lepădat de straiul ei neprihănit și a devenit marotă de discurs politic(ianist). A introdus-o în societate dl. Lăzăroiu, de pe postura de înalt demnitar sfetnic de Cotroceni. Ca tot ce vine de la palatul din deal, Albă ca Zăpada a prins și, curînd, a ajuns pe buzele tuturor, fiind poștită mai ceva ca o țigară interzisă. Acum, la un an de la apariția junei debutante pe firmamentul conceptelor politic(ianist)e, Albă ca Zăpada a venit pudrată și tăiată în părțile moi. Pentru că i se pregătește o primă schimbare de sex. Într-o intervenție în direct la televiziune mogulă, Gheorghe Ștefan, mai mult vicepreședinte PDL decît primar de aceeași culoare, a spulberat mitul Albei: “Nu știu cine este Albă ca Zăpada, dar aș putea să vă spun cine e Harap Alb”. Am notat păstrarea culorii pure, n-am putut trece sub preș transformarea omătului în arap. Dincolo de pleonasmul evident, rămîne ideea: PDL, încolțit de perspectiva alegerilor de anul viitor, dar mai cu seamă a prezidențialelor din 2014, se vede pus față în față cu realitatea. E un partid plin de figuri, unele marcante, dar nici una atractivă, carismatică, marcantă. Nu una care să îi poată acoperi gafele/ șmenuielile cu poleială. Ideea unei mișcări de centru-dreapta (haida, de!) e tot mai promovată. Dar cu cine s-o faci? Istoria lui 2004 demonstrează pînă și celor cu puțină ținere de minte că PD este capabil să treacă peste noapte de la stînga la dreapta. (Nu că ar sta cineva să-i scuture la doctrine) A făcut o alianță, de dreapta, cu PNL, iar cînd s-a văzut cu sacii în căruță a început să-și lovească partenerul la operație. I-a rupt dintr-o coastă PLD-ul. Împreună au format actualul PDL. A rupt și din PSD, a ieșit UNPR. S-a format arcul guvernamental. S-a lungit cu UDMR, așa, să fie acolo, deși PCM-ul lui Tokes n-a apărut din senin, din piatră seacă. Tradiția democraților de a-și devora consorții precum văduva-neagră e clară. Presupunînd că, printr-un dosar sau altul, vor reuși să mai convingă pe cineva să li se alăture într-un proiect politic, se vor lovi de altă dilemă: pe cine? Pe cine scot la înaintare pentru Cotrocenii anilor 2014-2019? Probabil cucuveaua le va oferi răspunsul, că e de-a casei.
Ca atare, tentativele de miștouri ieftine cu care PDL încearcă acum să-și acopere problema nu țin. Putem vorbi de Albă ca Zăpada, de Scufița Roșie, de Cenușăreasa, de Moș Crăciun și de Iepurașul de Paște pînă încălecăm pe-o șa. Dă bine la tocșouri, face rating, umple buzunarele mogulilor de bani din publicitate. Dar atît. Seamănă tot mai mult cu o poveste în care lipsește “și-au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți”. Ba, mai mult, tare mi-e să nu se încheie cu “a fost odată ca niciodată”.
(Dana OSTAHIE)
