Două criterii trebuie să îndeplinească un loc pentru a mă face să-l recomand: să simt nevoia ca puținii oameni la care țin să fie acolo, să vadă și ei ce văd eu, și să mă facă să-mi pun cei mai frumoși și scumpi (de cele mai multe ori și cei mai incomozi) pantofi pe care îi am. Dacă nu am nici o problemă în a ieși pe stradă în flipflopși înseamnă că nu e orașul pe care îl caut.
Astea fiind spuse, după vacanța petrecută la Londra mi-am jurat că o să-mi trimit toată familia și toți prietenii să se plimbe pe Bond Street, să vadă schimbarea gărzii la Palat. Mai mult decît atît, am trăit vreo două zile sentimentul de groază că nici una dintre perechile de papuci cărate cu mine nu e demnă de a atinge trotuarele, străzile, pămîntul, iarba, etc. Și asta nu pentru că toate erau impecabile, da’ fațadele, vitrinele, atmosfera obligau la o pereche de pantofi frumoși.
Slavă Domnului, nu-i Londra orașul în care să te plîngi că n-ai unde să-ți faci cumpărăturile! Old Bond Street, continuată cu New Bond Street, înseamnă Raiul pantofilor frumoși, a cașmirului, mătăsii, diamantelor… În urmă cu cîțiva ani se spunea că dacă nu ți-ai făcut măcar o dată cumpărăturile la Milano e ca și cum n-ai fi făcut cumpărături niciodată. Ei bine, doamnelor, din punctul meu de vedere lucrurile s-au mai schimbat… Oricum, reputația de a fi unul dintre cele mai scumpe orașe din lume, e binemeritată!
Cu cafeaua prin British Museum
Dar haideți să vă povestesc cîte ceva despre British Museum, înainte de a mă crede mai superficială decît sînt.
Clădirea muzeului reprezintă în sine un obiectiv de vizitat, fără a mai lua în considerare comorile pe care le adăpostește. O clădire curată ca imagine, proiectată în stil renascentist grec, destul de ascunsă, cu două intrări. Vă recomand intrarea de pe Great Russell Street unde aveți și un birou de informații.
Șase milioane și jumătate de obiecte de artă adăpostește muzeul azi și nu mai punem la socoteala zecile de expoziții permanente sau temporare pe care le găzduiește. Dacă sînteți atenți la indicatoare veți reuși destul de ușor să găsiți zona care vă interesează, ele fiind foarte bine delimitate (ex. Egiptul Antic și Sudan, Africa, Oceania și Americile, Antichități Grecești și Romane, Asia).
Și lucrurile bune despre British Museum continuă: pe lîngă faptul că nimeni nu plătește pentru a vizita muzeul, poți să-ți iei cafeaua înăuntru. M-am simțit tratată ca un adult, paznicii nu s-au îndoit de discernămîntul meu, nu m-au bănuit că aș cumpăra cafea, aș merge cu ea la muzeu și apoi aș vărsa-o pe vreo mumie. Nu vă spun că plăcerea de a-ți petrece timpul în muzeu se dublează dacă ai cu tine licoarea preferată.
Big Ben și Victoria
De neratat în Londra e Biserica Sf. Petru din Westminster, cunoscută mai bine sub numele de Westminster Abbey, unde toți suveranii britanici de la William Cuceritorul încoace (cu excepția a vreo doi Edward) au fost încoronați. Westminster Abbey e un loc unde sînt comemorați o mulțime de oameni celebri și respectați de britanici, cei mai mulți nu sfinți, chiar dacă ei sînt înmormîntați în alte locuri (recomand vizitarea Colțului Poeților unde sînt comemorați de la Shakespeare, Milton, surorile Bronte, Jane Austin, pînă la diaconi ai bisericii, Handel sau chiar actorul David Garrick).
Vis-a-vis de Westminster Abbey, chiar pe malul Tamisei veți găsi Parlamentul, alt obiectiv turistic important cu cele două turnuri ale sale, Big Ben și turnul Victoria. De reținut modul în care sînt așezate scaunele în Camera Comunelor, asemeni unui cor, cu băncile din față destinate membrilor partidului de guvernare și în partea opusă stă opoziția. Distanța dintre bănci este marcată pe podea cu dungi roșii, iar membrii Camerei Comunelor nu au voie să treacă aceste linii, pentru păstrarea gradului de civilizație în cadrul dezbaterilor. Dacă vă doriți puteți vizita Camerele Parlamentului chiar în timpul audierii Primului Ministru, însă este nevoie de rezervare în prealabil prin ambasadă sau consulat.
Membrii Parlamentului, chiar și în anul de grație 2011, riscă să fie închiși într-una din sălile Big Ben-ului dacă încalcă reglementările constituționale (ultimul incident de acest gen s-a petrecut undeva pe la 1880).
Prima transmisiune a BBC a fost deschisă de sunetul de la Big Ben, iar în turn există și astăzi un microfon conectat la sediul British Broadcasting Corporation.
Turnul Londrei, unde cădeau capete
Foarte popular este Turnul Londrei, fondat de Wiliam Cuceritorul și unde trei regine și-au pierdut capetele. Tot Turnul Londrei este cel care adăpostește bijuteriile coroanei, inclusiv celebrul Cullinan I, cel mai mare diamant din lume încrustat pe sceptrul Suveranei. La mare preț în Turnul Londrei sînt însă corbii, păsări care au trăit secole între acele ziduri și despre care legenda spune că atunci cînd vor părăsi Turnul, întregul Regat se va nărui.
La fel de interesantă este și o vizită la Catedrala St. Paul, capodoperă a lui Sir Christopher Wren și unde cu sute de ani în urmă a fost locul unui templu Roman închinat zeiței Diana. St. Paul adăpostește cea mai mare criptă din Europa, cu peste 200 de morminte, inclusiv cele ale lui Nelson, Wellington sau Sir Alexander Fleming (cel cu penicilina). Tot aici se găsește și locul de veci al lui Sir Christopher Wren, iar deasupra, aleasa chiar de fiul său, stă o inscripție care spune: “cititorule, dacă-i cauți monumentul, uită-te în jurul tău”. Inspirat, nu?…
Trafalgar Square
Dar o vizită la Londra este incompletă dacă nu vedeți Coloana lui Nelson din Trafalgar Square. O piață minunată cu fîntîni arteziene, statui impunătoare a personalităților marcante britanice, Galeria Națională…Tot aici se împodobește și bradul de Crăciun, iar norvegienii trimit în fiecare an un cadou Marii Britanii drept mulțumire pentru rolul jucat în eliberarea Norvegiei în al Doilea Război Mondial, cadou care se așează sub bradul din Trafalgar Square.
Pentru entertainment vă recomand cu căldura Soho, cartierul boem al Londrei, plin de cluburi, cafenele, pub-uri. Am găsit aici cea mai mare diversitate de rase, culturi, limbi, mentalități, atitudini.
(N.H.)
