România a ajuns țara în care Dracula moare de foame. Că n-are sînge.
Cele mai multe campanii prin care statul vrea să încurajeze cedarea sîngelui către binele semenilor pornesc de la ideea că, donînd, se salvează alte vieți. Dacă-și ating scopul sau nu, nu discutăm. Este evidentă însă realitatea: donarea de sînge salvează vieți. A celui aflat în nevoie, dar, în aproape aceeași măsură, și a celui care donează. De ce? Pentru că majoritatea renunță la lichidul vital pentru a obține niște beneficii, fie ele tichete de masă care sporesc bugetul familial, fie ele analize gratuite care ar costa o grămadă de parale la laboratoarele medicale (deci, tot economie la buget, pînă la urmă), fie ele “certificate de garanție” a stării de sănătate, că, mai nou, medicii zic că face foarte bine la organism să donezi sînge de două ori pe an.
* Schimb pe schimb
Marian P. este din Bicaz Chei. Dis de dimineață, vineri, s-a prezentat la Centrul de Recoltare din Piatra Neamț. N-a venit de distracție: “Nimeni nu vine din plăcere să dea sînge”. Pe el l-a adus gîndul tichetelor de masă. Situația financiară prin care trece nu-i permite luxul de a ignora această modalitate de venit. Pentru el, ca și pentru mulți alții, aceste tichete înseamnă foarte mult la bugetul familiei. Șapte tichete a 9 lei bucata prind tare bine cînd n-ai ce pune pe masă. Unde mai pui că primește și transportul gratis. Dacă ar trebui să dea bani pe autobuz, ar sta acasă, că n-ar mai renta: ce ia pe mere dă pe pere. Transportul este însă decontat donatorilor care vin din afara orașului. Numai să fie din județ. Dacă băcăuanii sau ieșenii au vreun gînd să doneze sînge la Piatra Neamț, o fac fără decontul transportului. La fel și pietrenii. Pe considerentul că o călătorie cu microbuzul sau troleu nu face decît 1,5 lei, Consiliul Local a decis să nu deconteze transportul donatorilor din Piatra Neamț. Ca să poată face plățile pentru cei care vin din toate colțurile județului.
Lui Marian îi e oarecum jenă să dea sînge contra cost, dar alte variante nu are în momentul de față. Și, pînă la urmă, nu dă nimănui în cap și nici nu fură. Este o modalitate onorabilă de a mai face niște bani, la fel ca oricare alta.
Alți donatori sînt mînați de aspecte mai pragmatice: dau sînge, au prilejul de a afla dacă suferă de boli de care habar n-au. Și primesc, pentru asta, o zi liberă de la muncă. E lege! Între timp, nu mai sînt nici condițiile atît de aspre: acum se permite un mic dejun ușor, nu se mai impune foamea. Un ceai, o felie-două de pîine prăjită unsă cu ceva, chiar o cafea nu mai impietează asupra recoltării de sînge.
Nu în ultimul rînd, deși procent mic, există și categoria celor care vin să doneze sînge pentru că… așa e sănătos. Există un curent de opinie în rîndul medicilor, conform căruia face bine la organism să i se recolteze sînge cel puțin de două ori pe an, iar acest curent găsește tot mai mulți adepți în rîndul persoanelor sănătoase.
* “Să nu ne ascundem după perdea: majoritatea vin pentru aceste tichete. Acesta este adevărul, chiar dacă unii nu vor să recunoască!
În momentul în care se întîmplă să nu avem tichete în acea zi și rugăm donatorul să i se recolteze sînge și să vină a doua sau a treia zi după ele, acesta nu mai stă. A plecat. Din douăzeci care se prezintă, dacă rămîn doi sau trei.
Ca să ajungă românul să doneze din conștiință, din dorința de a face bine, România trebuie să ajungă la nivelul țărilor civilizate. Dar mai sînt ani buni pînă acolo”, spune Victoria Marin, director al Centrului de Recoltare din Piatra Neamț.
* Cerere, ofertă și falsa criză de sînge
Donarea și recoltarea de sînge funcționează după principiul capitalismului. Diferența este că, în acest caz, raportul dintre cerere și ofertă este negativ. Rh Negativ.
Se știe deja că donatorii nu pot fi niciodată prea mulți. Nevoile sînt mari în spitale, iar cazurile care au nevoie de tratament stau sub semnul imprevizibilului.
La fel de “la mîna sorții” este și activitatea Centrului de Recoltare din Piatra Neamț, că nu e sigur niciodată cîți donatori vor veni. Vara a fost prilej de reflecție pentru unii semeni, le-a purtat pașii mai des spre centru. Au fost peste 600 de donatori lunar.
În funcție de abundența oamenilor, se rezolvă cererea de sînge din spitale. “Uneori o acoperim fără probleme. Alteori trebuie să facem o selecție a cazurilor. Dăm sînge în funcție de priorități. Problema se pune la nivel de Rh negativ. Acolo situația este diferită. Oricît sînge s-ar recolta, situația cu Rh-ul negativ nu poate fi la modul ideal. Sînt cazuri în care un pacient are nevoie de mai multe pungi de sînge cu Rh negativ, ori donatorul este unul singur, deci i se recoltează o singură pungă. Nu putem acoperi cererea. De aici apare criza de sînge”, spune directorul centrului.
Statistic vorbind, numai vreo 15% dintre români au Rh negativ. Evident, n-au nici o vină pentru asta, așa a decis genetica.
Proporția dintre Rh pozitiv și Rh negativ se păstrează și în cazul donărilor.
Dacă într-o zi există cazuri grave (un ulcer hemoragic de exemplu sau un accident), iar pacientul are nevoie de o grupă negativă, spitalul cere 15-20 de pungi. Centrul nu are cum să acopere o cerere atît de mare.
“Atunci cînd se spune că centrul de transfuzie nu a putut onora cererea de sînge din ziua X, asta nu înseamnă că nu avem, ci că nu avem grupă negativă. Orice am face noi, nu putem să fim exact pe cererea care este. Zvonul că centrul de transfuzie este în criză este fals! Nu este Rh negativ, asta este cu totul altceva”, zice Victoria Marin.
Asta se reflectă și în statistici. Centrul de Recoltare este obligat să facă raportări la Institutul Național de Hematologie din București. Dacă cererea este mai mare decît oferta, mai ales la grupe negative, centrul devine ineficient în raport. “Este un cerc vicios pe care nu-l înțelege multă lume. În 2009 am atins un record de recoltări de sînge. Și totuși în raport apare tot că n-am putut onora cererile, pentru că n-am avut Rh negativ”, adaugă directorul centrului.
* Sînge pe bani? De ce nu?
Sîngele nu costă, se ia de-a gata. Dar este un medicament. Viu. De ce n-ar costa ca orice medicament?
Centrele de Recoltare sînt furnizori de servicii medicale, dar spitalele nu plătesc absolut nimic. Nici Casa de Asigurări. Deși recoltarea lui costă.
“S-a pus de multe ori problema plății sîngelui. Se face un preț pe pungă și spitalele, prin Casa de Asigurări, să le plătească. Banii vor ajunge la București, nu în județul Neamț. Dar poate așa nu vor mai folosi ca prima soluție sîngele. Să se plătească asemenea medicamentelor”, este de părere Victoria Marin.
Costă și verificarea… la sînge. Nici o pungă nu merge în transfuzie fără un control biologic foarte riguros. Dacă se depistează nereguli (hepatita B sau C, dar nu numai), se trimit scrisori acasă donatorilor. Sînt îndrumați spre alte analize și tratamente.
Dacă – și s-a întîmplat – se găsește sifilis, Centrul de Recoltare este obligat să declare cazul la secția de dermatologie din Spitalul Județean Neamț. Pînă cînd sîngele nu este valid, fără nici o urmă de suspiciune, nu merge mai departe.
* Donatori de bunăvoie și siliți de comandant
Cei mai fideli donatori în ultimele săptămîni au fost pompierii. Cam doi-trei pe zi. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență derulează o campanie națională de solidaritate socială, constînd în donarea de sînge semenilor noștri aflați în nevoie. Campania, intitulată sugestiv “Din inimă pentru inimi”, curge toată luna septembrie. “Campania a fost identificată în contextul Zilei Mondiale a Inimii și se înscrie în seria de activități menite și să marcheze Ziua de 13 septembrie, Ziua Pompierilor din România. Salvarea darului celui mai de preț – viața, prin donarea de sînge, stă la îndemîna fiecăruia dintre noi”, zic autorii inițiativei.
Personalul ISU Neamț a răspuns pozitiv la campanie. Donează sînge benevol, ca să ofere “o șansă în plus vieților aflate la răscruce, așa cum fac zi de zi pe timpul intervențiilor”. Benevol, dar trimiși de comandant. În ziua vizitei la centru, erau doar doi. Nu știau ei prea multe despre mărețele idealuri umanitare de la București: “Pe noi ne-a trimis șeful”.
* “Eu, personal, am donat sînge. Într-o vreme. Acum nu mai pot. Am suferit două intervenții chirurgicale grave, în care chiar am avut nevoie de transfuzii – și am primit sînge. Din acest motiv nu mai pot dona acum. Sîngele pe care l-am primit și sîngele meu constituie un amestec, ca un fel de mozaic. Dacă l-aș dona mai departe, există riscul unei incompatibilități. Nu vreau să-mi asum acest risc pentru nimeni”, declară Victoria Marin.
(Oana IOSUB-TOMA)
