Dacă pe vremuri oamenii țineau post pentru a se purifica, atît trupește cît și spiritual, astăzi postul e privit, de cele mai multe ori, ca o cură de detoxifiere. S-a uitat însemnătatea religioasă a acestuia. Am intrat în Postul Crăciunului. Cu multe dezlegări la pește, este relativ ușor de ținut, deși “corvoada” nemîncării de carne nu mai e cum era. Piața abundă în mîncăruri care mai de care “fără dulce”, iar rafturile sînt ticsite cu produse de post pentru perioada de purificare. Numai că postul nu mai înseamnă sănătatea de altădată.
Ciudățenii de post
Acum există mezeluri fără carne, iaurturi și brînză fără lapte sau prăjituri fără ouă, lapte sau unt. Cele mai multe “de post” sînt însă un amestec de E-uri cu denumiri ciudate, care mai mult otrăvesc organismul în loc să-l curețe. O privire aruncată pe cel mai banal pateu vegetal indică un adevărat tabel al lui Mendeleev, cu tot cu completările acestuia: proteină de soia, amidon de grîu, gelifiant (caragenan), stabilizatori (polifosfați de sodiu), sirop de glucoză, legume deshidratate, potențiator de aromă (glutamat monosodic), agent de îngroșare (gumă guar), antioxidant (ascorbat de sodiu), coloranți naturali (carmin, paprika). Toate sînt amestecate acolo ca să păcălească papilele gustative că primesc ceva bun și gustos, și, totodată, să împace inima credinciosului, convins că respectă regulile postului. Cele mai multe din componente sînt însă cancerigene. Nici soia nu mai e soia. “Dintre produsele din soia, cea mai sănătoasă este brânza tofu, cu o singură condiție: soia să nu fie modificată genetic”, spune doctorul Mencinicopschi. Laptele din soia este și el sănătos. Acesta se poate bea zilnic, mai ales că acest aliment este indicat persoanelor care au intoleranță la lactoză. Dar mult mai la îndemînă sînt faimoasele șnițele, granule și cuburi de soia, folosite cu mult succes și talent de gospodine în locul cărnii. Asupra lor planează totuși suspiciunea că soia de la baza lor ar fi modificată genetic, chiar dacă UE ne-a interzis acest gen de comerț încă de cînd am intrat în ea, în 2007.
Clasic: cartofi, varză și fasole
Victoria are 68 de ani și nu-și poate închipui viața fără post, inclusiv miercurea și vinerea. Spune că așa își șterge păcatele din tinerețe. “De pe la 30 de ani am început să respect cu sfințenie posturile, toate cîte sînt. Chiar dacă acum sînt bolnavă și nu mai pot cum puteam odată, fac rugăciuni și Dumnezeu mă ajută să îl duc pînă la capăt”, spune bătrîna. Dar nu mănîncă deloc “vegetalele” care sînt pe piață. “NU! Nu am încredere în mîncarea de post de pe piață. Cine a mai auzit de salam vegetal? Sau de cașcaval vegetal? Tot mai bună e mîncarea pregătită de mine pentru că știu ce pun în ea. Cu cartofi, varză, fasole, tocăniță și zacuscă făcute de mine răzbesc în post. Și pînă la urmă, mîncarea nu e atît de importantă în aceste zile de rugăciune”. Daniela are 30 de ani și spune că nu ține postul acum, că nu-i permite sănătatea. Dar îl va ține pe următorul. “Cred că ne reîntoarcem la datini. Sîntem atît de răi că doar credința ne mai poate salva, și postul. Medicina a ajuns să fie foarte scumpă, doar Dumnezeu mai are grijă de noi”.
Numai că produsele de post nu sînt mereu de post: brînzeturile de post pot avea cazeină (o proteină din lapte care contribuie la coagulare), iar alte produse pot avea ingrediente de genul “praf de ou”, “derivat de ou”, “zer”, “praf de zer”.
Dacă scopul și dorința creștinească este un post ținut după datina bunicilor, fără E-uri și mîncăruri îndoielnice, rămîn de bază legumele. Proaspete. Tarabele din piață sînt pline, chiar dacă legumele sînt de import și la prețuri prohibitive: 8 lei kilul de gogoșari, 7 lei kilul de striguri, 3 lei kilul de roșii, 5 lei kilul de mere sau pere.
(Oana IOSUB-TOMA)
Postul este, de regulă, definit ca înfrînare totală sau parțială de la mîncare și băutură. ~n momentul în care postul trupesc se întrepătrunde cu rugăciunea și milostenia, ne apropiem de adevăratul înțeles al postului creștin, altfel s-ar asemăna cu o dietă oarecare sau cu un regim vegetarian.
Postul trebuie să fie un exercițiu neîncetat de stăpînire asupra pornirilor patimașe. El nu combate mîncarea și băutura în sine, ci îmbuibarea și excesul în folosirea ei. Dacă de la postul trupesc pot exista dezlegări, de postul duhovnicesc nu poate fi nimeni dezlegat. Fiecare credincios e dator ca neîntrerupt să-și trăiască viața în cumpătare, prin abținerea de la plăcerile care pot degenera în patimi înrobitoare. Dacă în zilele de post “nu poți ajuna pînă seara”, ne îndeamnă un părinte filocalic, “păzește-te măcar să nu te saturi”.
Postul Nașterii Domnului sau al Crăciunului ne dă putința curățirii trupești și sufletești. El închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum și postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceia așteptau venirea lui Mesia cu post și rugăciune, așa se cuvine să aștepte creștinii și să întîmpine prin ajunare pe “Cuvîntul lui Dumnezeu”, născut din Fecioara Maria.
Acest post ține 40 de zile, de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie. (…)
Cînd vezi că oamenii sînt preocupati în a găsi cît mai multe rețete de post, e semn că omul nu mai vede din el decît trupul. Uităm că sîntem chemați să postim nu numai de bucate, ci și de păcate. Există mai multă preocupare pentru îndelunga pregătire a mâncărurilor, decît pentru ștergerea din inimă a cuvintelor și faptelor care ne-au tulburat.
Postim de carne, ouă și brînză. Lunea, Miercurea și Vinerea mîncăm bucate fără ulei și fără vin. Marțea și Joia se dezleagă la untdelemn și vin. Sîmbetele și duminicile, pînă la 20 decembrie exclusiv, se dezleagă la untdelemn, vin și pește.
Postul Crăciunului este unul de bucurie și speranță pentru că așteptăm venirea Mîntuitorului Iisus Hristos Mesia în lume, de aceea toți creștinii deopotrivă au datoria de a se pregăti așa cum se cuvine pentru această mare sărbătoare creștină, Nașterea Domnului Iisus Hristos, avînd în vedere și faptul că Biserica nu este omorîtoare de trupuri, ci de patimi, și stabilește aceste perioade de post pentru renașterea spirituală a fiilor ei.
Post ușor, bucurie, pace și binecuvîntare tuturor creștinilor care doresc să se mîntuiască. Doamne ajută!
Pr. Drăgușanu Constantin Florin
Parohia Poiana Mărului Borlești
