Sfinții României
* † Sf. Ierarh Petru Movilă – 22 decembrie
Petru Movilă s-a născut la 21 decembrie 1596. A fost al patrulea fiu al voievodului Moldovei, Simion Movilă. A studiat la Colegiul Frăției Ortodoxe din Liov. Petru Movilă a vizitat în 1622 vestita mînăstire Pecerska. Aici s-a împrietenit cu starețul Zaharia Copistensclii și cu mitropolitul Iov Boretchi al Kievului. Atras de viața monahală, a primit rasa călugărească la Lavra Pecerska. La doar de 31 de ani, a fost ales egumen al mînăstirii. În anul 1632, la moartea mitropolitului Iov, a fost ales în unanimitate Mitropolit al Kievului, Galiției și a toată Rusia.
Activitatea spirituală a noului Mitropolit s-a concretizat și prin realizarea îndrumarului „Mărturisirea Ortodoxă“, în limba latină. Această carte a fost aprobată de Sinodul de la Iași din 1642. De asemenea, a făcut cunoscută viața duhovnicească a călugărilor și ieromonahilor din Lavra Pecerska. Astfel au apărut cărțile: Patericul Sfinților din Pecerska (Kiev, 1634) și Minunile Peșterilor Kievului (Kiev, 1638). A scris și despre icoanele făcătoare de minuni din Pecerska.
El însuși a tradus și publicat tratate ale Sfinților Părinți pentru îndrumare în viața spirituală Hristică și ascetică a preoțimii și a conducătorilor săi. A trecut la cele veșnice pe 22 decembrie 1646.
* Sfintii 10 mucenici din Creta – 23 decembrie
Aceștia au fost: Teodul, Satornin, Evpor, Ghelasie, Evnichian, Zotic, Agatopus, Vasilide Evarest și Pompie. Au pătimit, în jurul anului 250, în insula Creta. Pentru că au refuzat să se închine idolilor și au mărturist că sînt creștini, li s-a tăiat capul.
* Sf. Naum de Ohrida fost unul din ucenicii Sf. Chiril și Metodie. A trăit între anii 830 – 910. A contribuit la dezvoltarea Bisericii Mîntuitorului Iisus Hristos prin activitatea de misionariat depusă în Europa Occidentală, prin traducerea Bibliei, a unor cărți bisericești din greacă în slavonă, a fost unul din întemeietorii Școlii de Literatură din Pliska.
Moaștele sale se află la Mînăstirea de lîngă Lacul Orhida, pe care a construit-o. Multe minuni se fac la moaștele Sf. Naum, dar mai ales sînt vindecați cei care suferă de nebunie.
În această zi se recomandă a se mînca numai la lăsatul serii. Și atunci, doar grîu fiert îndulcit cu miere, poame, covrigi sau turte de făină.
* Sf. Mc. Eugenia (Ajunul Crăciunului) – 24 decembrie
Sf. Eugenia s-a născut din părinți păgîni, fiind de loc din Roma. Cînd părinții au părăsit Roma, ea, împreună cu două slujnice a lăsat deoparte bogăția, s-a botezat, și-a tuns părul și a primit rasa monahală într-o mînăstire de călugări.
Aici a crescut duhovnicește, fiind un model de credință în Dumnezeu pentru toți călugării. Lumina atît de tare, încît toți doreau ca Eugeniu ( numele sfintei), să le fie stareț. Dar Lumina Sf. Treimi nu poate fi ascunsă sub obroc. Astfel, prin minune Dumnezeiască, părinții Eugeniei au aflat despre fiica lor creștină. Tatăl ei s-a creștinat și a renunțat la funcțiile pe care le avea. A murit ca mucenic de săbiile păgînilor. La fel s-a sfîrșit și viața pămînteană a Sfintei Eugenia, suferind pentru Mîntuitorul Iisus Hristos.
(† ) Nașterea Domnului – Crăciunul – 25 decembrie
Mulțumim Mîntuitorului Iisus Hristos pentru Iubirea ce o arată neîncetat față de oameni.
Mulțumim pentru jertfa Sa, fără de care propria mîntuire nu ar fi posibilă.
Mulțumim Tatălui Ceresc că L-a trimis pe Fiul Său preaiubit pentru a ne arăta Calea, Adevărul, Viața.
Mulțumim Sfîntului Duh pentru că a făcut posibilă Nașterea Mîntuitorului Iisus Hristos.
Mulțumim Sfintei Fecioare Maria pentru că I-a fost mamă Iubirii întrupate.
Soborul Maicii Domnului. Sf. Nicodim de la Tismana – 26 decembrie
Cuvintele omului obișnuit reflectă puțin din Tainele Dumnezeiești care au schimbat cursul evoluției omenești. Din acest motiv lăsăm pe cei îndumnezeiți să ne descifreze Viața, Calea, Adevărul și aducerea Lui în trup de Sfînta Fecioară.
„Cuvînt la Soborul Maicii Domnului” – 26 Decembrie 1978 – Preot Ilie Cleopa
„Maica Domnului a fost o persoană aleasă de Preasfînta Treime, din toate popoarele pămîntului, ca cea mai curată și mai sfîntă fecioară, din neam arhieresc și împărătesc, din neamul lui Aaron după mamă și din neamul lui David după tată, aleasă din două seminții de frunte după trup, iar după duh, cum Unul Dumnezeu știe, ca să slujească la mîntuirea neamului omenesc.”
„Maica Domnului a fost cea mai aproape de Mîntuitorul. Ea L-a purtat nouă luni în pîntece, L-a născut în iesle, L-a hrănit cu lapte un an de zile, L-a purtat în brațe și de cîte ori nu L-a sărutat pe Acela care a făcut Cerul și Pămîntul? De cîte ori nu L-a mîngîiat, de cîte ori nu L-a îmbrățișat, de cîte ori n-a plîns de bucurie, pentru că ea nu era numai o fecioară preasfîntă și preacurată, ci era și proorociță. Ea știa că Acela pe Care L-a născut în peșteră nu este numai om, ci este și Dumnezeu, Ziditorul ei, Care a zămislit-o și pe dînsa în pîntecele maicii sale.”
„Gîndiți-vă cîtă bucurie era în inima ei cînd își dădea seama că ea poartă în brațe pe Acela care ține în palma Lui Cerul și Pămîntul!”
„Maica Domnului n-a avut dureri la naștere, căci numai ea a născut fără dureri. Pentru că acolo unde n-a fost înainte dulceață de nuntă, nici durere n-a fost mai pe urmă.
„Așa teologhisesc mulți sfinți, între care și Sfîntul Nicodim Aghioritul, pentru că planul mîntuirii neamului omenesc era prevăzut să se împlinească numai la venirea Mîntuitorului prin Maica Domnului. Atîta valoare are Maica Domnului, încît covîrșește toate puterile cele de sus și cele de jos.
Sfîntul Ioan Damaschin: „Printr-însa s-a înnoit neamul omenesc și ea este Împărăteasa tuturor îngerilor și a tuturor sfinților și Maica noastră a tuturor popoarelor pămîntului și a tot sufletul necăjit și întristat care o cheamă în ajutor.”
– Sf. Nicodim de la Tismana. Cuviosul Nicodim era de neam aromân. S-a născut în satul Prilep. Încă de mic s-a dovedit înțelept în citirea Sfintei Scripturi și a Vieților Sfinților. A lepădat averea familiei și a plecat la Sfîntul Munte. Aici s-a tuns călugăr după trei ani de creștere duhovnicească.
– Misiunea Cuviosului Nicodim. Sf. Nicodim a mijlocit împăcarea dintre scaunul Patriarhal din Constantinopol și cel sîrbesc.
În timpul domniei lui Vlaicu, cuviosul Nicodim a venit în Tara Românească. A zidit mînăstirea Vodița. Este considerată cea dintîi așezare mînăstirească temeinică și cu bună rînduială din țara noastră, despre care s-au păstrat dovezi și hrisoave. După un timp a părăsit Vodița, mergînd la izvoarele Tismanei. Aici a construit o mînăstire și mai trainică. A îndrumat pe mulți călugări și mireni pe Calea Hristică, pînă la sfîrșitul vieții sale, în 1406. După un timp moaștele sale au fost găsite întregi. Datorită vitregiilor vremii, au fost ascunse și pînă în ziua de astăzi nu au mai fost găsite.
Sf. Arhidiacon Ștefan – 27 decembrie
Sf. Apostol Ștefan, este cel dintîi martir al Bisericii lui Hristos, este primul model de jertfă creștină pentru toți. Sf. Ștefan cunoștea foarte bine Scriptura și propovăduia cu multă putere pe Hristos. Saducheii și fariseii au pus niște oameni mincinoși să spună că L-au auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu. În vremea aceea, blasfemia era pedepsită cu moartea. Ajuns în fața sinedriului, i-a înfruntat pe judecători, iar aceștia au cerut ca Ștefan să fie ucis cu pietre. În acele momente, Sf. Ștefan a avut o viziune în care l-a văzut pe Hristos: „și a zis: Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu.“ (Faptele Apostolilor)
Pentru că exista obiceiul ca cei omorîți cu pietre să nu fie înmormîntați în cavoul familiei, se crede că a fost pus în mormîntul unui creștin. Moaștele sale au fost descoperite în anul 415.
Sf. 20000 arși în Nicomidia – 28 decembrie
Împăratul Maximian, pe cînd se afla în cetatea Nicomidiei, a aflat de numărul mare de creștini din ea. Stăpînit de diavol, a pus la cale exterminarea lor în apropierea zilei Praznicului Nașterii Domnului. Împăratul, aflînd că toți creștinii se vor strînge în marea biserica din Nicomidia, a poruncit ca biserica să fie înconjurată de lemne uscate, cărora soldații să le dea foc.
Potrivit tradiției, douăzeci de mii de oameni au dobîndit cununa mucenicească, înălțînd cîntări de laudă lui Dumnezeu. Aceștia au luat mucenicia în anul 302. Prin mila lui Dumnezeu Sf. Antim, Episcopul Niconidiei, a scăpat nevătămat, ca să fie de folos și altora. A adus prin Botez pe mulți la Hristos. Și-a dat viața pentru Mîntuitorul Iisus Hristos, fiind înainte mult chinuit.
Vă doresc din toată inima să petreceți Sfintele Sărbători în belșug de Lumină, Iubire, Îngeri, Pace, Adevăr și Daruri ale Sfîntului Duh!
La mulți ani!
