O viață pentru o idee Alexandru Mironov, traducătorul viitorului

Alexandru Mironov (n. 27 ianuarie 1942, Vertiujeni, județul Soroca, astăzi în Republica Moldova) este un scriitor și jurnalist român, fost ministru al tineretului și sportului (1993-1996) și fost Secretar general al Comisiei Naționale UNESCO. De asemenea, Alexandru Mironov este recunoscut drept unul dintre cei mai activi promotori ai genului Science Fiction în România. La începutul anilor ’90, a devenit foarte popular fiind realizator al emisiunii “Știință și imaginație”, pe TVR 1, prezentată alături de Mihai Bădescu. Emisiunea a marcat în special generația adolescenților din acea perioadă.

A urmat liceul „Nicolae Bălcescu” (cunoscut în perioada interbelică și post 1989 ca Liceul „Carol I”) din Craiova, absolvind, apoi, Facultatea de Matematică a Universității din București (cursurile le începe la Universitatea din Craiova).

A practicat scrima, ajungînd vicecampion național. În anii ’90 a fost președinte al Federației Române de Scrimă.

A desfășurat o bogată activitate de popularizare a științei și a science fiction-ului în cadrul Radiodifuziunii și a Televiziunii Române. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, a publicat 16 volume, 12 antologii și este autorul a peste 3.000 de articole cu caracter de popularizare a științei, apărute în țară și străinătate. A deținut diverse funcții în redacția revistei Știință și tehnică, în prezent făcînd parte din consiliul editorial și semnînd articolele editoriale ale revistei, sub titlul „În direct cu NASA”. Realizează emisiunea săptămînală „Deschide cartea” la postul de televiziune TVRM.

Este sau a fost președinte al Asociației Române de S.F., Pro Con S.F., membru al World S.F., al Asociației Internaționale a Profesioniștilor din S.F., delegat național al Societății Europene de S.F.

După o pauză de aproape 10 ani, Televiziunea publică a reluat, pe TVR 2, seria emisiunilor de știință. Proiectul, „Bagă la cap. Știința în alb și negru”, a fost susținut de Mihai Răzuș și Cristina Anton și va avea 12 ediții.

Conexiuni pietrene de noiembrie

Alexandru Mironov revine la Piatra Neamț după 12 ani, fiind invitat de onoare la Ziua Colegiului Național Petru Rareș, organizată vineri, 25 noiembrie. În noiembrie 1999, participase la prezentarea expediției alpinistului Ticu Lăcătușu pe vîrful Dhaulagiri, în Himalaya.

De luna noiembrie, din alt an, se leagă una dintre amintirile sale de referință. Fusese invitat la o acțiune a cenaclului pietrean de science-fiction „Sigma”, condus de inginerul Dan Popescu. Seara, am fost invitați acasă la Adrian Dobrin, unul dintre promotorii locali ai SF-ului și am ascultat – în direct – la Radio Europa Liberă… căderea Zidului Berlinului. Era 9 noiembrie 1989.

Academia de vară „ATLANTYKRON” de la Capidava

Academia de vară „Atlantykron” a ajuns în acest an la ediția XXII. În fiecare an, începînd cu 1990, pe insula dunăreană din apropierea Capidavei se strîng sute de tineri alături de oameni de știință, de cultură, artiști, scriitori. Printre invitații acestui an, între 5 și 14 august, s-au numărat: Nicu Alifantis, Alexandru Mironov, dr. Teodor Vasile, Dan Farcaș, Dr. David L Anderson (SUA), Norman Rosner (SUA), Roberto Quaglia (ITALIA), Peter Moon (SUA). Motto-ul ediției a fost „Universul din mintea ta – The Universe Inside Your Mind”. În primele 3 zile ale Academiei, insula Atlantykron a găzduit, după o întrerupere de 10 ani, Consfătuirea Națională de Science Fiction – ROMCON 2011. Au fost peste 450 de participanți din România, Republica Moldova, Statele Unite ale Americii, Germania, Italia, Marea Britanie, Irlanda.

Atlantykron, denumită de localnici „Inelul de piatră”, este o insulă nepopulată, pustie, neatinsă de mîna omului, lăsînd la o parte cele 10 zile pe an cînd acolo există curent electric, bacuri-ponton, instalație de sunet, post de radio local, scenă și spațiu de conferințe și întîlniri în mijlocul unei poiene, dar și discotecă în aer liber, pe malul Dunării, pentru cei pasionați de o vacanță interactivă. La finalul celor 10 zile, insula este eliberată, ecologizată și nici nu ai mai spune că pe acolo a călcat omul…

Un film de prezentare al Academiei de vară „Atlantykron”, postat pe youtube în septembrie 2008, realizat și prezentat de David Anderson, a atins un record mondial la numărul de accesări pentru un film educațional. Intitulat “Next Generation: Atlantykron”, filmul a ajuns în prezent la peste 8,5 milioane de vizualizări!

Manifestarea este organizată sub auspiciile Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret (ANST), de către Centrul pentru Studii Complexe (CSC), Societatea Științifică CYGNUS, World Genesis Foundation (WGF) – SUA, Asociația Livingthroughart, Asociația de tineret STRING, cu sprijinul Fundației Dinu Patriciu și a mai multor agenții și structuri guvernamentale: ANIF (Administrația Națională pentru Îmbunătățiri Funciare), Direcția Silvică Constanța, Inspectoratului Poliției de Frontieră Ialomița, Poliția Hîrșova,

Cursurile și atelierele, la a XXII-a ediție, au fost structurate pe tematici diverse, precum: Timpul Avatarului și Noua ordine mondială, Puterea nevăzută a minții, Provocările lumii de mîine, În căutarea civilizațiilor dispărute – Piramidele din jurul lumii, Civilizațiile cosmice și hyper-civilizațiile, Astronomie și astrofizică, Inteligența Artificială, Teoria fractalilor și a haosului, Robotică și inteligență artificială, Radio amatori, Educație turistică și ecologie, Între Science Fiction și realitate, Grafică și arte vizuale (sculptură, pictură, fotografie), Educație non formală și jurnalism, Nutriția pentru minte și corp, Sport și activități de vacanță (concurs de șah, demonstrații de box, arte marțiale și kickboxing, Thai Chi și Yoga), Free Dance.

 Despre…

Pasiunea pentru SF

„Am învățat să citesc la vîrsta de 4 ani și jumătate, pe „20.000 de leghe sub mări”, a lui Jules Verne. Părinții au început să mi-o citească, și pentru că ei n-au înțeles că nu trebuie să se oprească deloc din citit – cartea era, este o capodoperă – am fost nevoit să învăț să citesc “din mers”. Am terminat cartea singur. A fost fatal.”

Filonul SF

„Desigur, este vorba de basme – dar care carte de mare succes nu este basm? Cît despre sterilitate, atrag atenția că serialul „Star Trek” (rudă bogată a genului literar SF) avea, la fiecare episod, un miliard de telespectatori, și că „basmele” scrise de J. Verne, A.G. Wells, I. Asimov, A.C. Clarke, Ph. K. Dick, Fr. Herbert, Y. Efremov s-au vîndut în sute de milioane de exemplare, „molipsind” dramatic lumea secolului al XX-lea cu ideile secolului al XXI-lea. Computerul, laserele, astronavele, stațiunile orbitale, cartarea genomului uman, sateliții de telecomunicații – toate au ieșit din paginile scriitorilor de SF.”

Autor SF performant

„Un autor de carte ale cărui opere depășesc milionul de exemplare tipărite. Cel puțin 100 de pămînteni au atins această performanță.”

Lecturi în anul 3.000

„De toate pentru toți cei 1.000.000.000.000 locuitori ai “lumilor” Terra, Marte, cîteva zeci de asteroizi postmarțieni, Titan, Enceladus dar și din orașele artificiale din apropierea Terrei, din punctele Lagrange. Se va citi carte electronică, pe terminale, de la “Iliada” și “Odiseea” de acum cîteva mii de ani, pînă la Thomas Mann, Lev Tolstoi, Saint Expupery și milioanele de scriitori care vor urma. Fiecare cetățean al Sistemului Solar va avea acces la fiecare pagină scrisă vreodată în Sistemul Solar. Unii colecționari vor dori să-și aibă cărțile iubite la ei acasă, în clădirea în care locuiesc, în apartamentul de pe stația orbitală, în cabina de astronavă în care se află. Pe un singur stick un asemenea colecționar va duce cu el toată biblioteca lumii.”

Călătorii

„Cred că mi-am început viața ca turist, călător… Asta deoarece sînt basarabean, iar refugiul din Basarabia spre România, între 1940 și 1944, a implicat 800.000 de români care au trecut frontiera ce urma să fie trasată peste Prut. Chiar am amintiri din acele momente, cu familii care trăiau în vagoane de tren o vreme îndelungată, pînă cînd urmau să se stabilească în țara mamă. Periplul meu a trecut prin Geoagiu, Bîrlad, Iași, apoi Craiova și în final București… Pe la 13-14 ani, am început să călătoresc ca sportiv. Ca să vă dau un exemplu, era o mare aventură să călătorești de la Craiova la Rîmnicu Vîlcea. Cînd am avut pentru prima dată dreptul la pașaport – am avut ceva probleme, datorită originii mele – am avut călătorii sportive și în străinătate. Întîi în țările din jur și apoi, din ce în ce mai departe… Apoi am prins un post de profesor în Maroc. La începutul anilor ’70, în România era o deschidere mare… De acolo, am putut să fac și ocolul pămîntului. Și ca jurnalist, dar mai ales apoi ca membru al Guvernului, consilier prezidențial și secretar general al Comisiei Naționale UNESCO, am avut ocazia de a călători în multe locuri. Pămîntul este o planetă normală, în care avem loc cu toții, și este firesc să ne mutăm dintr-un loc în altul.”

Mîncare, tradiții, căluș

„S-a pierdut, s-a uitat. Anii de sărăcie au fost prea lungi. Tradiția culinară s-a pierdut. Cum înainte și țărăncile știau pe de rost cărțile de bucate și puteau să gătească zeci și sute de rețete, acum, te servesc doar cu sarmale și friptură cu cartofi. Ceea ce consider că este o rușine! Oriunde te duci în lume, gazdele te îmbie cu nenumărate feluri de mîncare. Am fost în Coreea de Sud, iar ambasadorul nostru și omologul meu din Coreea m-au invitat la „Temple Food”! Ei se află practic la capătul Siberiei, nu au prea multe resurse. Dar tot încearcă să te servească cu multe feluri de mîncare. Pur și simplu se zbat! De multe ori, cînd se realizează emisiuni despre bucătăria românească, rețetele sînt de fapt împrumutate de pe alte meleaguri. Apoi, tradițiile sînt foarte importante! Să fii proprietarul unor tradiții unice, de la căluș pînă la sîrbă, horă, pînă la costumul tradițional, obiceiurile de Crăciun și Paște, și să nu le folosești, mi se pare de domeniul absurdului. Alții nu au așa ceva! Recent, s-a efectuat un inventar al patrimoniului mondial și s-a stabilit tezaurul imaterial. Printre cele 43 de comori ale planetei se numără și călușul. Cînd aduc un turist străin în România, trebuie neapărat să îi ofer un astfel de spectacol. A pune bani pentru reînvierea și păstrarea tradițiilor, așa cum fac grecii, este esențial! În Grecia am asistat la un spectacol de 4 ore cu 75 de echipe de dansatori. Fiecare insulă are tradiția ei. E drept, se simțea și lucrătura culturii laice, moderne. Dar contează și elementul tradiție! Nu în ultimul rînd, un factor determinant pentru dezvoltarea turismului este politețea și buna creștere. Asta pînă să vorbim despre ospitalitate. Dar atunci cînd o țară este săracă pentru prea mult timp și trebuie să-ți hrănești familia, o faci doar pentru copiii tăi, nu mai ai timp să te gîndești și la alții.”

Almanahul „Anticipația”

„În 1974, revista de povestiri științifico-fantastice, „revistuța de un leu”, care a născut cercetători, ingineri și curente, și pe care o citeau 200-300 de mii de oameni, a fost închisă de Dumitru Popescu Dumnezeu. Acest individ ar trebui pedepsit pentru cîte rele a făcut. A făcut rău la fel de mult ca Elena Ceaușescu și e încă în viață, bine-mersi. Are peste 80 de an și își publică romanele. În acea vreme eu eram profesor la un high-school de matematică în Maroc, prinsesem un contract. Cînd m-am întors am scris o carte, care a avut un tiraj uriaș și trei ediții «Enigmatic, pămîntul». Era despre misterele lumii, tratate în felul meu, ca profesor de matematică. Concluzia era că nu extratereștrii au fost inițiatorii marilor contrucții, ci inginerii. Cartea a avut un succes uriaș, în jur de un milion de cititori. Așa am fost invitat să lucrez la «Știință și Tehnică» și la «Televiziunea Română». Am venit în 1979 la «Știință și Tehnică». Prin tot felul de tertipuri am pornit o serie de antologii de science-fiction. Apăruse obligația editurilor de a face «planul». Și atunci directorii de editură mă sunau și-mi propuneau să fac antologii la ei. Cred că am făcut vreo 25. Toată lumea era mulțumită. Apăreau tiraje de 100-200 de mii. Luam și traduceam povestiri din întreaga lume, fără să-mi bat capul cu drepturile de autor. Totul se vindea. Așa că am propus «Almanahul Anticipația». Îmi amintesc coada uriașă care se făcuse la unul dintre chioșcuri. Am dezvoltat lumea cenaclurilor de SF, pînă la 55 în întreaga țară. Cenacliștii contribuiau și cu lucrări proprii și cu traduceri. Printre ei, Lucian Merișcă de la Radio Iași, Cristian Tudor Popescu și Bogdan Ficeac în București. Nu părea nimic riscant politic. Chiar și la nivelul activiștilor politici și al Securității se infiltrase ideea că lumea trebuie să se schimbe. Am avut chiar și un ofițer de Securitate, care chiar a tradus povestiri. «Almanahul Anticipația» a apărut în tiraj de 100.000 de exemplare. Ioan Eremia Albescu, redactor-șef al revistei „Știință și Tehnică”, a venit cu ideea să nu fie un tiraj prea mare că se observă prea tare și ne dă în cap. Trebuia să fac rost de hîrtie și aici am avut ajutor din partea fizicianului Valentin Ceaușescu, mare iubitor de sience-fiction. Cînd m-am dus la Congresul European al Scriitorilor și Oamenilor de Science-Fiction 1990, în Insula Johnsey, erau mulți dintre scriitorii pe care îi furasem pur și simplu. Le-am spus atunci: «Eu vă mărturisesc că mă fac vinovat de hoție intelectuală. Dacă vreți, mă puteți acționa în judecată, la Haga, e oricum mai bine decît în București. Uitați însă efectele». M-au aplaudat, la sfîrșit, deci, cumva, m-am împăcat cu ei.”

De la 4 milioane la 10.000 de fani
„Au pus un generic care pe mine m-a descumpănit «Bagă la cap. Știința în alb și negru». Le-am spus: „Cum invit eu un academician și-i spun «Bagă la cap»?” Ei sînt tineri și văd altfel, probabil că au dreptate. Experiența îmi spune că la orice post m-aș muta cei 10.000 de fani ai emisiunilor de știință vor veni după mine imediat ce știu că despre asta e vorba. Acesta e numărul față de perioada în care «Știință și imaginație» era duminica după-amiaza și avea patru milioane de telespectatori. Sigur că atunci erau numai două canale de televiziune.”

 În elita creatorilor lumii

De aproape 10 ani, în calitate de profesor de matematică, Alexandru Mironov este invitat, alături de 35 de europeni, la evenimente științifice.
„Sîntem invitați la tot ce se întîmplă în Europa, și nu numai, cu obligația ca fiecare să spunem acasă întîmplările în care este implicată elita creatorilor lumii. Foarte adesea ne-am trezit cu cercetări care depășesc cu mult scince-fiction-ul. Faptul că acum se discută în cosmogonie despre vîrsta de peste 300 de miliarde de ani de ani a Universului și vrem să refacem povestea într-un accelerator de particule, cum e cel de la Large Hadron Collider, este fantezie curată. Am văzut cercetări care țin de basm. Oamenii de știință și-au dat drumul. Nu există limite. Am fost recent la Heidelberg, la două mari institute de studiu al cancerului și am rămas uimit cînd am aflat cît de complicat sînt eu și mai ales ce complicată «instalație» este creierul uman.”

(surse: www.agero-stuttgart.de, www.traianbadulescu.ro, www.evz.ro, www.adevarul.ro, www.atlantykron.org )

pagină realizată de Viorel COSMA