* interviu cu Costel Enache, antrenorul Ceahlăului, despre cum a fost, cum este și cum se vrea să fie fotbalul la Piatra Neamț
Costel Enache, antrenorul în vîrstă de 38 de ani al Ceahlăului, este unul dintre cei mai tineri antrenori din Liga lui Mitică. Format la Clubul Sportiv Școlar Olimpia Piatra Neamț, este comparat cu Arsene Wenger, tehnicianul lui Arsenal, de președintele de onoare Gheorghe Ștefan. Ca antrenor, Enache și-a confirmat calitățile la Petrotub Roman, după care a fost adus în iarna acestui an la Ceahlăul, pentru a-l înlocui pe Marin Barbu. Face parte din categoria foștilor jucători emblematici la echipele unde au evoluat, ce doresc acum să facă carieră în Liga I: Laurențiu Diniță, Liviu Ciobotariu, sau Ilie Stan.
Iata principalele repere ale carierei lui Costel Enache:
* Vîrsta: 38 de ani
* Cariera de jucător: Ceahlăul, FC Național
* Meciuri / goluri în Liga I: 276 / 42
* Echipe antrenate: Petrotub Roman, Ceahlăul
* Palmares: Promovare în Liga I cu Ceahlăul la finalul sezonului 2010-2011
* Reperul carierei sale de jucător rămîne „dubla” Ceahlăul – Juventus, din vara lui 1999 (1-1 la Piatra Neamț și 0-0 în returul de la Cesena).
* Este dezgustat de violență: „Nu-mi place nici violența fizică și nici cea verbală la care apelează inclusiv unii antrenori ca să-și demonstreze superioritatea”.
* Și-a făcut ucenicia de antrenor principal la Roman. „Cînd am ajuns acolo mai erau doar 11 jucători în lot. Am terminat sezonul pe locul trei. A fost cea mai utilă perioadă din cariera mea de antrenor”, a spus Costel Enache.
– Costele, îți mai amintești de momentul primei promovări a Ceahlăului în prima ligă?
Da. Un stadion arhiplin, cum l-am mai văzut doar înaintea meciului cu Juventus. Eram pe culoarul de ieșire de la vestiare alături de Alessio Tacchinardi, care a exclamat cînd a văzut mulțimea de oameni de pe stadionul nostru: „Mamma Mia!”. Dacă ei, Van der Saar sau Tacchinardi, jucători cu experiență în cupe mondiale, erau impresionați, vă dați seama cum eram noi…
– Ați jucat pe bani mulți?
Am jucat de plăcere. Toți care am făcut parte din acea generație. De la Radu Lefter, pînă la Florin Axinia, toți am jucat pentru că asta știam să facem cel mai bine. Cînd căpitanul nostru, Leon Ivanov, venea în vestiar să ne spună că avem primă de joc, o sută de mărci, ni se părea că l-am apucat pe Dumnezeu de un picior.
– Vorbim despre alte vremuri, dar putem vorbi și de alte mentalități?
Erau, într-adevăr alte vremuri, cu oameni care veneau la stadion în valuri. Pentru noi, poate și pentru adversari. Dacă se umplea stadionul la un meci cu Gloria Buzău, vă dați seama că veneau pentru noi, nu pentru Gloria. Acuma parcă s-a săturat lumea de fotbal, dar mai ales de scandaluri…
– Ce impresie îți fac diriguitorii forbalului românesc?
Ceea ce se întîmplă acum sînt adevărate drame. Eu fac un capăt de țară dintr-un meci pierdut… Mă afectează chiar foarte mult. Mă afectează tot ce se întîmplă în fotbalul românesc. E un șoc. E păcat că au loc astfel de lucruri. E ceva, dacă s-a ajuns la acest nivel. Trebuie să mergem mai departe și să ne vedem de obiectivul nostru. Acela de a juca fotbal. Avem noroc că avem în lot jucători plini de caracter.
– Dacă ar fi să îl compari cu cel în care ai activat tu, ca fotbalist, cum l-ai caracteriza?
Nu încape termen de comparație. Sînt două stiluri diferite. Între timp fotbalul s-a transformat. A devenit o industrie și asta i-a antrenat pe toți cei prinși în fenomen.
– Gheorghe Ștefan te-a comparat cu Arsene Wenger. Tu cu cine te-ai compara?
Cu mine. Domnul Ștefan cred că s-a referit la munca lui Arsene Wenger, aceea de a forma tineri în lot cu o mentalitate profesionistă. Cam asta se dorește și la noi, începînd de la copii. Mai toți colegii mei sînt astăzi antrenori și au grupe de copii la Ceahlăul. Asta dă un plus de valoare colectivului. Ne știm, vorbim foarte mult și nu avem secrete unii față de alții. Avem tineri de care trebuie să avem mare grijă, cum ar fi Chitoșcă, Marc junior sau Margină, care au ce învăța de la noi.
– Chitoșcă, spre exemplu, visează să joace titular la Ceahlăul și nu la o echipă din capitală. Ideea asta tu i-ai inoculat-o?
Adică?
– Ai avut o perioadă scurtă cînd ai jucat la FC Național cu Florin Axinia. Apoi ați revenit la Piatra Neamț. De ce?
Nu ne-am adaptat.
– Asta e varianta oficială. Neoficial?
Am avut mare încredere în președintele Gheorghe Ștefan. El ne-a fost și tată și mamă. Mergea cu noi peste tot unde aveam probleme, inclusiv cînd trebuia să ne luăm cîte ceva pentru casă. Ni s-a spus că la FC Național avem condiții mult mai bune ca aici. Curînd am constatat că nicăieri nu e mai bine ca acasă. Timpul petrecut departe de familie nu se mai întoarce și de asta l-am rugat să ne aducă înapoi. Țin minte că și Ovidiu Marc a avut o ofertă avantajoasă și pentru el, dar și pentru club. S-a dus în străinătate, dar n-a apucat să se dezbrace pentru primul antrenament, că a venit înapoi. I-a spus domnului Ștefan că el nu joacă decît la Ceahlăul. Așa a și fost. Deci, asta e și varianta neoficială. N-am vrut să stăm la București. Pentru noi, Bucureștiul se numește Piatra Neamț.
– Nu jucați decît la Ceahlăul, de parcă zici Real Madrid sau Barcelona.
O să rîdă mulți, dar ne iubim clubul și orașul. În alte părți ne simțim ca și cum ne-ar lua cineva buletinele. Totul e aici: fotbalul, soțiile, copiii, trăirile nostre, împlinirile și dezamăgirile noastre. Am trăit emoții ca jucător, apoi am trăit să vedem și modernizarea bazei sportive. Acum trăim și muncim pentru transformarea clubului într-unul modern.
– Îi ai aproape pe cei mai buni prieteni: Costel Ilie și Radu Lefter. Cum i-ai caracteriza?
Sîntem o echipă. La bine și mai ales la greu. Cu Radu Lefter s-a inventat bunul simț în fotbal, iar Costel Ilie e unul dintre cei mai valoroși mijlocași din țară. E singurul care a jucat la Dinamo și a trăit bucuria cuceririi unui titlu de campion. Dacă îl pregătesc vreo trei săptămîni, duce o repriză cap-coadă.
– Să nu spui că și marchează…
El a fost responsabil cu recuperarea și pasa. Juca lîngă Mișu Ionescu. Eu și Ovidiu Marc ne băgam peste Axinia la gol. Așa că mai are de învățat de la noi. Oricum, nu știu ce m-aș face fără ajutorul lor. Sînt niște oameni admirabili. Sîntem o echipă și sper să rămînem cît mai mult timp așa.
Ceahlăul este unul din puținele cluburi de fotbal din România neimplicat în scandaluri, care are taxele plătite la zi și nu are întîrzieri la plata drepturilor salariale. Și-a luat licența de club profesionist, iar conducerea a semnalat, la timpul lor, neregulile care au planat asupra altor formații. Nereguli, care acum au ieși la iveală. „Facem niște eforturi extraordinare, pentru că e o situație grea, la nivel planetar, nu doar în România. Este foarte greu să susții financiar o echipă de fotbal și te gîndești dacă merită să o faci numai pentru a avea niște satisfacții personale. M-am gîndit să suțin echipa pentru că fotbalul e cel mai mediatizat fenomen și să dau o satisfacție nemțenilor să vină la stadion cu plăcere”, a explicat Gheorghe Ștefan, președintele de onoare al Ceahlăului, decizia de a susține în continuare formația, cu toate că, în cîteva rînduri, s-a vorbit despre retragerea oficialului nemțenilor din sportul „rege”. La această explicație alăturăm și o alta mai veche, ce a provocat multe comentarii acum trei-patru ani: „În fotbal există mai multă moralitate ca în politică”.
(Cristi SOROCEANU)
