Crăciunul și Anul Nou sînt unele dintre cele mai frumoase și așteptate sărbători din calendarul poporului român.
Pe 24 decembrie este Ajunul Crăciunului.
Cuvîntul ajun derivă din verbul a ajuna, care înseamnă a posti. Deci, activitatea principală pentru orice ajun este postul.
Tradiții populare de Ajunul Crăciunului
În Ajun se ținea post pentru Maica Domnului, cea care a Născut Lumina Lumii. Nu se mînca nimic cu sînge, pentru că la Naștere a fost mînjită cu sînge. Se gusta din toate roadele pămîntului pentru ca acestea să rodească și în anul care vine.
Era ziua cînd preotul trecea obligatoriu prin fiecare gospodărie și blagoslovea bucatele. Preotul era obligat ca, după ce sfințea casa, să se așeze într-un loc unde fuseseră aruncate grăunțe. Dacă nu făcea aceasta, era mare supărare. Gospodinele aruncau după el cu borș, apoi se așezau ele în locul respectiv. Superstiția spunea că, dacă se așează preotul, se vor așeza și pețitorii în casa respectivă, norocul va sta și el în acea casă, iar cloștile vor sta pe ouă.
Obiceiuri populare în noaptea de Ajun
Cînd cocoșul vestește miezul nopții, spre Ajun, gospodinele se scoală ca să moaie turtele. Clitul de turte se scoboară de la locul de unde fusese pus ca să se usuce și sa fie ferit de ochii și mînile copiilor. Se iau cîte 3-4 turte, se rup în două ori în patru bucăți și se moaie într-o apă călduță în care s-a topit zahăr și apoi se așează pe fundul unei farfurii. Peste acest strat de turte se presară zahăr pisat, amestecat cu miez de nucă, asemenea pisat, sau numai jolfa, julfa, jofa sau jufla de sămînță de cînepă.
Unele gospodine îndulcesc apa cu miere. Pe la tîrg sau chiar și prin sate, fruntașii adaugă și apă de flori, migdale și alte bunătăți frumos mirositoare.
Primirea preotului cu Ajunul
Datina de a umbla preotul cu Ajunul, ca să sfințească masa și să vestească enoriașilor Nașterea Domnului, este, de bună seamă, foarte veche.
Diaconul Paul de Aleppo, notarul și însoțitorul patriarhului Macarie al Antiohiei, călătorind în țările noastre pe la jumătatea veacului XVII, însemna următoarele: „e de observat că în această țară se obișnuește în seara despre Nașterea lui Hristos, ca toți preoții din diferite tîrguri, însoțiți de sărmani, de ceteți și de coriști, să se ducă în cîrduri, purtînd icoane și să umble prin norod toată noaptea, vizitînd casele boierilor și urîndu-le bucurie. Astfel umblă ei toată noaptea, cîntînd Nașterea lui Hristos”.
Prin județul Neamț, gospodinele pregătesc, pentru masa preotului, borș cu matere, plachie cu righi (hribi, hrighi), găluște, salată de măsline cu oțet și ceapă, pere fierte, tocmagi cu zahar, grîu îndulcit cu miere, ș. a.
După ce iese preotul și cîrdul de copii din casă, gospodinele mătură numaidecît casa, ca să fie ferită de purici peste vară.
Pomenile din ziua Ajunului
Îndată după plecarea preotului, gazda, dînd ceva turte celor din casă, pleacă prin vecini cu alte turte și bucate, spre a le da de pomană, pentru sufletul morților, pentru sănătatea celor vii și pentru rodul cîmpului.
Descîntecul albinelor în ziua Ajunului
Unele gospodine iau un linguroi de grîu fiert și îndulcit cu miere, care se află pe Masă. Îl aruncă de trei ori în pod, prinzînd pe cel ce cade și păstrîndu-l pînă în ziua cînd se scot albinele. Atunci se ia acel grîu și se pune sub știubeie, zicînd albinelor: „Așa să fiți de roditoare și de cinstite, precum este grîul”. Cu acest grîu din ajunul Crăciunului și cu aghiasma de la Bobotează se stropesc grădinile ca să rodească.
Obiceiurile fetelor mari de altădată
Fetele pun repede sub prag cîte o spelcă – ac de păr, – ca să treacă preotul peste dînsa. După ce va trece, fata va lua-o și va pune-o în cap, va dormi noaptea cu dînsa și astfel își va visa viitorul soț.
Alte fete pun grîu pe patul unde va sta preotul, ca să se mărite în cîșlegile viitoare.
Fetele îl rugau pe preot, prin mamele lor, să stea puțin pe laiță și să guste din masa. Altfel nu vin pețitorii degrabă.
Nu mai amintim obiceiul Colindului?
În noaptea de 24-25 decembrie este vremea colindelor, iar acestea diferă de la o regiune la alta. La colindat participă tot satul tradițional, deși efectiv colindă doar copiii și flăcăii. Aceștia se uneau în cete, ceata fiind alcătuită după o orânduială bine stabilită.
Îmbrăcați și încălțați cît se poate de bine, cetele de colindători pornesc de obicei de la o margine de sat la alta, luînd casele la rîndul. Doi dintre feciori mergeau înainte și întrebau gazdele dacă îi primesc.
Satul de obicei îi aștepta toată noaptea, cu porțile deschise, cu cîinii legați și lămpile aprinse.
Colindătorii intră în case în Numele Domnului, dorind să risipească mîhnirile și să aducă mierea nădejdii. Se socotește un păcat că unii nu primesc colindătorii.
La sfîrșitul colindului, dobarul face zgomot, iar gazda iasă să plătească colinda – cu bani, colaci, covrigi, nuci sau mere. Cel mai de frunte dintre colindători ia darul și mulțumește gazdei, urîndu-i sănătate, prosperitate și belșug.
La o oră-două după miezul nopții, unele cete de colindători încep a se rări. Ele se îndreaptă spre casa unuia și acolo își împart ceea ce au adunat.
Tradiții creștine
Amintim că în Biserica Ortodoxă Liturghia Sfîntului Vasile Cel Mare se săvîrșește de 10 ori pe an: în ziua prăznuirii Sfîntului Vasile, în Ajunul Botezului Domnului, în primele cinci duminici din Postul Mare, în joia și sîmbăta din Săptămîna Patimilor și în ziua Ajunului de Crăciun.
În celelalte duminici și zile de peste an se săvîrșește Liturghia Sfîntului Ioan Gura de Aur. Excepție fac zilele aliturgice și zilele din Postul Mare. Atunci se oficiază Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.
Încheierea Postului Crăciunului
Ziua Ajunului este zi de ajunare, adică de nemîncare pînă după oficierea Liturghiei Sfîntului Vasile Cel Mare.
În ziua Ajunului, străbunicii noștri posteau pentru pîine, ca grîul să rodească în anul ce va veni.
Facem mențiunea că Postul Crăciunului se încheie pe 25 decembrie, în ziua praznicului Nașterii Domnului, după Sfînta Liturghie.
De aceea ziua de Ajun a Crăciunului este zi de post.
Sărbătoarea Nașterii Pruncului Sfînt începe în dimineața lui Moș Ajun cu colinde care țin pînă noaptea. Între timp, seara, se pregătește masa de Crăciun la care vor participa toți membrii familiei.
În dimineața de 25 decembrie toată lumea participă la Sfînta Liturghie de Crăciun și apoi la masa de Crăciun. Treptat încep să-și facă apariția copiii cu „Steaua”. Aceștia vestesc faptul că Iisus S-a născut și povestesc despre închinarea Magilor.
Darurile de Crăciun
Închinarea Magilor și faptul că aceștia au dus daruri Pruncului Sfînt au generat obiceiul cadourilor de Crăciun.
În satele românești, copiii găsesc cadourile sub bradul împodobit în Ajun, aduse de Moș Crăciun, cînd erau plecați la colindat sau cînd dormeau.
În calendarul ortodox cele trei zile de Crăciun se încheie cu sărbătoarea Sfîntului Ștefan.
Toate zilele de Crăciun sînt sortite revederii părinților, neamurilor și prietenilor, într-o atmosferă de bucurie, relaxare, colind.
Colindă
Dimineața lui Creciun
Oi, sărmană bărbioară,/ Dimineața lui Creciun./ Dimineața se scula,/ Dimineața lui Creciun/ Față albă își spăla,/ Dimineața lui Creciun/ Chica neagră-și pieptăna/ La icoane se-nchina./ Frîul din cui îl lua/ Și la grajd iute alerga./ Pe murgul mi-l cersăla,/ Cu năframă-l scutura./ Pe dînsul se-ncălica/ Și-mpețite se lua./ Taci,copilă, nu ofta,/ Că ții tăia cosița/ Și ț-om strînge păturele/ Ș-or lua-o păsărele/ Ș-or sui în cer la stele/ Ș-or face cuiburi în ele.
A doua zi de Crăciun
Bunicii noștri, în 26 decembrie petreceau, cîntau, dansau, spuneau glume, mergeau pe la prieteni, îi luau și pe aceștia, iar cheful continua pînă în zori de zi.
Tinerii căsătoriți obișnuiau să meargă la nașii de cununie și la părinți. Aici nu se așezau pe scaune, ci pe ramuri de brad. Se obișnuia aceasta pentru ca găinile „să cadă cloște” în noul an.
Știați că…
* În religia vechilor daci,porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului care slăbea Soarele în cea mai scurtă zi a anului, Solstițiul de iarnă?
Momentul sacrificării porcului de Crăciun, Ignatul Porcilor, este o bună dovadă a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creștină.
* Timp de secole, Anul Nou se serba odată cu Crăciunul? Din acest motiv există o mulțime de obiceiuri comune celor două sărbători.
