Cimitir iehovist în ţărîna ortodoxă de la Agapia

Comuna Agapia, un spaţiu cu o tradiţie a ortodoxiei de peste şase veacuri, dar şi cu o structură creştină a populaţiei, majoritar  ortodoxă, a fost bulversată, mai zilele trecute, de un eveniment pe care nu l-ar fi întrezărit nimeni niciodată. Astfel, la data de 17 septembrie 2011, o bătrînă – Ichim T. Maria – după o lungă suferinţă,şi-a dat sfîrşitul, într-un moment în care patru din cei cinci copii ai ei, trei fete – Niculina Humulescu, Valerica Horzan şi Elena Joşman şi un băiat – Gheorghe Ichim, şi-au împărţit credinţa. Ei au trecut la o altă confesiune, la ortodocşi rămînînd fratele lor, Ion. Pînă aici, nimic suspect, numai că cei patru fraţi iehovişti au mers la primărie, cerînd un loc de veci pentru mama lor, într-un spaţiu, altul decît cel administrat de biserica ortodoxă din sat.

Dilema funerar-legală a primarului

Situaţia era foarte complicată pentru administraţia localăşi mai ales pentru primarul Vasile Cucoş, care s-a văzut pus într-o postură unică, aceea de a oferi un spaţiu, pe un teren public, unde să fie înhumată decedata. Aflîndu-se într-un moment greu, primarul comunei a cerut ajutor Prefecturii Neamţ, de unde i s-a spus că dacă în cimitirul satului nu este un loc special pentru alte culte, va trebui să găsească un teren pentru un nou cimitir.

Aşadar, la Art. 28 al Legii cimitirelorşi serviciilor funerare, la alineatul (2), se specifică: „În localităţile în care nu există cimitire comunaleşi unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care aparţineau cultelor respective pot fi înhumate, potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcţiune”. Problema este mult mai delicată, pentru că ţintirimul satului Agapia nu are spaţii pentru alte culte, deoarece în această comunitate nu a fost înhumată, în decursul istoriei sale, nici o altă persoană de un alt cult. Aceeaşi lege mai spune, la alineatul (4) al aceluiaşi articol, că autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire comunaleşi orăşeneşti în fiecare localitate. Mai mult decît atît, la alineatul (5), „cimitirele comunale sau orăşeneşti se organizează astfel încît să aibă sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce funcţionează în localitatea respectivă”.

Durereaşi amărăciunea localnicilor de aici porneşte, pentru că, pînă la data decesului Mariei Ichim, n-a existat niciodată vreo cerere din partea unui cult pentru înhumarea separată.

„Nu vrem cimitir iehovist în suhatul nostru”

Înainte de deces, ca o curiozitate, Maria Ichim s-a mărturisitşi împărtăşit creştineşte în ritul ortodox, aşa cum fusese pînă atunci, la preotul satului, Vasile Smău. Numai că, după deces, lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată, deşi toată suflarea satului se aştepta ca decedata să fie înhumată alături de soţul ei în cimitirul vechi. Lucrurile s-au complicatşi mai mult, întrucît cei patru copii, Niculina, Valerica, Elena şi Gheorghe, s-au prezentat la primărie, cerînd primarului un teren aflat pe domeniul public unde să fie înmormîntată mama lor. Chestiunea este şi mai complexă, după spusele vecinilor şi a fratelui Ion, cu domiciliul în casa părintească, ei neştiind de acţiunea celor patru.

Dar iată ce declară vecinii: „Nu vrem cimitir iehovist pe suhatul nostru. Noi nu mai avem păşune pentru animale dacă vin iehoviştii din toate comuneleşi din oraşul Tîrgu Neamţ, pentru că nu au nici un cimitir al lor. Comuna noastră a fost creştin-ortodoxăşi aşa vrem să rămînă. Tanti Maria a fost o femeie cuminteşi la locul ei, dar a ajuns să fie înmormîntată ca un cîine”- Silvia Ichim, sat Agapia.

„Preotul Vasile Smău a vrut să fie îngropată în cimitirul satului, dar ei au vrut să o îngroape după legea lor. La înmormîntare au fost 40-50 de persoane din cultul Martorilor lui Iehova, dar ei au vrut să-şi facă neapărat un cimitir undeva, pentru că peste tot au fost fugăriţi”- Viorel Cocolea. Totodată, Ion Ichim, fiu al defunctei Maria, a întocmit o cerere cu următorul enunţ: „Subsemnatul Ichim Ioan din comuna Agapia sînt de acord ca mama mea, Ichim Maria, să fie strămutată în cimitirul bisericii din comuna Agapia”.

Enoriaşii satului, împreună cu preotul Vasile Smău, vor ca în următoarele zile să respecte rînduiala creştin-ortodoxă, organizînd pentru defunctă toate parastasele, după tradiţia locului.

Primarul a cedat prea uşor

Trecînd peste toate prevederile legaleşi opinia oamenilor, năduful general se răsfrînge acum asupra primarului, viceprimarului şi a celor din Consiliul local, care au fost de acord cu înfiinţarea unui nou cimitir în vatra satului Agapia. Cert este că, la această oră, după taifunul juridic cu stăreţia Mănăstirii Agapia, un nou scandal public îl pune pe primarul Vasile Cucoş într-o situaţiape care singur şi-a făcut-o grea. Tradiţia locurilor şi vechile ritualuri impun înhumarea fiecărui decedat într-un spaţiu anume stabilit de reprezentanţii întregii comunităţi.

Anumite voci afirmă că primarul, la indicaţiile primite de la judeţ – prefect sau subprefect – ar fi cedat prea uşor în faţa acestei situaţii. Vasile Cucoş, teoretic, nu a făcut altceva decît să respecte o lege, însă oamenii gîndesc cu totul altfel.

În cazul în care administraţia locală – Consiliul local – nu a aprobat înfiinţarea unui nou cimitir, înmormîntarea cu pricina este ilegală, iar o strămutare a defunctei nu poate fi făcută decît cu ordin de la instituţiile abilitate ale Statului (în primul rînd Procuratură). Altfel, cei care vor deshumaşi muta sicriul pot fi acuzaţi de profanare (art. 319 Cod Penal).

Oamenii satului spun că primarul ar fi trebuit să găsească o variantă de compromis, iar defuncta să fie înmormîntată alături de familia sa.

Într-o altă ordine de idei, escaladarea acestei nemulţumiri a oamenilor poate fi nefastă în timp pentru primarul Vasile Cucoş, chiar dacă acesta a încercat să împace şi un cult, şi pe celălalt, numai că vocea mulţimii a dat un verdict: deshumarea decedatei, transferarea ei în cimitirul satului şi desfiinţarea cimitirului din dealul Humăriei. Lumea mai adaugă faptul că primarul, atunci cînd şi-a dat acceptul, ar fi declarat că nu va fi acceptată înhumarea morţilor din alte localităţi. Însă, asemenea altor locuri din ţară, o mutare a defunctei, practic, la această oră, este imposibilă numai cu decizia Consiliului local, iar acolo, aşa cum declară Viorel Cocolea: „Vor fi aduşi morţii iehovişti din tot judeţul. Noi nu vrem aşa ceva! Tanti Maria a fost creştin-ortodoxă, chiar dacă, în ultimile clipe ale vieţii ar fi spus fetelor sale «După ce am să mor, puteţi face orice cu mine»”. În cele din urmă, aşa au făcut la capul bietei Maria Ichim, creştin-ortodox, după spusele oamenilor din sat, în loc de cruce aflîndu-se o scîndură pe care stă scris numele, data naşterii şi a decesului.

Odată piatra aruncată în apă, valul nu mai poate fi oprit, iar iehoviştii cu siguranţă îşi vor căra şi înhuma morţii din zona Tîrgului în dealul Humăriei… într-o durere. E drept, nimeni nu rămîne pe-afară, însă Agapia, după opinia majorităţii, trebuie să rămînă un tărîm al vechilor sihaştri, al marilor rugători, care s-au nevoit la binecunoscutele aşezăminte de la Agapia Veche, Agapia Nouă, Văratec, Sihla, precumşi la celelalte metoace şi schituri care au existat în spaţiu.

Dacă decizia de înfiinţare a acestui cimitir a venit de la Prefectura Neamţ, părtaşi la amărăciunea localnicilor se fac toţi cei cu putere de decizie de la nivelul celor două instituţii de la nivel judeţeanşi local. S-a pronunţat numele subprefectului Şendrea, dar şi al prefectului Archip.

(A.I.)